Menţinere stare de arest - art. 300 ind. 1 C.p.p.

Prin rechizitoriul nr. 198D/P/2011 a D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bacău – s-a dispus, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor:

1. N.I. – pentru săvârşirea infracţiunilor de:- asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. şi ped de art. 8 din Legea 39/2003, rap. la art. 323 C.pen.- trafic de persoane prev. şi ped. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, (2 infracţiuni părţi vătămate D.L. şi D.M.N.),- trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 al. 1, al. 2, al. 3 teza a II a rap. la art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată (3 infracţiuni părţi vătămate C.A., B.A.M., S.A.),- proxenetism prev. şi ped. de art. 329 al. 1 Cp, cu privire  activitatea de prostituţie desfăşurată de N.E.L.,

toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp., constând în aceea că:

- începând cu anul 2009, a iniţiat împreună cu N.E.L. o asociere infracţională, în care în timp a cooptat alţi membri executanţi, cu scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism;

- împreună cu N.E.L. a recrutat prin inducere în eroare partea vătămată D.L., pe care a transportat-o în Italia la R., a cazat-o în locuinţa pe care o avea închiriată în această localitate şi a exploatat-o sexual la începutul anului 2010 cu sprijinul inc. L.D., care o transporta cu autoturismul în locul în care practica prostituţia,împreună cu inc. N.E.L.

- împreună cu inc. V.I. a recrutat-o prin inducere în eroare pe partea vătămată D.M.N., pe care a transportat-o în Italia la R., a cazat-o în locuinţa în care stătea N.E.L. şi împreună cu aceasta a determinat-o să practice prostituţia în folosul lor în perioada iunie-octombrie 2011, aceasta fiind transportată în zona în care desfăşura activităţile ilegale de către şoferii inculpaţi în cauză P.P., D.E. şi B.C.,

- a cazat-o în locuinţa pe care o avea închiriată în R. – Italia pe partea vătămată minoră C.A., recrutată prin înşelăciune şi transportată de către G.E. în Italia, pe care a exploatat-o sexual din toamna anului 2009 până în primăvara anului 2010 împreună cu N.E.L. şi G.E.,

- a trimis-o în Italia pe partea vătămată minoră B.A.M., care a fost recrutată prin înşelăciune de V.I., încredinţând-o pe perioada călătoriei lui C.C., cu scopul exploatării ei sexuale de către N.E.L. şi L.D.,

- împreună cu inc. C.C. a recrutat-o prin inducere în eroare pe partea vătămată minoră S.A., pe care a încercat să o scoată ilegal din ţară în data de 13.10.2011, în cele din urmă aceasta fiind  transportată de către N.E.L. în Italia la R., în luna noiembrie 2011, cazată în locuinţa acesteia şi exploatată sexual  în perioada noiembrie - decembrie 2011,

- a îndemnat-o pe N. (fostă C.) E.L. să practice prostituţia în Italia, a înlesnit practicarea acestei activităţi ilicite, trăgând foloase de pe urma ei, din anul  2009 – până în a doua decadă a lunii aprilie 2012 când au intervenit organele de urmărire penală stopând activitatea infracţională

2. N.E.L. – fostă C. pentru săvârşirea infracţiunilor de:- asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. şi ped de art. 8 din Legea 39/2003, rap. la art. 323 C.pen.- prostituţie prev. şi ped. de art. 328 C.pen;- de trafic de persoane prev. şi ped. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, (2 infracţiuni părţi vătămate D.L. şi D.M.N.),- trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 al. 1, al. 2, al. 3 teza a II-a rap. la art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată (3 infracţiuni părţi vătămate C.A., B.A.M., S.A.),cu aplicarea art.33 lit a Cp., constând în aceea că:

- începând cu anul 2009, a constituit împreună cu N.I. o asociere infracţională, în care în timp au fost cooptaţi alţi membri executanţi, cu scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism;

