Fond funciar

Pronunţând sentinţa civilă nr.9579/11.11.2009, Judecătoria Bacău a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta M.I. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de aplicare a L.18/1991 M., Comisia Judeţeană Bacău şi C.G.. Prin aceeaşi sentinţă, judecătoria ca admis cererea de intervenţie formulată de C.E. şi a obligat reclamanta să plătească acesteia 1.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorarii avocat şi expert.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că:

Prin titlul de proprietate nr. 36101/27.sept.1993 (f. 23) a fost reconstituit dreptul de proprietate numiţilor M.I. şi C.A.V. în calitate de moştenitori ai defunctei C.A. pentru suprafaţa de 6570 mp teren în jud. Bacău.

Prin titlul de proprietate nr. 214285/2005 (f. 46) a fost reconstituit dreptul de proprietate numiţilor C.A.V. şi M.I. asupra suprafeţei de  teren de 1065 mp în comuna M.

Prin titlul de proprietate nr. 36709/19.08.1994 (f. 47) a fost reconstituit dreptul de proprietate lui C.A.V. în calitate de moştenitor după C. G., pentru suprafaţa de 1 ha teren pădure, pe raza comunei M., jud. Bacău.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 8 din legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face prin constituirea sau reconstituirea acestui drept, de prevederile legii beneficiind membrii cooperatori acre au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către acesta, precum şi moştenitorii acestora.

Alineatul 3 din art. 8 stabileşte că reconstituirea dreptului de proprietate se poate face doar la cererea persoanei îndreptăţite, fost membru cooperator sau moştenitorii acestuia.

În ce priveşte capetele de cerere cu care a fost învestită instanţa, raportat al cele arătate anterior şi probele administrate, instanţa reţine următoarele:

1)Prin titlul de proprietate nr. 36101/1993 a fost reconstituit dreptul de proprietate numiţilor M.I. şi C.A.V. asupra suprafeţei de 6570 mp teren în comuna M., jud. Bacău, în calitate de moştenitori după C.A.(f. 23).

Titlul de proprietate nr. 214285/2005 a fost emis în urma cererii formulate de numitul C.A.V. în calitate de moştenitor al lui C.A., cerere în care cel dintâi a precizat că doreşte suplimentarea suprafeţei reconstituite prin titlul de proprietate nr. 36101/1993 (f. 133). În urma cererii făcute, precum şi a declaraţiilor vecinilor, a fost emis procesul verbal de punere în posesie nr. 1134/2005 (f. 136).

După cum rezultă din actele de stare civilă de la dosarul cauzei, reclamanta este fiica lui C.I., acesta din urmă fiind fiul lui C. şi C.A.. La rândul său, C.A.V. este fiul lui C.A. şi G.

Instanţa reţine raportat la aceste considerente că numitul C.A.V. era o persoană îndreptăţită în a solicita suplimentarea suprafeţei reconstituite prin T.P. nr. 36101/1993, în calitate de moştenitor al lui C.A..

Din expertizele efectuate în cauză (f. 257-260-exp. G. şi f. 363-368 exp. D.), rezultă că din puncte de vedere al vecinătăţilor înscrise în cele două titluri, terenul în suprafaţă de 1065 mp ( T 47/35, p 1412/1 din T.P. nr. 214851/2005 se suprapune cu suprafaţa de 1270 mp teren înscrisă în T.P. nr. 3601/1993 T35 p 1340, ambele având ca vecini la Nord pe B.I. şi la vest S.V. ( cz exp. D.).

Pe de altă parte însă, concluzia exp. D. şi numerotarea însăşi a parcelelor şi tarlalelor din cele două titluri, este în sensul că din punct de vedere cadastral amplasamentele suprafeţelor anterior menţionate nu se suprapun.

Plecând de la această concluzie, având în vedere rolul agricol al numitei C.A.(f. 128) care figurează cu o suprafaţă de 0, 75 ha în 1961, faţă de faptul că C.A.V. arată în cererea sa că solicită „ suplimentarea suprafeţei din titlul de proprietate nr. 36101/1993” (f. 133), precum şi faptul că prin însumarea suprafeţelor menţionate pe cele două titluri s-ar reconstitui în întregime dreptul de proprietate după C.A., instanţa apreciază că în cauză nu se impune anularea titlului de proprietate emis ulterior, respectiv nr. 214285/2005, ci eventual rectificarea acestuia în funcţie de dispoziţiile legii nr. 18/1991( reconstituire pe vechiul amplasament sau pe alt amplasament disponibil) şi eventual ţinându-se cont de coordonatele topocadastrale înscrise în cele două titluri ( f. 366-368 din rap exp D.). Faţă de concluziile expuse, instanţa reţine că primul capăt de cerere este neîntemeiat şi urmează a fi respins.

