Formularea unei acţiuni întemeiate pe prevederile art.111 C.pr.civilă presupune ca în patrimoniul reclamantului să preexiste dreptul de proprietate a cărui constatare, cu efect declarativ

Decizie 240 din 30.03.2010


Formularea unei acţiuni întemeiate pe prevederile art.111 C.pr.civilă presupune ca în patrimoniul reclamantului să preexiste dreptul de proprietate a cărui constatare, cu efect declarativ, se cere.

C.pr.civilă, art.111, art.312 alin.3.

CEDO, art.6.

Acţiunea în constatare este admisibilă şi prin prisma faptului că soarta unei eventuale acţiuni în realizare (acţiune în revendicare, deşi nu se invocă pierderea posesiei sau contestaţie la executare formulată în temeiul legii speciale, mult după declanşarea procedurii execuţionale) nu este previzibilă nici pentru reclamantul care urmăreşte apărarea propriului drept, ceea ce înseamnă că inadmisibilitatea prezentei cereri are cu adevărat un rol de îngrădire a accesului la justiţie.

Prin sentinţa civilă nr.7933/30.04.2009, Judecătoria Constanţa a admis exceptia inadmisibilitatii şi a respins actiunea formulată de reclamantul U.J.C.C. în contradictoriu cu pârâţii Comuna Cobadin prin Primar, C.C. şi Administraţia Finanţelor Publice-D.G.F.P.Constanţa, ca inadmisibila, reţinând următoarele:

Prin cererea dedusă judecăţii reclamanta a solicitat instantei pronuntarea unei hotarari prin care sa se constate ca sunt proprietarii  imobilului brutarie, si sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, motivat de faptul că prin autorizatia de executare de lucrari nr. 2193/17.05.1966, predecesoarea reclamantei a edificat  in comuna Cobadin o brutarie, pe un teren proprietate de stat, atribuit conform deciziei nr. 435/29.07.1965.

S-a învederat că federalele judetene F. sunt succesoare de drept ale U.J.C.C., la aparitia  Legii nr. 1/2005 federalele teritoriale s-au reorganizat,  astfel că potrivit procedurii de predare-primire dintre F.T.F. si UJCC din 30.06.2005, pentru imobilul brutarie Cobadin sunt proprietarii de drept.

A reţinut instanţa de fond că reclamantul a solicitat  instantei pronuntarea unei hotarari prin care sa se constate ca este proprietara imobilului Brutarie situat in com. Cobadin si sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, întemeindu-si cererea pe dispozitiile art. 111 c.pr.civ.Potrivit dispozitiilor legale aratate, actiunea in constatarea unui drept urmeaza a se respinge ca inadmisibila  daca  partea are la dispozitie realizarea dreptului.

A constatat prima instantă ca actiunea reclamantei este inadmisibila prin raportare la dispozitiile legale mentionate, reclamanta avand la dispozitie calea actiunii in realizarea dreptului.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs, în termen legal, reclamanta U.J.C.C., care a criticat soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:

1.Instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, întrucât reclamanta a cerut ca instanţa să constate calitatea sa de proprietar asupra imobilului brutărie situat în comuna Cobadin şi să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de proprietate şi nu să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, astfel cum s-a reţinut.

S-a susţinut că fiind dovedit interesul promovării unei astfel de acţiuni, sunt îndeplinite cerinţele art.111 teza I C.pr.civilă, nefiind necesară o acţiune în realizarea dreptului atâta vreme cât imobilul este deţinut de reclamantă, cu acte legale de construire.

2.Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

S-a învederat că deşi reclamanta a chemat în judecată DGFP Constanţa, a fost citată la fond Administraţia Finanţelor Publice Constanţa, însă pentru opozabilitate se impunea citarea în cauză şi a pârâtei Administraţia Finanţelor Publice Basarabi(Murfatlar).

A susţinut recurenta şi împrejurarea că prin hotărârea instanţei de fond a fost încălcat art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, carea garantează proprietatea.

Recursul este întemeiat.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta U.J.C.C. a învestit judecătoria cu o acţiune civilă în constatarea existenţei dreptului de proprietate asupra imobilului denumit Brutărie, situat în comuna Cobadin, în patrimoniul său, invocând că este continuatoarea în drept a unităţii care a construit imobilul, respectiv U.R.C.C.Dobrogea- Constanţa, titulara autorizaţiei pentru executare lucrări nr.2193/17.05.1966.

Temeiul de drept procesual indicat a fost cel prevăzut de art.111 C.pr.civilă, interesul promovării acţiunii fiind justificat prin faptul că bunul imobil în discuţie a fost sechestrat de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, ca şi bun al debitoarei C.C.

Formularea unei acţiuni întemeiate pe prevederile art.111 C.pr.civilă presupune ca în patrimoniul reclamantului să preexiste dreptul de proprietate a cărui constatare, cu efect declarativ, se cere, aceasta fiind tocmai susţinerea reclamantei, care se pretinde continuatoarea în fapt şi în drept a proprietarului iniţial.

Acţiunea nu urmăreşte ca pârâţii să fie obligaţi la executarea vreunei prestaţii, ci numai ca instanţa să constate o situaţie juridică, astfel că reclamanta nu are la îndemână o acţiune în realizare, dealtfel neindicată de către prima instanţă, atâta vreme cât, respectând principiul disponibilităţii reclamantului, pârâţii nu pot fi constrânşi la executarea vreunei obligaţii în raport cu acesta.

Apreciem că acţiunea în constatare, astfel cum a fost formulată, este admisibilă şi prin prisma faptului că soarta unei eventuale acţiuni în realizare (acţiune în revendicare, deşi nu se invocă pierderea posesiei sau contestaţie la executare formulată în temeiul legii speciale, mult după declanşarea procedurii execuţionale) nu este previzibilă nici pentru reclamantul care urmăreşte apărarea propriului drept, ceea ce înseamnă că inadmisibilitatea prezentei cereri are cu adevărat un rol de îngrădire a accesului la justiţie.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că modul în care se interpretează şi se aplică dreptul intern, chiar în cazul respectării cerinţelor legale, trebuie să fie conform cu principiile Convenţiei (CEDO, cauza Străin şi alţii c.României, hotărârea din 21 iulie 2005), în speţă fiind vorba despre art.6 care garantează accesul efectiv la justiţie, şi în această optică, instanţele au rolul de a elimina elementul de incertitudine şi de a permite ca cererea părţii să fie supusă efectiv unui control judecătoresc.

Faţă de toate aceste aspecte, văzând incidenţa prevederilor art.312 alin.3 C.pr.civilă şi împrejurarea că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, tribunalul va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.