-  începând cu anul 2009, până în a doua decadă a lunii aprilie 2012, şi-a obţinut principalele mijloace de existenţă prin practicarea prostituţiei în Italia, în zona R.,

- împreună cu inc. N.I. a recrutat prin inducere în eroare partea vătămată D.L., pe care a transportat-o în Italia la R., a cazat-o în locuinţa pe care o avea închiriată în această localitate şi a exploatat-o sexual la începutul anului 2010 cu sprijinul inc. L.D., care o transporta cu autoturismul în locul în care practica prostituţia,

- a cazat-o în locuinţa pe care o avea închiriată în loc. R. – Italia pe partea vătămată D.M.N., care a fost recrutată de N.I. şi V.I. prin inducere în eroare şi transportată de aceştia în Italia la R. şi a determinat-o să practice prostituţia în folosul lor în perioada iunie-octombrie 2011, aceasta fiind transportată în zona în care desfăşura activităţile ilegale de către şoferii P.P., D.E. şi B.C.,

- împreună cu inc. N.I. a cazat-o în locuinţa pe care o avea închiriată în R. – Italia pe partea vătămată minoră C.A., recrutată prin înşelăciune şi transportată de către inc. G.E. în Italia, pe care a exploatat-o sexual împreună cu aceştia, din toamna anului 2009 până în primăvara anului 2010,

- la sfârşitul lunii aprilie 2010, împreună cu L.D. a cazat-o în Italia, la R. pe partea vătămată minoră B.A.M., care a fost recrutată prin înşelăciune de V.I., transportată de C.C., la solicitarea lui N. I. P.C., şi a încercat să o determine să practice prostituţia cu scopul exploatării ei sexuale,

- a transportat-o şi a cazat-o în locuinţa sa din loc. R. – Italia pe partea vătămată minoră S.A., care a fost recrutată prin inducere în eroare de către N.I.şi C.C. şi a  exploatat-o sexual  în perioada noiembrie - decembrie 2011,

3. C. P.C. –pentru săvârşirea infracţiunilor de:- asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. şi ped de art. 8 din Legea 39/2003, rap. la art. 323 C.pen.- complicitate la trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 26 Cp rap. la art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată, (parte vătămată D.M.N.)- trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 al. 1, al. 2, al. 3 teza a II-a rap. la art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată (parte vătămată S.A.), cu aplicarea art.33 lit.a CP., constând în aceea că:

- începând cu anul 2011, a aderat  la asocierea infracţională constituită de inculpaţii N.I. şi N.E.L., cu scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism

- a sprijinit exploatarea sexuală a părţii vătămate D.M.N. în perioada iunie-noiembrie 2011 prin aceea că a aservit-o sentimental cu scopul de a o ţine sub control şi a primit prin serviciile de transfer rapid sume de bani rezultate din activitatea infracţională, pe care le-a pus la dispoziţia inc. N. I.

 - împreună cu inc. N.I. a recrutat-o prin inducere în eroare pe partea vătămată minoră S.A., pe care a încercat să o scoată ilegal din ţară în data de 13.10.2011, în cele din urmă aceasta fiind  transportată şi cazată de către N.E.L. în Italia la R., în luna noiembrie 2011, şi exploatată sexual  în perioada noiembrie - decembrie 2011,

4. V.I.I. – pentru săvârşirea infracţiunilor de:- asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. şi ped de art. 8 din Legea 39/2003, rap. la art. 323 C.pen.- de trafic de persoane prev. şi ped. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, (parte vătămată D.M.N.),- trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 al. 1, al. 2, al. 3 teza a II-a rap. la art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată cu aplic. art. 99 al.3 C.pen. (parte vătămată B.A.M.),cu aplic. art 33 lit a CP., constând în aceea că:

- începând cu anul 2010, a aderat  la asocierea infracţională constituită de inculpaţii N.I. şi N.E.L., cu scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism

- împreună cu N.I.  a recrutat-o prin inducere în eroare pe partea vătămată D.M.N., pe care a transportat-o în Italia la R., a cazat-o în locuinţa în care stătea N.E.L., şi  împreună au determinat-o să practice prostituţia în folosul lor în perioada iunie-octombrie 2011, fiind transportată în zona în care desfăşura activităţile ilegale de către şoferii inculpaţi în cauză P.P., D.E. şi B.C.,

- a recrutat-o prin înşelăciune pe partea vătămată B.A.M., care a fost transportată în Italia de către inc. C.C. la solicitarea lui N. I., aşteptată de inc. L.D., cazată de acesta în locuinţa lui N. L., încercându-se determinarea acesteia de a practica prostituţia în folosul lor.

5. B.C. – pentru săvârşirea infracţiunilor de:- asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. şi ped de art. 8 din Legea 39/2003, rap. la art. 323 C.pen.- de trafic de persoane prev. şi ped. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, (parte vătămată D.M.N.),- complicitate la trafic de minori, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 al. 1, al. 2, al. 3 teza a II-a rap. la art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată (parte vătămată S.A.), - proxenetism prev. şi ped. de art. 329 al. 1 Cp, cu privire la activitatea de prostituţie desfăşurată de N.E.L., toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp., constând în aceea că:

- începând cu anul 2011, a aderat  la asocierea infracţională constituită de inculpaţii N.I. şi N.E.L., cu scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism

- a sprijinit exploatarea sexuală a părţii vătămate D.M.N., pe care a transportat-o în Italia la R., timp de aproximativ o lună de zile, respectiv în luna octombrie 2011, în locul în care desfăşura activităţile ilegale de la locuinţa în care a fost cazată de către inc. N. Ion, V.I. şi N.E.L., totodată trimiţând prin serviciile de transfer rapid sume de bani rezultate din activitatea infracţională, de pe numele său pe numele lui C. P.C. şi a numitei N.E.L., banii profitându-i lui N. I.,

- în perioada noiembrie - decembrie 2011, a sprijinit exploatarea sexuală a părţii vătămate minore S.A. de către N.I. şi N.E.L., prin aceea că a însoţit-o la organele de poliţie din Italia, pentru ca aceasta să declare în fals că şi-a pierdut actul de identitate şi să obţină un document care să ateste în mod fals că este majoră,ocazional a transportat-o la locul unde practica prostituţia, iar la sfârşitul perioadei de exploatare a transferat-o în România;

- a înlesnit practicarea prostituţiei de către inc. N.E.L. din luna octombrie 2011 – martie 2012, prin aceea că a transportat-o în locul unde desfăşura aceste activităţi ilegale, odată cu partea vătămată D.M.N..

6. G.E. – pentru săvârşirea infracţiunilor de:- asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. şi ped de art. 8 din Legea 39/2003, rap. la art. 323 C.pen.- trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 al. 1 , 2 ,3 teza a II-a rap. la art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată (parte vătămată C.A.);- proxenetism prev. şi ped. de art. 329 al. 1 Cp, (cu privire  activitatea de prostituţie desfăşurată de N.E.L.), toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp., constând în aceea că:

- începând de la sfârşitul anului 2009, a aderat  la asocierea infracţională constituită de inculpaţii N.I. şi  N.E.L., cu scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism

- a recrutat-o prin înşelăciune pe partea vătămată minoră C.A., pe care a transportat-o în Italia, a cazat-o în locuinţa închiriată de N.I. şi N. L. şi au exploatat-o sexual împreună din toamna anului 2009 până în primăvara anului 2010,

- a înlesnit practicarea prostituţiei de către N.E.L. din toamna anului 2009 până la începutul anului 2010, prin aceea că alternativ cu N.I. a transportat-o în locul unde îşi desfăşura aceste activităţi ilegale,

Analizând legalitate si temeinicia menţinerii măsurii arestului preventiv prin prisma actelor si lucrările dosarului, instanţa reţine  următoarele:

