Faliment

Sentinţă civilă 1369 din 02.12.2010


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 959/110/2007 I.E.  SPRL, în calitate de lichidator judiciar al SC G.S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC I.C. SRL solicitând anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 2987/23.12.2003 şi nr. 250/15.03.2004, solicitându-se repunerea în situaţia anterioară actelor de vânzare-cumpărare prin obligarea pârâtei la restituirea bunurilor menţionate în contracte.

A arătat reclamantul în motivare faptul prin contractele arătate în petitul acţiunii s-au transmis către pârâtă reţeaua CA-TV de pe o serie de tronsoane din oraşul Oneşti, cesionându-se de asemenea contractele de furnizare a semnalului CATV pe aceste tronsoane.

S-a mai arătat că aceste contracte au fost încheiate de societate prin fostul administrator I.M. cu SC I.C. SRL  la care asociat şi administrator este fostul administrator I.M. şi I.L..

S-a arătat că preţul menţinat în aceste contracte este de 20000 USD respectiv 10000 USD fără TVA, sume pe care cumpărătoarea trebuia să le achite către societatea falită, reieşind faptul că bunurile imobile au fost vândute în mod fictiv pentru a le sustrage din patrimoniu.

S-a mai susţinut că suma de 30000 USD este în totală neconcordanţă cu totalul activelor vândute prin aceste contracte.

A mai arătat reclamantul că având în vedere faptul că datoriile societăţii se ridică la suma de 642227 RON iar activele societăţii înaintea înstrăinării erau de 647000 RON rezultă că aceste vânzări fictive la un preţ inferior valorii contabile şi către o persoană din familia fostului administrator statutar au fost făcute în dauna intereselor creditorilor societăţii falite.

În drept au fost invocate prevederile art. 79 şi art. 80 alin 1 lit b şi c şi alin 2 lit e ale Legii nr 85/2006.

În susţinere au fost depuse înscrisuri.

S-a formulat întâmpinare în cauză de către I.L. în care s-a arătat în esenţă faptul că ambele contracte menţionate în cererea de chemare în judecată au fost anulate cu mult timp înainte ca societatea să intre în faliment, la scurt timp după încheierea acestora.

Au fost depuse în acest sens facturi fiscale(4483631/15.07.2004, 4483632/16.07.2004, 4100809/29.12.2003  şi 4209320/15.03.2004).

La fila 57 din dosar se află precizările la acţiune formulate de reclamant.

S-a arătat în cuprinsul acestor precizări faptul că stornarea vânzării reţelei CATV prin cele două contracte nu poate fi validă deoarece între SC G.S. SRL reprezentată de I.M.  şi SC I.C. SRL reprezentată de I.L. a fost încheiat în data de 1.08.2004 un nou contract, respectiv un contrat de cesiune pri care se cedează în mod gratuit toate drepturile ce decurg din actele juridice prevăzute în anexa la contractul de cesiune.

S-a mai arătat că în anexa la contractul de cesiune sunt enumerate toate documentele necesare construirii şi funcţionării reţelei de CATV, iar prin cedare acestor drepturi se consfinţeşte pur şi simpu înstrăinare acestora sub alt mod şi fără plată.

La fila 174 din dosar s-au mai depuse o serie de precizări de către reclamant, precizări în care se susţine în esenţă că facturile de stornare nu ar fi valabile întrucât au fost emise sub o altă denumire decât cea care era valabilă după data de 27.04.2004 iar la SC I.C. SRL avea procură de administrare şi I.M., asociatul unic de la SC G.S. SRL H., soţul de la acea dată al asociatului unici al SC I.C. SRL, I.L..

Analizând înscrisurile depuse la dosar instanţa reţine următoarele:

Prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 2987/23.12.2003 şi nr. 250/15.03.2004 încheiate între SC D. SRL şi SC I.C. SRL Oneşti au fost înstrăinate de către vânzătoarea SC D. SRL(SC G.S. SRL de la data de 27.04.2004- act adiţional la statutul SC D. SRL-fila 176), reţeaua CATV deţinută de vânzătoare în Oneşti.

Preţul menţionat în contracte a fost de 20000 USD, respectiv 10000 USD, inclusiv TVA.

S-au întocmit în acest sens facturile fiscale nr. 4100809/29.12.2003 şi nr. 4209320/15.03.2004 în valoare de 653.160.000 ROL respectiv 325.890.000 ROL.

Aceste contracte au fost însă desfiinţate prin acordul părţilor la data de 15 respectiv 16 iulie 2004 prin întocmirea facturilor storno 4483631/15.07.2004 respectiv 4483632/16.07.2004 pentru aceleaşi sume ca mai sus dar cu valoare negativă.

De asemenea, prin contractul de cesiune încheiat la data de 1.08.2004 între aceleaşi societăţi, SC G.S. SRL  a cesionat cu titlu gratuit toate activele constând în drepturile asupra reţelei de CATV deţinute de cedentă.

Instanţa observă astfel că între SC G.S. SRL şi SC I.C. SRL  au fost încheiate două categorii de acte juridice distincte de înstrăinare a activului constând în reţeaua CATV : pe de o parte două contracte de vânzare-cumpărare şi pe de altă parte un contract de cesiune cu titlu gratuit.

În ce priveşte contractele de vânzare-cumpărare din data de 29.12.2003 respectiv 15.03.2004, acestea au fost desfiinţate prin voinţa părţilor prin stornarea facturilor emise în baza acestora cât şi prin încheierea unui nou contract între aceleaşi părţi(de cesiune) cu privire la aceleaşi bunuri.

În aceste condiţii instanţa constată că actele juridice a căror anulare s-a solicitat prin acţiunea introductivă au fost deja desfiinţate prin voinţa părţilor.

Susţinerile reclamantului în sensul că facturile de stornare nu ar fi valide sunt neîntemeiate în condiţiile în care intenţia părţilor de desfiinţare a celor două contracte este evidentă, fiind materializată nu numai în emiterea facturilor storno ci şi în încheierea contractului de cesiune din 1.08.2004.

În ce priveşte acest din urmă contract, instanţa nu se va pronunţa asupra validităţii sale întrucât nu a fost investită cu o cerere în acest sens.

Astfel, deşi după depunerea întâmpinării de către I.L. reclamantul a depus două seturi de precizări la acţiune, nu s-a menţionat faptul că se solicită instanţei (şi) anularea acestui contract de cesiune, preferându-se a se insista pe nevalabilitatea facturilor storno.

Reţinând prin urmare că actele juridice a căror anulare s-a solicitat în cauză au fost în mod legal desfiinţate de părţile contractante în virtutea principiului simetriei voinţei, instanţa va respinge cererea ca nefondată.