Arest preventiv

Tribunalul analizând actele si lucrările dosarului, apreciază ca măsura arestării preventive este legală şi temeinică şi se impune menţinerea acesteia pentru considerentele ce vor fi expuse:

Potrivit art. 160 Cpp instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea si temeinicia arestării preventive si arată motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Potrivit jurisprudenţei CEDO detenţia este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz in parte: pericolul de săvârşirea unor noi infracţiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariţie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburata liniştea publica.

Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei prevede la pct. 3 ca detenţia provizorie nu poate fi ordonata decât daca persoana in cauza este bănuita ca a săvârşit o infracţiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fuga, cel de obstrucţionare a justiţiei ori acela ca acuzatul sa nu comită o noua infracţiune grava.

Pct.4 al recomandării specifica în plus că, dacă existenta nici unuia dintre pericolele enunţate nu a putut fi stabilita, detenţia provizorie s-ar putea totuşi, justifica, în mod excepţional, în anumite cazuri in care se comite o infracţiune deosebit de gravă. Analizând aceste texte de lege prin prisma actelor si lucrărilor dosarului instanţa constată că la dosarul cauzei exista dovezi certe privind existenta unuia dintre pericolele apreciate, atât de Codul de procedură penală, Constituţia României, CEDO cât şi de Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetul de Miniştri ai Consiliului Europei ca fiind justificative pentru prelungirea măsurii arestului preventiv si anume comiterea unor infracţiuni deosebit de grave sau orice alt delict de natura sa pericliteze bunul mers al societăţii civile.

Din probele administrate pană la aceasta data, in cauza rezulta indicii temeinice că fiecare inculpat a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis in judecată, infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista date certe ca lăsarea lor in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica, aşa încât judecarea lor in stare de libertate raportat la gravitatea faptelor comise si la influenta pe care o au nu ar face decât sa impieteze desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

Având în vedere că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de fiecare inculpat nu s-au modificat şi nu au încetat şi faţă de împrejurările concrete ale comiterii infracţiunilor pentru care sunt trimişi în judecată, gravitatea lor deosebită – efectuare de operaţiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, şi asociere în vederea comiterii de infracţiuni -, amploarea activităţii infracţionale, consecinţele extrem de grave asupra sănătăţii populaţiei şi în special asupra tinerilor şi adolescenţilor, extinderea acestui fenomen infracţional tot mai mult în România, limitele de pedeapsă prevăzute de lege – închisoarea mai mare de 4 ani, instanţa apreciază că lăsarea în libertate a oricăruia dintre inculpaţi reprezintă un pericol real şi efectiv pentru ordinea publică, pentru comunitate.

Apărările formulate de inculpaţi prin apărători, în sensul că ne aflam în prezenţa unor date care permit înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara nu pot fi primite de către instanţa in contextul în care rezultă neechivoc condiţiile concrete in care s-a desfăşurat activitatea infracţionala a fiecărui inculpat şi mai mult decât atât, din actele dosarului reiese în mod indubitabil existenţa şi persistenţa unor indicii grave de vinovăţie, ce constituie conform jurisprudenţei CEDO „factori pertinenţi care legitimează o detenţie provizorie"; măsura arestării preventive a inculpaţilor fiind astfel conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.

La acest moment procesual instanţa verifică datele si indiciile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, date si indicii care converg spre ideea că fiecare inculpat a lezat grav valorile sociale ocrotite de lege, a sfidat orice norma si regula privind siguranţa si dreptul persoanelor la sănătate, cunoscut fiind faptul că efectuarea de operaţiuni cu produse cu efecte psihoactive este o infracţiune cu un grad de pericol social extrem de ridicat iar împrejurarea ca unele persoane atentează la sănătatea unor persoane pentru obţinerea unor surse ilicite de câştig şi de procurare a mijloacelor de trai relevă cu prisosinţa acest lucru dar în acelaşi timp provoacă o tulburare însemnată în desfăşurarea relaţiilor de convieţuire socială şi constituie un teren favorabil pentru săvârşirea altor fapte de acelaşi gen, aspect deosebit de grav în condiţiile în care numărul persoanelor care comit astfel de infracţiuni este din ce în ce mai mare.