Strâns legat de acest capăt de cerere este şi cererea de intervenţie în interes alăturat comisiilor, cerere formulată de intervenienta C.E., soluţia instanţei asupra acesteia fiind aceea de admitere, având în vedere soluţia instanţei asupra capătului principal de cerere.

2) În ce priveşte anularea T.p. nr. 36709/1994 emis pe numele C.A.V. pentru suprafaţa de 1ha pădure, instanţa reţine următoarele:

Prin Titlul de proprietate nr. 36709/1994 ( f. 47) a fost reconstituit dreptul de proprietate numitului C.A.V. în calitate de moştenitor al lui C. G. pentru suprafaţa de 1 ha teren pădure pe raza comunei M., jud. Bacău.

La baza emiterii titlului de proprietate a stat cererea formulată de C.A.V. (f. 149) prin care acesta  a solicitat reconstituirea pentru suprafaţa de 1 ha teren cu vegetaţie forestieră, arătând că acest drept i-a  fost recunoscut prin sentinţa civilă nr. 2053/1994 a Judecătoriei Bacău ( f.150).

După cum rezultă din dispoziţiile legale, un titlu de proprietate poate fi emis doar la cererea persoanei îndreptăţite ( art. 8 al 3 din legea nr. 18/1991), or, în cauză rezultă din probele administrate că numai C.A.V. a formulat cerere de reconstituire pentru suprafaţa de pădure, nici un astfel de demers nefiind făcut de reclamantă.

Prin urmare, în afara cazului când s-ar fi dovedit că pentru cererea formulată de C.A.V. acesta ar fi avut mandat şi din partea reclamantei, ceea ce nu este cazul în speţă, chiar dacă şi reclamanta este moştenitoare a defunctului C. G., aceasta nu este îndreptăţită la a fi menţionată pe titlu pentru a  beneficia de dreptul de proprietate asupra terenului cu destinaţie forestieră, pentru că nu a formulat cerere în acest sens. Concluzia rezultă cu certitudine şi din adresa emisă de Primăria M. (f. 236), adresă nr. 2805/2008 din care rezultă fără echivoc că reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire în termen legal pentru suprafaţa de pădure de 1,50 ha după defunctul C. G..

Faţă de cele reţinute anterior, constatând că reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire pentru suprafaţa de pădure pentru care s-a emis T.P. nr. 36709/1994, văzând dispoziţiile legale, instanţa apreciază că titlul de proprietate a fost legal emis doar pe numele persoanei care a solicitat reconstituirea, astfel încât cererea reclamantei de a fi menţionată pe titlu este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

3) În ce priveşte Titlul de proprietate nr. 214521/2002 emis pentru suprafaţa de 5000 mp teren pădure, instanţa reţine următoarele:

Prin titlul de proprietate nr. 214521/2002(f. 169) a fost reconstituit dreptul de proprietate numitului C.A.V. în calitate de moştenitor după C. N G. pentru suprafaţa de 5000 mp teren pădure pe raza comunei M., jud. Bacău.

În cererea sa completatoare, reclamanta solicită anularea acestui titlu în sensul de a fi emis un titlu nou în care să figureze alături de C. V. ca titular al dreptului de proprietate.

Astfel cum s-a arătat anterior, reclamanta nu este îndreptăţită la reconstituire în calitate de moştenitoare a def. C. G. având în vedere că nu a formulat cerere de reconstituire pentru această suprafaţă de pădure, astfel cum rezultă şi din adresa nr. 2805/2008 (f. 236), reclamanta nefăcând nici ea vreo probă în acest sens.

Prin urmare, nefiind formulată cerere de reconstituire pentru suprafaţa de pădure de 5000 mp de către reclamantă, instanţa apreciază că dreptul de proprietate  a fost legal reconstituit numai pe numele lui C.A.V. conform HCJ nr. 6264/2001, astfel încât cererea reclamantei apare ca neîntemeiată, urmând  a fi respinsă.

În ce priveşte faptul că pârâta C. E. a fost de acord cu acţiunea ( f. 79), deci implicit cu modificarea celor două titluri de proprietate privind suprafaţa de pădure, emise numai pe numele soţului său, instanţa nu poate valida o astfel de atitudine procesuală, având în vedere dispoziţiile legii nr. 18/1991. Dacă pârâta dorea să cedeze o parte din dreptul său după soţul C. V. către nepoata reclamantă, putea face acest lucru potrivit dispoziţiilor codului civil, printr-o donaţie sau altă liberalitate, dar intenţia liberală a pârâtei nu putea valida dreptul reclamantei la reconstituire pentru un teren pentru care în persoana sa nu erau îndeplinite condiţiile legale ( nu a formulat cerere de reconstituire).

