Caracterul termenului prevăzut de art. 156 alin 2 cod procedură penală . starea de boală a inculpatului nu conduce automat la revocarea măsurii arestării preventive

Curtea a respins , conform art.385ind.15 pct.1 lit. „b” C.pr.pen., recursurile formulate de inculpaţii: I. B. Ş. , B. Ş. L., N. P. F. şi V. M., , toţi aflaţi în stare de arest preventiv la ARESTUL I.P.J. PRAHOVA. În considerentele hotărârii s-au reţinut următoarele :

Prin încheierea pronunţată în şedinţa din Camera de Consiliu din 01.09.2006, în dosar nr.7821/105/2006 de Tribunalul Prahova s-a admis sesizarea D.I.I.C.O.T-Serviciul Teritorial Ploieşti şi în baza disp.art.155 şi următoarele C.pr.pen. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor: I. B. Ş. , N. P. F. , şi B. Ş. L. , pentru o perioadă de câte 20 de zile, de la 16.09.2006 la 05.10 2006, iar pentru inculpatul V. M. , pentru o perioadă de 21 de zile, de la 15.09.2006 la 05.10.2006.

Pentru a pronunţa această încheiere prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin încheierea nr.47/09.07.2006, Tribunalul Prahova a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile a inculpaţilor N. P. F. şi B. Ş. L. , de la 19.07.2006 până la 16.08.2006 inclusiv, reţinându-se că aceştia sunt cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, prev. de art.12 al.1, 2 lit.a din legea 678/2001, trafic de minori, prev. de art.13 al.1 din Legea 678/2001 şi art.7 pct.1 din legea nr.39/2003, constând în aceea că în perioada 2002-2004, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au recrutat un număr de 7 tinere, dintre care una minoră, pe care sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă bine plătite le transportau în Spania, în scopul exploatării sexuale în cluburi de noapte. De asemenea, s-a mai reţinut că împreună au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat acţionând în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane în scopul obţinerii unui folos material.

Pentru aceste considerente instanţa a apreciat că, se impune luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor, măsură considerată necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârşită infracţiunea.

De asemenea, s-a considerat că sunt îndeplinite cerinţele disp.art.143 C.pr.pen. şi art.148 lit.b C.pr.pen., în sensul că există indicii temeinice că inculpaţii au comis faptele pentru care sunt cercetaţi, în sensul că infracţiunea pentru care sunt cercetaţi  cei doi inculpaţi este pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, concretizat prin pericolul deosebit al faptelor comise de inculpaţi şi impactul negativ pe care-l au asupra societăţii civile neluarea măsurilor ce se impun de către organele abilitate.

Prin încheierea din data de 11.08.2006, măsura preventivă luată faţă de aceşti doi inculpaţi, a fost prelungită pe o perioadă de 30 de zile de la 17.08.2006 la 15.09.2006 inclusiv, reţinându-se că subzistă temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive, faptul că s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunile prev. de art.7 pct.1 din legea 39/2003 şi art.23 din legea 656/2002,  dar şi faptul că punerea în libertate pe motive medicale a inculpatului N. P. F. s-ar putea dispune în cazul în care ar exista expertiza medico-legală cu aceste concluzii.

Prin încheierea nr.53/08.08.2006 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului I. B. Ş., pe o perioadă de 29 de zile, de la 08.08.2006 la 05.09.2006, întrucât sunt îndeplinite disp.art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii temeinice şi chiar probe verosimile în a considera că inculpatul a săvârşit faptele pentru care este cercetat.

Totodată, din datele existente s-a reţinut că în cauză sunt întrunite condiţiile prev. de disp.art.146, art.148 lit.h C.pr.pen., în ceea ce-l priveşte pe inculpatul I. B. Ş. , în sensul că infracţiunile comise sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani şi  există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul pentru ordinea publică este concretizat prin modalitatea de comitere a faptelor, gradul de pericol social deosebit şi impactul negativ pe care l-ar putea avea asupra societăţii neluarea măsurilor ce se impun de către organele abilitate faţă de astfel de persoane.

De asemenea, prin încheierea nr.54/17.08.2006 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului V. M., reţinându-se că în ceea ce îl priveşte pe acesta sunt îndeplinite disp.art.143 C.pr.pen. precum şi art.148 lit.h C.pr.pen, precizându-se în ce priveşte pericolul social pentru ordinea publică, acesta este concretizat prin modalitatea de comitere a faptelor, gradul de pericol social deosebit şi impactul negativ pe care l-ar putea avea asupra societăţii neluarea măsurilor ce se impun de către organele abilitate  faţă de astfel de persoane.

Prezenţi în şedinţa din Camera de Consiliu din data de 01.09.2006, fiecare dintre inculpaţi, personal dar şi prin intermediul apărătorilor aleşi sau desemnaţi din oficiu, au solicitat cercetarea lor în continuare în stare de libertate.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul N. P. F. , acesta a invocat motive de sănătate, arătând că deşi a suferit o operaţie la glezna piciorului drept, mai sunt necesare şi alte intervenţii chirurgicale pentru însănătoşirea acestei zone a corpului său, intervenţii ce s-ar putea face cu un grad mai ridicat de profesionalism într-un spital civil.

Această apărare a invocat-o inculpatul şi în momentul când s-a dispus prelungirea anterioară, însă de la acea dată şi până în prezent nu a depus la dosarul cauzei nici un act medical, nesolicitând cel puţin efectuarea unei expertize medico-legale din care să rezulte că tratamentul nu ar putea fi efectuat în regim de detenţie ci într-o unitate sanitară  civilă.

Ţinând cont de această situaţie cât şi de faptul că temeiurile ce au fost avute în vedere la data arestării preventive nu s-au schimbat, se impune prelungirea măsurii arestării preventive, însă numai pe durata de 20 zile.

Inculpatul B. Ş. L. , a solicitat cercetarea sa în stare de libertate întrucât majoritatea probatoriilor ce privesc vinovăţia sa au fost administrate astfel încât nu ar putea în nici un mod să influenţeze derularea în continuare a cercetărilor.

Reţinându-se că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au  schimbat, precum şi faptul că pentru unii dintre inculpaţi s-a început urmărirea penală privind infracţiuni din Legea 39/2003 referitor la constituirea unui grup organizat şi din legea 656/2002 referitoare la spălarea de bani şi pentru acest inculpat se impune prelungirea măsurii arestării preventive de asemenea însă pe o perioadă de numai 20 de zile.

Referitor la inculpatul I. B. Ş., acesta a solicitat cercetarea sa în stare de libertate întrucât are lipsă o parte dintre membrele inferioare iar proteza pe care o are ataşată îl pune practic în imposibilitate de a se supune  rigorilor regimului de detenţie, dar şi faptul că acea proteză urmează să mai fie îmbunătăţită, cel mai bine acest lucru având loc dacă s-ar afla în stare de libertate.

De asemenea acest inculpat a învederat că nu sunt întrunite în cel priveşte condiţiile prev. de art.143 C.pr.pen., întrucât una dintre persoanele pe care a traficat-o urma să-i devină soţie, iar cealaltă era analfabetă lucru ce rezultă şi din declaraţiile aflate la dosarul cauzei unde aceasta la semnătură a pus degetul.

Referitor la acest inculpat se constată că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive iar în cauză urmează a fi efectuate cercetări privitor la apartenenţa sa la un grup organizat, infracţiunile prev. de art.7 din Legea 39/2003, precum şi posibilitatea comiterii uneia dintre infracţiunile din Legea 656/2002.

Deşi a invocat anumite aspecte medicale, numai printr-o expertiză medicală se poate stabili dacă inculpatul suportă rigorile regimului de detenţie sau nu.

Sesizarea D.I.I.C.O.T- Serviciul Teritorial Ploieşti, este întemeiată şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul V. M. , întrucât temeiurile avute în vedere la momentul arestării acestuia subzistă, existând indicii şi în ce-l priveşte pe acesta privitor la infracţiunile menţionate în Legea 656/2002, situaţie în care se va dispune prelungirea arestării preventive pentru o perioadă de 21 de zile.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs cei patru inculpaţi.

Inculpatul I. B. Ş. a susţinut că prelungirea arestării preventive nu se impune din considerente ce vizează starea sănătăţii sale. Totodată , din probele administrate nu se poate aprecia că există indicii temeinice că a săvârşit infracţiunile pentru care este cercetat, nici că prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cererea parchetului nefiind motivată sub acest aspect. Cercetarea în stare de libertate  se impune şi faţă de împrejurarea că până în prezent  nu au fost administrate probe în ceea ce priveşte săvârşirea vreunei infracţiuni prevăzute de Legea 39/2003 sau de spălare de bani.