Prin încheierea de şedinţă nr. 51/ÎC/2011 din  data de 19 aprilie 2012, pronunţată de către Tribunalul Bacău in dosarul nr. 192/110/2012, faţă de inc. N. I., N. E., C. P.C., G.E., B.C., s-a dispus arestarea preventivă pe o durată de 29 zile, iar prin încheierea de şedinţă nr. 66/Î/2012 din data de 25.05.2012  pronunţată de către Tribunalul Bacău in dosarul nr. 162/110/2012, s-a dispus arestarea preventiva pe o durată de 29 zile a  inc. V.  V.I., pentru toţi constatându-se a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Arestarea preventivă s-a întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală având în vedere că din  probatoriul administrat în cauză rezultă că  acuzaţiile ce planează asupra  inculpaţilor vizează  infracţiuni ce sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanţele reale reţinute drept cadru al comiterii faptelor, natura infracţiunilor, modalităţile de săvârşire, aria extinsă şi împrejurările comiterii acestora. Astfel au fost vătămate valori importante ocrotite de legea penală,  cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorului  impresia că poate persista în sfidarea legii şi practic aceasta ar echivala cu încurajarea tacită a acestuia şi  la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi protecţie a statului.

Ulterior, prin încheierea nr. 61/ÎC/2011 din 15.05.2012 pronunţată in dosar  nr. 2841/110/2012 al Tribunalului Bacău s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pentru inc. N. Ion, N. E., C. P.C., G.E., B.C.,  V.I.I., apreciindu-se că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzista.

În art. 300/1 Cod procedură penală se arată că - (1) După înregistrarea dosarului la instanţă, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanţa este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.

(2) Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.

(3) Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa menţine, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în Codul de procedură penală a condiţionat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiţii de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puţin unul dintre temeiurile de arestare, expres şi limitativ prevăzute de art. 148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat şi condiţia conformităţii dreptului intern cu exigenţele art. 5 parag. 1 lit. c al Convenţiei, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.

Dispoziţiile Convenţiei fac trimitere, în primul rând, în ceea ce priveşte luarea măsurii arestării preventive, la legislaţia naţională, consacrând obligaţia de a fi respectate atât normele de fond, cât şi cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenţiei, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispoziţiilor dreptului intern, ci este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenţiei, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deşi nu le enunţă expres, le conţine în mod implicit.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, în cauza Wemhoff: „detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală – şi ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă”. Aprecierea necesităţii luării măsurii detenţiei provizorii se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie.

Prin urmare, pe de o parte instanţa este obligată să vegheze la un just echilibru între dreptul la libertate al persoanei acuzată de săvârşirea unor infracţiuni grave, şi interesul public de protecţie a cetăţenilor, dedus din modul de săvârşire al faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea acesteia, precum şi interesul desfăşurării în bune condiţii a procesului penal,pe de altă parte.

Aplicând aceste principii la speţa de faţă,  instanţa consideră că există în continuare probe şi indicii temeinice  - în accepţiunea dispoziţiilor art. 143 Cod procedură penală  - care să nască presupunerea verosimilă că inculpaţii au comis faptele pentru care sunt cercetaţi, fără a fi răsturnată prezumţia de nevinovăţie.

Astfel la dosar există suficiente indicii temeinice şi probe care formează convingerea instanţei în privinţa existenţei unei bănuieli rezonabile că inculpaţii sunt autorii infracţiunilor reţinute în sarcina acestora. Se au astfel în vedere declaraţiile victimelor, probă care în materia traficului de persoane prezintă o importanţă deosebită, declaraţiile de martori, precum şi procesele verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice înregistrate autorizat.

Mai mult decât atât existenţa indiciilor şi a probelor a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat de Tribunalul Bacău cu ocazia luării şi prelungirii şi măsurii arestului preventiv, soluţii ce au fost menţinute de Curtea de Apel Bacău.