Capetele 4 şi 5 de cerere, referitoare la emiterea unor noi titluri de proprietate asupra terenurilor forestiere în suprafaţă totală de 1,5 ha teren sunt strâns legate de soluţia dată asupra capetelor de cerere 2 şi 3, astfel încât, văzând faptul că cererea reclamantei de a fi inclusă pe aceste titluri a fost respinsă de instanţă, şi aceste capete de cerere vor fi respinse ca neîntemeiate, cele două titluri de proprietate contestate apărând ca legal emise doar pentru moştenitorul care  a formulat cerere de reconstituire, respectiv C. V..

În privinţa cheltuielilor de judecată, instanţa, văzând art. 274 C.pr civ., la cererea intervenientei C.E., instanţa va obliga reclamanta la plata sumei de 1300 lei reprezentând onorariu expert (f. 318) şi onorariu avocat (f. 382).

Împotriva acestei sentinţe, a încheierii din 12.03.2008, a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare formulată împotriva d-nei judecător G. L., a declarat recurs d-na I.M., solicitând casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, fie modificarea în tot a sentinţei în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată, în cauză fiind incidente dispoziţiile art.304 pct.7-9 şi ale art.3041 Cpc.

În ceea ce priveşte încheierea de respingere a cererii de recuzare, a arătat recurenta că la termenul din data de 12.03.2008 cauza a fost luată imediat după deschiderea şedinţei, fără a fi pusă în dicuţie admisibilitatea cererii de intervenţie şi că instanţa a fost total lipsită de rol activ, neverificând condiţiile de admisibilitate şi scopul urmărit de intervenientă, cererea acesteia, necomunicată recurentei şi greşit calificată, fiind inadmisibilă, nejustificându-se vreun interes. Fără a dispune citarea recurentei, a pârâtei C. E. şi a martorilor în vederea unei corecte soluţionări a acestei cereri, prima instanţă a  tratat petenta în mod abuziv, frângând egalitatea de arme şi antepronunţându-se cu privire la soluţia pe care o va da.

În motivarea recursului formulat împotriva sentinţei judecătoriei s-a arătat că această instanţă a respins în tot acţiunea, fără a se pronunţa cu privire la toate capetele de cerere formulate, neanalizând toate probele administrate şi pronunţându-se pe cale de dispoziţii generale, ceea ce constituie un exces de putere. Totodată, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, prima instanţă a schimbat înţelesul lămurit al litigiului, a făcut o greşit aplicare a dispoziţiilor legale, interpretând trunchiat probele administrate care dovedeau o altă situaţie de fapt.

Astfel, s-a ajuns la concluzia greşită că recurenta nu ar fi formulat cerere de reconstituire în termen legal pentru suprafaţa de 1,50 ha teren pădure ce a aparţinut defunctului C. G., primind ca cert şi esenţial un singur înscris, adresa Primăriei M. (f.236), pe care recurenta l-a defăimat ca fals, contradictoriu faţă de întregul material probator aflat la dosar, înscris care nu a fost comunicat petentei, fără ca vreuna din părţi sau instanţa, din oficiu, să pună în discuţia părţilor vreo excepţie cu privire la acest aspect.

Din întregul material probator aflat la dosarul cauzei rezultă fără dubiu că petenta a cerut în termenele prevăzute de L 18/1991, L 169/1997 şi L 1/2000 să-i fie retrocedat dreptul de proprietate de pe urma antecesorilor săi, fiind îndreptăţită să figureze pe titlurile emise pentru terenurile împădurite, situaţie ce rezultă din faptul că a fost menţionată pe adeverinţele de reconstituire a dreptului de proprietate eliberate în baza L.18/1991 în favoarea sa şi a comoştenitorului C. A.V., pârâtele comisii reconstituind, însă, dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1,5 ha pădure numai pe numele unchiului defunct, fără a respinge cererile recurentei şi fără  a-i comunica vreodată soluţiile date.

S-a arătat, de asemenea, că este total neîntemeiată susţinerea că terenul în suprafaţă de 1065 mp în litigiu, care nu era liber la data la care s-a dispus retrocedarea, ar fi situat în altă tarla, altă parcelă şi nu s-ar suprapune celui deja reconstituit prin TP 36101/1993, deşi situaţia suprapunerii a 1270 mp, suprafaţă rămasă nevândută, retrocedată prin acest titlu, a fost constatată neechivoc de către ambii experţi (G. şi D.), aspect asupra căruia judecătoria avea posibilitatea să se lămurească dacă admitea proba cu cercetarea la faţa locului şi proba testimonială, impunându-se, deci, constatarea nulităţii absolute a TP nr.214285/2005.

Deşi era esenţială pentru legala soluţionare a cauzei, judecătoria a respins fără nici o motivare cererea de efectuare a unei expertize grafoscopice a înscrisului sub semnătură privată defăimat ca fals de către recurentă, înscris prin care pârâtele-comisii pretind că suprafaţa de 1065 mp ar fi fost solicitată de comoştenitorul C. A. V..

