Arest preventiv

Prin  încheierea penală nr 130/ 24 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bacău pronunţată în dosar nr170187 180 / 2011  s-a dispus următoarele:

S-a constatat nelegala sesizare a instanţei cu propunerea de arestare preventivă, formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău.

În baza art.149 ind.1 C.p.p. s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor:

- M.V.C., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1, lit. a), g) şi i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.37 lit. a) Cod penal,

- S.C., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1, lit. a), g) şi i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

În baza art.189 C.pr.pen. s-a dispus plata din fondurile M.J. către Baroul Bacău a onorariilor apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii M.V.C. şi S.C..

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin sesizarea înregistrată sub numărul 17018/180/2013 pe rolul acestei instanţe, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău a propus instanţei, în conformitate cu dispoziţiile articolului 149¹ din Codul de procedură penală, luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii:

M.V.C., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1, lit. a), g) şi i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.37 lit. a) Cod penal,

S.C., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1, lit. a), g) şi i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

În motivarea propunerii s-a arătat, în esenţă, că este necesară luarea acestei măsuri faţă de inculpaţi având în vedere următoarele: există indicii temeinice că inculpaţii au comis infracţiunile pentru care sunt cercetaţi penal, iar lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă pericol social concret şi real pentru ordinea publică, fapt de rezultă pe de o parte din natura infracţiunii săvârşite, din gravitatea deosebită a faptei săvârşite, concretizată în modalitatea concretă de comitere a faptelor, dar şi persoana inculpaţilor.

A fost ataşat propunerii dosarul penal nr.10459/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.

Analizând propunerea formulată în raport cu actele dosarului de urmărire penală, instanţa a reţinut următoarele:

Prin rezoluţia din data de 23.11.2012, ora 13.00, organele de cercetare penală au dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul M.V.C., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1, lit. a), g) şi i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.37 lit. a) Cod penal şi faţă de S.C., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1, lit. a), g) şi i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Rezoluţia de începere a urmăririi penale a fost confirmată prin rezoluţia din data de 24.11.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.

Prin ordonanţa din data de 24.11.2013 s-a dispus extinderea urmăriri penale faţă de învinuiţi pentru săvârşirea altor două acte materiale  de furt calificat.

 La data de 24.11.2013, prin ordonanţa procurorului,  a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva inculpaţilor pentru infracţiunile cu privire la care s-a dispus începerea urmăririi penale.

În fapt, s-au reţinut de către procuror următoarele:

,,Cei doi inculpaţi, au luat hotărârea de a sustrage bunuri sens în care au considerat că lăcaşele de cult sunt locuri potrivite din care pot fi sustrase bunuri, dat fiind faptul că în urmă cu câteva nopţi, respectiv în noaptea de 10/11.11.2013 au încercat să pătrundă în magazinul SC C. SRL de pe raza localităţii S. însă au fost împiedicaţi de sistemul de alarmă care s-a declanşat.

În noaptea de 19/20.11.2013 învinuitul S.C. ajutat de către M.V.C. a pătruns in curtea imobilul persoanei vătămate V.E.G. din localitatea H. loc din care au sustras două biciclete.

Dintre cele două biciclete sustrase de către inculpaţi din curtea persoanei vătămate V.E.G. , una a fost abandonată pe marginea drumului întrucât avea o pedală ruptă.

Mai departe, inculpaţii s-au deplasat în localitatea T. unde, din curtea persoanei vătămate H.E., au mai sustras o bicicletă. Aceste bunuri au fost sustrase de către S.C., în timp ce M.V.C. aştepta în apropierea gardului şi prelua bunurile sustrase.

În continuare, inculpaţii s-au deplasat cu în localitatea S., la Biserica Ortodoxă „Mihail şi Gavril”. În acest loc, inculpaţii au forţat uşa de acces cu ajutorul unei şurubelniţe sau a altui obiect asemănător, au forţat uşa care despărţea holul de intrare  (pridvorul) de restul bisericii, au îndoit zăvorul care asigura această uşă şi astfel au reuşit să pătrundă în biserică.

Întrucât sistemul de alarmă se declanşase inculpaţii au smuls din peretele bisericii tastatura şi cablurile, reuşind în acest fel să dezafecteze sistemul.

În continuare inculpaţii au forţat cutia milei, respectiv au smuls capacul acesteia şi au sustras banii găsiţi în cutie respectiv 20-30 de lei, iar dintr-un dulap din biserică au luat suma de 50-60 de lei.

În aceeaşi noapte, inculpaţii s-au deplasat în satul G., comuna S. la Biserica Ortodoxă „Naşterea Maicii Domnului”. Beneficiind de  experienţa efracţiei anterioare, inculpaţii au debranşat mai întâi de la curent lăcaşul de cult – asta pentru a nu mai avea surpriza de a da peste un sistem de alarmă care să se declanşeze.

În continuare, după acelaşi mod de operare au forţat uşa de acces în biserică, respectiv o uşă metalică pe care au reuşit să i îndoaie la nivelul sistemului de asigurare, iar după ce au pătruns în biserică inculpaţii au sustras banii găsiţi în cutia milei şi într-o altă cutie de carton în care se depozitau banii obţinuţi în urma vânzării de lumânări.”

Instanţa, văzând actele procedurale întocmite în dosarul de urmărire penală, a constatat că în prezenta cauză punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii M.V.C., S.C. nu a fost făcută în condiţii legale, faţă de susnumiţii, ceea ce echivalează cu lipsa punerii în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii M.V.C., S.C. pentru care s-a făcut prezenta propunere de arestare preventivă.

Astfel, instanţa a reţinut că, deşi ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii M.V.C., S.C. respectă condiţiile de formă şi conţinut prevăzute la art.235 C.p.p. cu trimitere la art.203 C.p.p., totuşi aceasta nu este semnată de către procurorul care a emis-o, omisiune care ridică problema dacă procurorul şi-a însuşit ori nu acest act procesual şi dacă toate celelalte măsuri şi acte dispuse şi efectuate de către procuror în cauză s-au desfăşurat în cadrul urmării penale cu punerea în mişcare a acţiunii penale ori în lipsa acesteia. Faptul că procurorul face vorbire în referatul cu care a sesizat instanţa despre actul de punere în mişcare a acţiunii penale nu poate echivala cu însuşirea acestui act de către procuror şi cu desfăşurarea urmăririi penale în condiţii legale.

Nu au fost respectate întocmai nici prevederile art.236 C.p.p. coroborate cu cele ale art.149/1 alin.1 C.p.p. care prevăd obligativitatea procurorului ca, după momentul punerii în mişcare a acţiunii penale, dacă apreciază că se impune arestarea inculpatului, procedează la audierea acestuia şi întocmeşte propunerea de arest preventiv. Or, din declaraţiile numiţilor M.V.C., S.C., date în faţa procurorului, nu rezultă dacă aceştia aveau calitatea de învinuit ori de inculpat.  Din conţinutul acestor declaraţii a rezultat doar că inculpaţilor le-a fost adus la cunoştinţă faptul că a fost extinsă cercetarea penală, nu şi faptul că a fost pusă în mişcare acţiunea penală sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art.208-209 alin.1, lit. a), g) şi i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.37 lit. a) Cod penal, respectiv de art.208-209 alin.1, lit. a), g) şi i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. În atari condiţii, văzând că nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală în condiţii legale, instanţa nu a putut reţine decât că numiţii M.V.C., S.C. au fost audiaţi de către procuror în calitate de învinuiţi. Or, aceasta echivalează cu omisiunea audierii susnumiţilor în calitate de inculpaţi, propunerea de arestare preventivă fiind făcută în temeiul art.149/1 C.p.p. pentru inculpaţii, ci nu pentru învinuiţii M.V.C., S.C..  A rezultat că au fost încălcate dispoziţiile legale ce reglementează prezenţa obligatorie a învinuitului/inculpatului în faţa procurorului, sancţionate cu nulitatea absolută conform art.197 alin.2, 3 C.p.p.

Conform doctrinei şi jurisprudenţei constante raportate la regularitatea actului de sesizare al instanţei,  s-a reţinut că regularitatea trebuie a fi verificată prin prisma respectării trecerii cauzei prin toate stadiile procesuale obligatorii, anume începerea urmării penale, punerea în mişcare a acţiunii penale, ci nu doar raportat la condiţiile de formă şi conţinut al actului de sesizare. Astfel, lipsind actul procesual de punere în mişcare a acţiunii penale în condiţii legale, a rezultat că şi actul de sesizare al instanţei cu propunerea de arestare a inculpaţilor, anume referatul procurorului, este nelegal întocmit, fiind vorba de incidenţa cazului de nulitate absolută prevăzut de art.197 alin.2, 3 C.p.p.

Susţinerile apărătorului inculpatului M. au fost neîntemeiate întrucât dispoziţiile art.149/1 ş.u. C.p.p. nu prevăd obligativitatea verificării legalităţii/temeiniciei referatului cu propunere de arestare preventivă de către procurorul ierarhic superior, astfel cum se prevede pentru rechizitoriu prin art.264  C.p.p.

Instanţa a apreciat că aceste vicii de procedură, aşa cum au fost precizate anterior, aduc atingere legalităţii sesizării instanţei prin referatul procurorului cu propunerea de arestare preventivă. Astfel, nefiind respectate dispoziţiile relative la sesizarea instanţei, instanţa a constatat nelegala sesizare a instanţei cu propunerea de arestare preventivă, formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău.

Întrucât instanţa, în cursul urmăririi penale, nu se poate autosesiza cu privire la luarea măsurii arestului preventiv şi dată fiind neregularitatea referatului de sesizare al procurorului, constatată anterior, în baza art.149 ind.1 C.p.p. a respins propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor:

-M.V.C., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1, lit. a), g) şi i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

-S.C., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1, lit. a), g) şi i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs , în termen legal PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU care critică ca nelegală  soluţia primei instanţe deoarece , se impunea luarea măsurii arestului preventiv motivând că instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor neregularitatea actului de sesizare a instanţei; în subsidiar reprezentantul Parchetului a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se dispune arestarea celor doi făptuitori ca învinuiţi.

Analizând motivele de recurs, Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Şi Tribunalul constată că în mod legal regularitatea sesizării instanţei trebuie a fi verificată prin prisma respectării trecerii cauzei prin toate stadiile procesuale obligatorii, anume începerea urmării penale, punerea în mişcare a acţiunii penale, ci nu doar raportat la condiţiile de formă şi conţinut al actului de sesizare şi prin  lipsa actului  procesual de punere în mişcare a acţiunii penale în condiţii legale, rezultă că şi actul de sesizare al instanţei cu propunerea de arestare a inculpaţilor, anume referatul procurorului, este nelegal întocmit, fiind vorba de incidenţa cazului de nulitate absolută prevăzut de prevăzut de art.197 alin.2, 3 C.p.p.

În mod corect s-a reţinut că , deşi ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de  M.V.C. şi  S.C. respectă condiţiile de formă şi conţinut prevăzute la art.235 C.p.p. cu trimitere la art.203 C.p.p., totuşi aceasta nu este semnată de către procurorul care a emis-o, omisiune care ridică problema dacă procurorul şi-a însuşit ori nu acest act procesual şi dacă toate celelalte măsuri şi acte dispuse şi efectuate de către procuror în cauză s-au desfăşurat în cadrul urmării penale cu punerea în mişcare a acţiunii penale ori în lipsa acesteia. Faptul că procurorul face vorbire în referatul cu care a sesizat instanţa despre actul de punere în mişcare a acţiunii penale nu poate echivala cu însuşirea acestui act de către procuror şi cu desfăşurarea urmăririi penale în condiţii legale.

În acest sens,  instanţa de recurs nu poate reţine motivul invocat de către reprezentantul Parchetului , cu privire la trimiterea cauzei spre rejudecare şi arestarea celor doi făptuitori ca învinuiţi deoarece procurorul care a  întocmit ordonanţa a fost şi procuror de şedinţă ; acesta  şi  şi-a dat seama de neregulile sus menţionate , a semnat la o dată ulterioară ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, însă  nu a solicitat în instanţă modificarea referatului şi arestarea celor doi ca învinuiţi şi nu ca inculpaţi.

 Nu poate fi primită susţinerea că instanţa nu a pus în discuţie neregulile constatate deoarece , din cuprinsul încheierii atacate rezultă că instanţa a pus în discuţie  regularitatea actului de sesizare , a rămas în pronunţare cu privire la  acest aspect.

Având în vedere aceste aspecte , în mod legal au fost reţinute  prevederile art 197 cod pr pen , potrivit cărora nerespectarea dispoziţiilor privind sesizarea instanţei este sancţionată cu nulitatea absolută. 

De asemenea , Tribunalul constată ca şi prima instanţă , că nu au fost respectate prevederile art.236 C.p.p. coroborate cu cele ale art.149/1 alin.1 C.p.p. care prevăd obligativitatea procurorului ca, după momentul punerii în mişcare a acţiunii penale, dacă apreciază că se impune arestarea inculpatului, procedează la audierea acestuia şi întocmeşte propunerea de arest preventiv. Or, din declaraţiile numiţilor M.V.C. şi  S.C., date în faţa procurorului, nu rezultă dacă aceştia aveau calitatea de învinuit ori de inculpat.

Din conţinutul acestor declaraţii rezultă doar că inculpaţilor le-a fost adus la cunoştinţă faptul că a fost extinsă cercetarea penală, nu şi faptul că a fost pusă în mişcare acţiunea penală sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art.208-209 alin.1, lit. a), g) şi i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.37 lit. a) Cod penal, respectiv de art.208-209 alin.1, lit. a), g) şi i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Ori, faţă de faptul că  nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală în condiţii legale, instanţa nu poate reţine decât că numiţii M.V.C. şi  S.C. au fost audiaţi de către procuror în calitate de învinuiţi iar în instanţă procurorul de şedinţă nu a solicitat arestarea în această calitate.

Aceasta echivalează cu omisiunea audierii susnumiţilor în calitate de inculpaţi, propunerea de arestare preventivă fiind făcută în temeiul art.149/1 C.p.p. pentru inculpaţii, ci nu pentru învinuiţii M.V.C. şi  S.C..

Faţă de aceste considerente Tribunalul , faţă de cauza de nulitate absolută privitoare la sesizarea instanţei , constată şi sub acest aspect că nu se poate pune problema acoperirii vătămării prin audierea nemijlocită a făptuitorilor direct în instanţă , ca inculpaţi,  fiind  aplicabile dispoziţiile art 149 ind. 1 alin 1 corob. cu art 197 alin 2 cod pr penală cu privire la nulitatea absolută.

 Pe cale de consecinţă instanţa de recurs  consideră că, în mod legal s-a constatat nelegala sesizare a instanţei cu propunerea de arestare preventivă, formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău şi în baza art.149 ind.1 C.p.p. a  respins  propunerea de arestare preventivă  ,  fapt pentru care ,  se va  respinge ca nefondat  recursul formulat de Parchet .

Văzând şi prev art .189 şi  192 alin 2 cod pr penală;

În baza art.385 ind. 15 pct. 1 lit b  cod pr-.penală, 

Respinge , ca nefondat, recursul formulat  de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU împotriva încheierii penale nr 130  din data 24 noiembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 17018/180/2013.

Constată că intimaţii au fost asistaţi  de apărători din oficiu .

În baza art 192 alin 3 cod pr penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului .

Definitivă.

Domenii speta

Spete similare