În ceea priveşte apărările formulate de inculpaţii N.I. şi E., cu referire la situaţia familială dificila a acestora, in sensul ca au doi copii minori in întreţinere, instanţa apreciază că situaţia de deţinerea inculpaţilor are efecte negative asupra minorilor, insă această împrejurare nu poate prima interesului general al societăţii de a-i fi asigurata ordinea de drept. De asemenea, atitudinea procesuala  a inculpaţilor in cursul audierii acestora, inclusiv intenţia acestora de a se prevala de procedura prevăzută de art. 320/1 din Codul de procedură penală sau circumstanţele personale şi familiale ale unora din inculpaţi, ţin de atributul suveran al instanţei de fond care se va pronunţa asupra reţinerii sau nereţinerii acestora atunci când va analiza existenţa faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor, in această fază procesuala prioritară fiind buna desfăşurare a procesului penal.

Privitor la existenţa cazului prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, detenţia este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate „in concreto" pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârşire a unor noi infracţiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariţie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică. In acelaşi sens s-a pronunţat şi Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei care prin Recomandarea nr. R (80) 11 care la pct. 3 prevede că detenţia provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârşit o infracţiune şi sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucţionare a cursului justiţiei, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracţiune gravă. Punctul 4 al Recomandării specifică în plus că, dacă existenţa nici unuia dintre pericolele enunţate nu a putut fi stabilită, detenţia provizorie s-ar putea, totuşi, justifica, in mod excepţional, în anumite cazuri în care se comite o infracţiune deosebit de gravă.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa constată că există dovezi privind existenţa cazului comiterii unei infracţiuni grave apreciate, atât de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cât şi de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, ca fiind justificativ pentru luare măsurii arestului preventiv.

Astfel, pentru prezervarea ordinii publice, Curtea a admis că prin gravitatea lor deosebită şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenţie provizorie, cel puţin o perioadă de timp (cauza Letellier contra Franţei). Un asemenea element nu poate fi apreciat ca pertinent şi suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică.

Or, în prezenta cauză, apreciind în concret necesitatea menţinerii  măsurii arestului preventiv faţă de inculpaţii N. I., N. E., C. P.C., G.E., B.C.,  V.I.I. ,  tribunalul constată se impune în continuare detenţia provizorie, existând indicii şi probe privind comiterea unor infracţiuni deosebit de grave -  trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, asocierea la săvârşirea de infracţiuni, iar raportat la caracterul grav al faptelor comise,  prin însăşi natura acestora, prin desfăşurarea pe o perioadă îndelungată de timp - pe parcursul anilor 2009-2010 - şi prin relaţiile şi conexiunile cu alte persoane, prin modul de concepere şi organizare a activităţii infracţionale – prin luarea unor măsuri sporite de precauţie şi încercarea de a îngreuna şi zădărnici activitatea de depistare şi atragere a răspunderii penale prin implicarea altor persoane,  constatării unor coeziuni infracţionale ale persoanelor cercetate şi nu în ultimul rând facem referire şi caracterul transfrontalier al activităţii infracţionale, astfel ca există date suficiente care certifică necesitatea menţinerii măsurii arestării preventive.

Aceste infracţiuni, aduc atingere celei mai importante valori sociale ocrotite de legea penală, respectiv viaţa, integritatea fizică şi psihică, victimele fiind supuse unor  traume psihice. Un argument în plus pentru a sublinia gravitatea faptelor îl constituie însuşi faptul că legiuitorul în mod obiectiv a prevăzut pedepse deosebit de aspre, în scopul preventiv de a descuraja comiterea unor astfel de infracţiuni.

Tribunalul constată că probatoriul administrat până la acest moment, demonstrează şi probează existenţa unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaţilor, şi alături de celelalte temeiuri reţinute de Tribunal ca fiind actuale, reclamă necesitatea unei reacţii ferme şi eficiente a autorităţilor judiciare în privinţa persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuţie, în sensul eliminării, izolării din societate a subiectului infracţional.

Prin prisma acestor împrejurări, instanţa  apreciază că lăsarea inculpaţilor în libertate în acest moment procesual nu este oportună, tulburând grav liniştea publică, rezonanţa faptelor neestompându-se şi aducând atingere  bunei desfăşurări a procesului penal.

Raportat la complexitatea cauzei şi a activităţilor infracţionale care se prezuma  a fi desfăşurate de către inculpaţi, având în vedere angrenarea în comiterea faptelor a unui număr mare de persoane, prin asociere infracţională, precum si numărul mare al persoanelor vătămate si starea de minoritate a unora dintre acestea, lipsa garanţiilor ca inculpaţii ar abandona comportamentul antisocial – instanţa apreciază că detenţia provizorie este necesară în continuare pentru buna desfăşurare a procesului penal.

De asemenea, lăsarea în libertate a oricăruia dintre subiecţii infracţionali menţionaţi ar periclita situaţia normală de instrumentare a cauzei, în condiţiile în care cercetarea judecătoreasca nu a început, ordinea publică ar fi efectiv ameninţată prin lăsarea în libertate a inculpaţilor, existând pericolul săvârşirii unor noi infracţiuni şi riscul ca aceştia să exercite presiuni asupra părţilor vătămate şi a martorilor. Este relevant în acest sens faptul că  după luarea măsurilor preventive în cauză, partea vătămată C.A. a fost căutată de persoane din anturajul inc. G.E., care au făcut presiuni asupra ei, încercând să o determine să-şi schimbe declaraţiile, existând astfel temeiuri noi care să justifice pe lângă cele existente, prelungirea măsurii arestului preventiv.

Având în vedere gravitatea infracţiunilor comise de către inculpaţi,  aşa cum se reflectă în modalitatea de concepere şi acţiune, în modalitatea organizată, valorile sociale încălcate prin comiterea faptelor, gradul ridicat de pericol social (traficul de fiinţe umane fiind considerată una din cele mai grave infracţiuni, datorită faptului că aduc atingere demnităţii persoanei), care se reflectă şi în maximul pedepselor cu care legea penală sancţionează săvârşirea unor astfel de fapt, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă din partea organelor judiciare ar crea impresia că inculpaţii pot persista în sfidarea legi, echivalând cu încurajarea tacită a acestora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi în protecţia statului. 

Menţinerea măsurii arestării se apreciază ca judicioasă şi necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi  insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate şi nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 139 alin 2 Cod procedură penală pentru a dispune revocarea măsurii.

Tribunalul nu poate dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi ţara întrucât apreciază că interesul de a proteja în mod eficient liniştea publică primează în faţa interesului particular al inculpatului  de a fi judecat în stare de libertate.

Pentru considerentele expuse anterior, apreciind că arestarea preventivă este legală iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu s-au schimbat şi nici nu au încetat şi impun în continuare privarea de libertate instanţa în baza art. 3001 Cod procedură penală şi art. 148 lit. f Cod procedură penală va menţine măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpaţii N. I., N. E., C. P.C., G.E., B.C., V. I.I.

Având în vedere toate considerentele expuse, cât şi a faptului că dosarul  are primul termen de judecată la data de 26.06.2012, că urmează a fi audiaţi inculpaţii, administrate probe cât şi a faptului că  inculpaţii ar putea  influenţa părţile vătămate şi  martorii din lucrări,  urmează  ca instanţa,  în baza art. 300/1 Cod procedură penală, să menţină starea de arest a inculpaţilor, aşa cum s-a arătat şi mai sus.

Se va constata că inculpaţii N.I.şi V.I. au fost asistaţi de apărător ales, iar ceilalţi inculpaţi au fost asistaţi de apărători desemnaţi din oficiu.

Domenii speta

Spete similare