Recurentul-inculpat B. Ş. L. a apreciat că nu există indicii că a săvârşit infracţiunea de trafic de persoane, nesubzistând pericolul că în stare de libertate ar putea influenţa părţi vătămate sau martorii în condiţiile în care aceştia nu există.

Inculpaţii N. P. F. şi V. M. au mai învederat că încheierea recurată e lovită de nulitate absolută în condiţiile în care sesizarea instanţei nu a fost făcută cu 5 zile înainte de expirarea arestării preventive, stabilindu-se termen de judecată în aceeaşi zi, încălcându-li-se astfel dreptul la apărare prin imposibilitatea exercitării acestuia în mod corespunzător.

Inculpatul N. P. F. a mai susţinut că starea sănătăţii sale impune desfăşurarea urmăririi penale în stare de libertate.

Curtea, examinând încheierea recurată în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept conform art.3856 alin.3 C.pr.pen. constată că recursurile sunt nefondate din considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art.155 C.pr.pen. arestarea inculpaţilor poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate.

Din analiza probatoriilor efectuate până în prezent, Curtea,constată că arestarea preventivă a inculpaţilor s-a dispus întrucât în privinţa acestora există indicii temeinice că au săvârşit infracţiunile de trafic de persoane prev. de art.12 al.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001, trafic de minori prev. de art.13 al.1 din Legea 678/2001 şi art.7 pct.1 din Legea nr.39/2003 constând în aceea că în perioada 2003-2005, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, s-au constituit într-un grup infracţional organizat având ca scop traficul de persoane, printre care şi minore, pe care, cu promisiunea de a le asigura locuri de muncă bine plătite, le transportau în Spania în scopul exploatării sexuale în cluburi de noapte.

Totodată s-a apreciat că există cazul prevăzut de art.148 lit.h C.pr.pen, în sensul că infracţiunile comise sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Faţă de probatoriul administrat până în prezent, Curtea, apreciază că în mod corect prima instanţă a constatat că subzistă temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor, pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea lor în libertate pentru ordinea publică neputând fi apreciat decât în legătură cu gravitatea deosebită a infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi, cu modalitatea de comitere prin constituirea unui grup organizat, cu urmările acestora asupra victimelor minore.

În plus, subzistând temeiurile arestării preventive, această măsură procesuală este necesară în continuare şi e motivată de necesitatea finalizării cercetărilor în cauză prin audierea altor persoane, victime recrutate, transportate din România în Spania şi exploatate sexual, identificarea altor participanţi, verificarea metodei primirii sumelor de bani de către inculpaţi şi ceilalţi participanţi.

Soluţia de prelungire a arestării preventive e corectă şi în privinţa recurenţilor-inculpaţi I. B. Ş. şi N. P. F. , din considerentele anterior expuse şi faţă de împrejurarea că nu există încă o expertiză medico-legală care să constate că boala de care aceştia suferă nu poate fi tratată în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, situaţie în care faţă de dispoziţiile art.136 alin.6 C.pr.pen. se impunea cercetarea acestora în stare de libertate.

Susţinerea recurenţilor-inculpaţi N. P. F. şi V. M. în sensul că sesizarea instanţei pentru prelungirea arestării preventive nu a fost efectuată cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea arestării preventive, fiind încălcate dispoziţiile art.156 alin.2, nu poate fi reţinută ca întemeiată în privinţa acestora, faţă de împrejurarea că arestarea preventivă a inculpaţilor expiră la 16.09.2006, respectiv 15.09.2006.

Este adevărat că soluţionarea propunerilor de prelungire a arestării preventive s-a realizat la 1.09.2006, data sesizării primei instanţe, împrejurare în care inculpaţii, dacă ar fi apreciat că nu îşi pot exercita în mod corespunzător dreptul de apărare ar fi putut solicita amânarea judecăţii. Cum din practicaua încheierii recurate nu rezultă că inculpaţii au formulat vreo cerere în acest sens, nulitatea relativă ce afectează acest act procedural s-a acoperit faţă de disp.art.197 alin.4 teza I Cod procedură penală.

Din considerentele expuse, Curtea, constată că încheierea recurată e temeinică şi legală, astfel încât în baza art.38515 alin.1pct.1 lit.b C.pr.pen. rap. la art.1403 C.pr.pen. va respinge recursurile declarate de inculpaţi, ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare