Posibilitatea emiterii a doua mandate de arestare preventiva fata de acelasi inculpat, in aceeasi cauza, in baza unor temeiuri diferite, in situatia in care primul nu a fost pus in executare din cauza sustragerii inculpatului raportat si la decizia ...

Posibilitatea emiterii a doua mandate de arestare preventiva fata de acelasi inculpat, in aceeasi cauza, in baza unor temeiuri diferite, in situatia in care primul nu a fost pus  in executare din cauza sustragerii inculpatului raportat si la decizia Curtii Constitutionale nr. 567/2005, publ. in M.Of. nr. 1047 din 24.11.20051.

Prin incheierea de sedinta din camera de consiliu din data de 23.07.2009, pronuntata in Dosarul nr. 12473/281/2009 al Judecatoriei Ploiesti au fost respinse ca neintemeiate exceptiile inadmisibilitatii propunerii luarii masurii arestarii preventive si autoritatii de lucru judecat, invocate de inculpatul SZ, prin aparatori, in  baza dispozitiilor art. 1491 alin. 10 C.p.p., s-a admis propunerea Parchetului de pe lânga Judecatoria Ploiesti, iar in baza art. 143 rap. la art. 148 alin. 1 lit. a C.p.p. s-a dispus arestarea preventiva  a inculpatului SZ, pe o perioada de 29 de zile, cu începere de la data punerii în executare.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:

Prin ordonanta de retinere  din data de 03.07.2009, ora 23,25,  din care se deduce durata conducerii la sediul politiei, organele de politie au dispus retinerea pentru 24 de ore a învinuitului  S Z, retinerea expirând la data de 04.07.2009 orele 20,45.

Ulterior, prin ordonanta nr. 6419/P/2009 din  data de 03.07.2009, s-a dispus  punerea în miscare a actiunii penale fata de inculpat, pentru savârsirea 3 infractiuni de santaj prev. de art. 194 alin.1 C.pen. si a 2 infractiuni de înselaciune prev. de art. 215 alin. 1 C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., cu precizarea ca o infractiune de santaj si o infractiune de înselaciune intra sub incidenta dispozitiilor art. 75 alin.1 lit. a C.pen.

Prin încheierea din data de 04.07.2009, pronuntata de Judecatoria Ploiesti în dosarul nr. 11417/281/2009, a fost respinsa ca neîntemeiata propunerea Parchetului de pe lânga Judecatoria Ploiesti privind arestarea preventiva a inculpatului SZ, dispunându-se punerea în libertate a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza, iar în baza art.1491 alin.12 rap. la art.146 alin.111 si art.145 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul sa nu paraseasca municipiul Ploiesti o perioada de 29 de zile, începând cu data de 04.07.2009 si pâna la data de 01.08.2009,  inclusiv.

Prin încheierea nr. 75 din data de 06.07.2009 data în dosarul nr. 11417/28172009, Tribunalul Prahova a admis recursul declarat de Parchetul de pe1  langa Judecatoria Ploiesti, a casat  încheierea din data de 04.07.2009 a Judecatoriei Ploiesti, a admis propunerea  Parchetului de pe lânga Judecatoria Ploiesti si în baza art 149 1 C.p.p. a dispus  arestarea  preventiva  a inculpatului Sandu Zamfir, pe o perioada de 29 de zile , începând cu data de 06.07.2009 pâna la data de 03.08.2009, inclusiv.

Instanta constata ca apratorii inculpatului au invocat inadmisibilitatea propunerii luarii masurii arestarii preventive, precum si autoritatea de lucru judecat, raportat la incheierea Tribunalului Prahova anterior mentionata, instanta calificand aceste aparari ca avand natura juridica a unor exceptii, pe care le va analiza cu prioritate, nefiind veritabile aparari de fond.

In ce priveste exceptia inadmisibilitatii propunerii de arestare preventiva, invocata de catre inculpat prin aparatori, instanta retine urmatoarele.

Asa cum s-a mentionat anterior, prin incheierea nr. 75 din data de 06.07.2009 data în dosarul nr. 11417/28172009, Tribunalul Prahova, admitand recursul Parchetului, a casat incheierea din 04.07.2009, dispunand arestarea inculpatului S Z, pe o perioada de 29 de zile, începând cu data de 06.07.2009 pâna la data de 03.08.2009, inclusiv, retinand ca exista indicii temeinice potrivit art. 143 C.p.p. in a-l considera pe inculpat autorul faptelor pentru care s-a pus in miscare actiunea penala si ca sunt incidente in cauza temeiurile prevazute de art. 148 alin. 1 lit. b, e si f C.p.p.

Instanta nu poate retine inadmisibilitatea propunerii de arestare, intrucat nu este prevazuta in Codul de procedura penala nicio interdictie in ce priveste emiterea a doua mandate de arestare pe numele aceleiasi persoane, chiar in acelasi dosar.

In ce priveste dispozitiile constitutionale si procedurale, respectiv art. 23 alin. 5 din Constitutia Romaniei si art. 149 C.p.p., potrivit carora durata arestarii inculpatului in cursul urmaririi penale nu poate depasi 30 de zile afara de cazul in care ea este prelungita in conditiile legii, nu se poate pune problema incalcarii acestora, in cazul emiterii unui nou mandat de arestare in cauza.

Astfel, nu exista posibilitatea tinerii efective in arest a inculpatului o perioada de timp care sa depasesca termenul de cel mult 30 de zile, intrucat termenul arestarii dispuse prin prezenta incheiere va incepe sa curga de la momentul punerii in executare a mandatului, avand in vedere ca inculpatul nu a fost prezent, in conformitate cu prevederile art. 149 rap. la art. 152 C.p.p., iar mandatul emis anterior, cu nr. 109/U/2009 din 06.07.2009 este emis pe o perioada de 29 de zile, acestea fiind individualizate, respectiv de la data de 06.07.2009 pâna la data de 03.08.2009, inclusiv.

In consecinta, nu exista decat posibilitatea teoretica a suprapunerii perioadelor celor doua mandate de arestare, in ipoteza in care inculpatul va fi prins pana la expirarea celui dintai mandat, in niciun caz nepunandu-se problema ca ele sa se execute unul in continuarea celuilalt, pe o perioada mai mare de 30 de zile, fara a se pune in discutie eventuala prelungire a acestei masuri preventive.

Astfel, in fapt, aspectele invederate reprezinta o falsa problema, care nu aduce cu nimic atingere drepturilor constitutionale ale inculpatului, iar emiterea unui nou mandat de arestare, pentru o perioada de 30 de zile care sa inceapa sa curga de la momentul punerii efective in executare nu presupune existenta unor hotarari contradictorii, care nu se pot concilia, tocmai pentru faptul ca termenul incepe sa curga de la momentul punerii in executare, iar nu de la momentul expirarii celuilalt mandat, emis anterior.

In ce priveste inadmisibilitatea propunerii luarii masurii arestarii preventive a inculpatului, avand in vedere posibilitatea prelungirii masurii dispuse anterior, instanta considera ca si aceasta aparare este nefondata, avand in vedere procedura prelungirii arestarii preventive, care presupune ca inculpatul se afla efectiv in stare de arest, iar nu in stare de libertate, sustragandu-se executarii mandatului de arestare emis pe numele sau.

De altfel, aceasta este si ratiunea prelungirii starii de arest preventiv, iar nu in abstract, a termenului pe care a fost dispusa aceasta masura, avand in vedere ca art. 159 C.p.p., nu acopera aceasta situatie, in care propunerea de prelungire sa se poata discuta in lipsa inculpatului care se sustrage, ci doar in lipsa inculpatului arestat efectiv si care nu poate fi adus la instanta din cauza internarii in spital sau a altor cauze de forta majora ori din cauza starii de necesitate, fiind evident ca legiuitorul s-a referit exclusiv la inculpatul deja arestat, a carui stare de arest preventiv se prelungeste.

In cauza de fata, inculpatul insa nu se afla in stare de arest, ci in stare de libertate, intrucat se sustrage executarii mandatului de arestare, neputandu-se face confuzie intre o stare - de arest sau de libertate- care reprezinta o realitate obiectiva, si o situatie juridica, care nu se suprapune peste cea de fapt.

In plus, asa cum am aratat mai sus, inculpatul nu este prejudiciat in niciun mod prin dispunerea acestei masuri preventive, in loc de prelungirea celei vechi, neexistand posibilitatea de a ramane in stare de arest mai mult de 30 de zile, fara a se discuta o eventuala prelungire.

In ce priveste autoritatea de lucru judecat invocata de catre inculpat, prin apratori, instanta va respinge ca neintemeiata si aceasta exceptie, avand in vedere ca anterior, Tribunalul Prahova a dispus arestarea preventiva a inculpatului in baza art. 143 rap. la art. 148 lit. b, e si f C.p.p. iar noua propunere de arestare, cu care instanta este sesizata in cauza de fata este intemeiata pe dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. a C.p.p.

In consecinta, nu se poate pune problema autoritatii de lucru judecat, atata timp cat instanta care a dispus anterior arestarea inculpatului nu a analizat acest caz, prev. de art. 148 alin. 1 lit. a C.p.p., ci a avut in vedere cu totul alte temeiuri.

In ce priveste fondul propunerii de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Ploiesti, instanta constata urmatoarele.

Prin incheierea nr. 75 din data de 06.07.2009 data în dosarul nr. 11417/28172009, Tribunalul Prahova a retinut ca exista indicii temeinice, potrivit art. 143 C.p.p. in a-l considera pe inculpat autorul faptelor pentru care s-a pus in miscare actiunea penala, considerand ca prima instanta a facut o apreciere gresita a materialului probator cu privire la situatia de fapt.

Instanta constata ca pana in prezent nu au intervenit noi date care sa infirme existenta indiciilor temeinice retinute de catre Tribunalul Prahova.

Astfel, din declaratiile persoanelor vatamate, care se coroboreaza cu transcrierile convorbirilor telefonice inregistrate in baza autorizatiilor emise de instanta, exista, potrivit art. 681C.p.p. presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savarsit cele trei fapte de santaj si cele doua fapte de inselaciune, prev. de art. 194 alin. 1 C.pen. si 215 alin. 1 C.pen., descrise in cuprinsul propunerii de arestare preventiva.

Referitor la declaratiile notariale depuse la dosarul de judecata, instanta nu le poate avea in vedere la acest moment, urmand ca persoanele care le-au semnat sa fie audiate de catre organele de urmarire penala, avand in vedere si contradictiile care exista raportat la declaratiile anterioare si la convorbirile telefonice care au fost inregistrate, aceste aspecte nefiind apte la acest moment sa inlature existenta indiciilor cu privire la savarsirea faptelor, avand in vedere si temeiul arestarii retinut de Tribunalul Prahova, prev. de art. 148 lit. e C.p.p., constand in datele existente cu privire la faptul ca inculpatul exercita presiuni asupra persoanelor vatamate ori doreste sa faca intelegeri frauduloase cu acestea.

In ce priveste temeiul de arestare prevazut de art. 148 alin. 1 lit a C.p.p., constand in aceea ca "inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori exista date ca va incerca sa fuga sau sa se sustraga in orice mod de la urmarire penala, de la judecata sau de la executarea pedepsei", instanta constata ca aceasta situatie de fapt este dovedita prin procesele verbale de cautare din data de 06.07.2009, 08.07.2009, 17.07.2009, 21.07.2009, 22.07.2009, in care se mentioneaza ca inculpatul "cunoaste faptul ca pe numele sau a fost emis mandat de arestare preventiva", insa acesta nu s-a mai prezentat la domiciliu de la data de 06.07.2009.

Totodata, instanta retine ca inculpatul este dat in urmarire, desfasurandu-se activitati specifice pentru prinderea acestuia.

Fata de toate aceste considerente, instanta va admite propunerea de arestare formulata de Parchet si va dispune arestarea inculpatului S Z, pe o perioada de 29 de zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatului, potrivit art. 149 rap. la art. 152 C.p.p., neputandu-se considera ca prin sustragerea de la executarea mandatului de arestare emis pe numele sau inculpatul nu se sustrage si de la urmarirea penala care a fost inceputa impotriva sa, arestarea fiind dispusa, temporal, in perioada desfasurarii urmaririi penale, care pana la acest moment nu a fost finalizata.

Instanta va dispune arestarea pe o perioada de 29 de zile, scazand durata retinerii inculpatului, avand in vedere ca nu s-a executat nicio zi din mandatul de arestare emis anterior.

In ce priveste aspectele invederate de aparatorul inculpatului, potrivit carora a solicitat Parchetului administrarea de probe suplimentare, precum si participarea la efectuarea actelor de urmarire penala, aceasta cerere este de competenta procurorului, iar impotriva actelor dispuse de procuror se poate face plangere in mod legal, iar instanta nu a avut in vedere acte de urmarire penala care sa fi fost efectuate cu incalcarea dreptului la aparare al inculpatului, avand in vedere si faptul ca cererea respectiva este formulata dupa ce in cauza s-a dispus arestarea inculpatului.

În baza art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina acestuia.

1 "Din punct de vedere constitutional nu intereseaza cate mandate de arestare preventiva au fost emise impotriva unei persoane si nici daca acestea au fost emise in aceeasi cauza sau in cauza diferite, ci daca masura arestarii a fost luata "numai in cazurile si cu procedura prevazuta de lege", asa cum in mod imperativ se dispune in art. 23 alin. 2 din Constitutie"

---------------

------------------------------------------------------------

---------------

------------------------------------------------------------

Domenii speta

Spete similare