Aceste infracţiuni, de o amploare deosebită, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penala, respectiv dreptul la sănătate a persoanei, reprezentând totodată una dintre cele mai importante forme ale criminalităţii organizate iar rezonanta sociala a unor asemenea fapte reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret.

In cauza dedusă judecăţii, tribunalul apreciază la acest moment procesual, faţă de aspectele prezentate mai sus, că temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive subzista şi în prezent, nu au încetat şi nu s-au modificat, infracţiunile pentru care este trimis in judecata fiecare inculpat sunt în măsură prin natura lor si consecinţele produse sau care s-ar fi putut produce ,sa releve un pericol cert pe care l-ar reprezenta inculpaţii pentru ordinea publică.

Alegerea si menţinerea măsurii de prevenţie se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social infracţiunii, de împrejurările concrete în care se presupune ca s-au comis faptele, aspecte care se regăsesc cu prisosinţa in prezenta cauza. Mai mult decât atât gradul de pericol social al infracţiunilor pentru care a fost trimis in judecată fiecare inculpat trebuie privit şi prin prisma unor circumstanţe concrete ale cauzei cum ar fi: consecinţele grave care le-au avut sau care le-ar fi putut avea asupra consumatorilor de produse cu efecte psihoactive, de frecventa infracţiunilor de acelaşi gen, generalizarea acestui fenomen infracţional, şi de necesitatea unei prevenţii generale, precum si de poziţia procesuala a acestora de până acum.

Apărările inculpaţilor, precum că sunt infractori primari(cu excepţia inculpatului Ilie Gelu – recidivist), au recunoscut parţial faptele, le regretă sincer, au familii, pot constitui circumstanţe atenuante la soluţionarea pe fond a cauzei.

Instanţa are obligaţia de a realiza un just echilibru între dreptul inculpaţilor de a fi cercetaţi în stare de libertate şi dreptul comunităţii la sănătate şi chiar la viaţă în condiţiile recrudescenţei fenomenului infracţional de distribuire şi consum de produse cu efect psihoactiv extrem de nociv asupra tinerilor şi copiilor în special.

Termenul rezonabil al măsurii arestării preventive nu a fost încălcat (aproximativ 9 luni),CEDO stabilind că la aprecierea caracterului rezonabil trebuie avute în vedere complexitatea  cauzei, aspectul dacă inculpaţii au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraţilor de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării, cât şi acuzării mijloacele de probă şi explicaţiile pe care le consideră necesare(cauza T. contra Austriei).

Nici în prezenta cauză nu se poate susţine că a fost încălcat caracterul rezonabil al perioadei de când inculpaţii sunt arestaţi preventiv (aproximativ 9 luni – urm. penală şi cercetarea judecătorească) în condiţiile în care prelungirea în timp a anchetei penale se datorează unor împrejurări ce nu sunt imputabile organelor judiciare, precum complexitatea cauzei (în care a fost necesară audierea unui număr mare de persoane – inculpaţi, martori), numărul infracţiunilor investigate, natura acestora şi atitudinea procesuală a inculpaţilor.

Cercetarea judecătorească se apropie de final, urmând să fie audiaţi ultimii martori din lucrări, după care instanţa se va pronunţa pe fondul cauzei.

Faţă de toate aceste motive, instanţa apreciază că se impune în continuare privarea de libertate a celor patru inculpaţi, astfel încât în baza art.300/2 raportat la art.160/b alin.3 Cod procedură penală va menţine starea de arest a  fiecărui inculpat.

Pentru motivele arătate mai sus, cererile inculpaţilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara sunt neîntemeiate şi vor fi respinse ca atare.

Domenii speta

Spete similare