Formulând întâmpinare (f.40-44), intimata-intervenientă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentinţa pronunţată de judecătorie fiind legală şi temeinică, recurenta pretinzând în recurs că ar fi formulat mai multe cereri decât cele cu care a învestit prima instanţă, susţinând în mod nereal că ar fi solicitat ca probe verificarea de scripte sau expertiza grafoscopică, cererea de efectuare a unei cercetări la faţa locului, formulată abia cu ocazia obiecţiunilor intervenientei la expertiza G., fiind în mod corect respinsă de instanţă iar împrejurările soluţionării cererii de intervenţie, corect calificată juridic de către prima instanţă, fiind mistificate.

La dosarul de recurs au fost depuse înscrisuri (f.22-24, 60-65, 150-160), la cererea instanţei, Primăria M. a răspuns prin adresa nr.5239/14.09.2010 (f.84), Comisia Judeţeană Bacău a înaintat cu adresele nr.11919/16.09.2010, nr.OL/14167/2.11.2010 şi nr.OL /2943/11.03.2011, în copie, documentaţia care a stat la baza întocmirii titlului de proprietate nr.3610/1993 precum şi alte înscrisuri (f.94-101, 105,106, 111-118, 135-145) iar OCPI Bacău a trimis copia contractului de donaţie autentificat sub nr.753/20 martie 1998 (f.107-110).

Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la 30.10.2007, astfel cum a fost completată ulterior, d-na I.M. a solicitat să se constate nulitatea absolută a trei titluri de proprietate emise de Comisia Judeţeană Bacău pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, astfel:

1.în ceea ce priveşte titlul de proprietate nr.214285/2005, a solicitat reclamanta să se constate că acest titlu este nul pentru suprafaţa de 0,1065 ha care se regăseşte şi în titlul de proprietate nr.36101/27.09.1993;

Recurenta-reclamantă a invocat ca temei de drept al cererii sale vizând acest titlu, dispoziţiile art. 3 alin.(1) lit.a) din L.169/1997, dispoziţii potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.

Potrivit adresei nr.1236/14.02.2008 eliberată de OCPI Bacău (f.172 dosar judecătorie) titlul de proprietate a fost emis în baza HCJ nr.9706/7.06.2005, ca urmare a contestaţiei formulate de C. A. V., unchiul recurentei (decedat în 2006), suprafaţa de 0,1065 ha din sola 47/35 parcela A 1412/1 înscrisă în acest titlu nefiind una şi aceeaşi cu suprafaţa de teren înscrisă în titlul de proprietate nr.36101/1993 iar dreptul de proprietate revenind în egală măsură celor doi moştenitori ai defunctei C.A., C.A.V. şi M.I. (sub acest aspect nefiind justificat nici interesul recurentei de a obţine modificarea titlului de proprietate eliberat în 2005).

Împrejurarea că în suprafeţele de teren înscrise în cele două titluri sunt diferite este confirmată şi de expertiza efectuată în cauză de ing. D. L. (f.364 ş.u. dosar judecătorie), lucrare în care se arată că din punct de vedere al numărului cadastral, amplasamentul terenului ce poartă denumirea tarlaua 47/35 parcela 1412/1 din TP 214851/2005 nu se suprapune cu amplasamentul parcelelor înscrise în TP 36101/1993.

Prin urmare, nu s-a dovedit motivul de nulitate absolută invocat în ceea ce priveşte titlul de proprietate nr.214285/2005.

S-a solicitat, de asemenea, prin cererea adresată Judecătoriei Bacău să se constate nulitatea absolută a titlurilor de proprietate nr.36709/19.08.1994 şi 214521/23.12.2002 (f.168 dosar judecătorie), pentru suprafeţe de teren cu vegetaţie forestieră, cu motivarea că aceste titluri au fost emise  doar în favoarea lui C.A.V. (f.30, 169 dosar judecătorie) deşi încă din 1991 recurenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru această categorie de terenuri ce a aparţinut defunctului C. G., fără, însă, a se face dovada acestor susţineri, prin adresa nr.2805/3.06.2008 a Primăriei comunei M. (f.236 dosar judecătorie) arătându-se că d-na M. I. nu a formulat cerere în termenul legal pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 1,50 ha pădure dup defunctul C. G., o astfel de cerere fiind formulată doar de C.A.V. (f.149 dosar judecătorie), neexistând nici certitudinea că cererea depusă la dosarul de recurs (f.22) a fost expediată Primăriei comunei M. cu recipisa depusă în original la fila 76, a cărei dată nu poate fi stabilită.

În consecinţă, în temeiul art.312 alin.(1) şi 274 cpc instanţa va respinge recursul ca nefondat şi va obliga pe recurentă să plătească intimatei - interveniente 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare