Masuri preventive. Înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive în cursul judecăţii. Indicarea duratei măsurii arestării. Nelegalitate. Deficienţe sub aspectul tehnicii de redactare a minutei

Masuri preventive. Înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive în cursul judecăţii. Indicarea duratei măsurii arestării. Nelegalitate. Deficienţe sub aspectul tehnicii de redactare a minutei.

Din economia dispoziţiilor art.139 şi art.145 alin.3 teza a doua Cod de procedură penală rezultă că înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea se poate face, în cursul judecăţii, de către instanţă din oficiu, la sesizarea procurorului sau la sesizarea organului de poliţie desemnat cu supravegherea, iar nu ca urmare a sesizării altui organ, aşa cum este I.P.J. Constanţa – Serviciul Investigaţii Criminale.

Pe de altă parte, stabilirea unei durate exprese a măsurii arestării preventive este obligatorie numai în cursul urmăririi penale, conform art.146 alin.9 şi art.149 Cod de procedură penală.

Dimpotrivă, în cursul judecăţii măsura arestării preventive nu este subordonată unui anumit termen, fiind obligatorie numai verificarea periodică a legalităţii şi temeiniciei acesteia, potrivit art.160b şi art.160h Cod de procedură penală.

În sfârşit, sub aspectul modului de redactare a minutei, prima instanţă nu poate dispune, concomitent, luarea măsurii arestării preventive şi înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu această măsură, într-o atare situaţie devenind incidente prevederile art.145 alin.3 din Codul de procedură penală, referitoare la înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, în caz de încălcare, cu rea-credinţă, a obligaţiilor impuse inculpatului.

(Tribunalul Constanţa, decizia penală nr.453/19.05.2010) 

Prin încheierea de şedinţă din data de 13.05.2010 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr.38032/212/2009 a fost admisă sesizarea Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa - Serviciul de Investigaţii Criminale.

În baza art.139 alin.1, art.145 alin.3 rap. la art.143 şi art.148 lit.a1, f Cod de procedură penală, a fost înlocuită măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive faţă de inculpatul M.V.

S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.V., pentru o durată de 20 zile, începând de la data de 13.05.2010 până la 01.06.2010, inclusiv.

În baza art.1491 alin.12 raportat la art.146 alin.10 Cod de procedură penală, s-a dispus emiterea, de urgenţă, a mandatului de arestare preventivă faţă de inculpat.

Măsurile dispuse au fost comunicate administraţiei locului de deţinere.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele :

La data de 12.05.2010 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sesizarea formulată de I.P.J. Constanţa - Serviciul Investigaţii Criminale, privind înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Năvodari cu măsura arestării preventive faţă de inculpatul M.V.

În motivarea cererii formulate, s-a arătat că faţă de inculpatul M.V., prin încheierea de şedinţă din data de 31.03.2010 a Judecătoriei Constanta, dispusă în dosarul nr.38032/212/2009, s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Năvodari.

Se mai arătat că la data de 01.05.2010 Judecătoria Constanţa a emis împotriva aceluiaşi inculpat mandatul de arestare preventivă nr.66/01.05.2010, în dosarul nr.17533/212/2010, în baza încheierii nr.62/01.05.2010, inculpatul fiind cercetat sub aspectul comiterii unor noi infracţiuni, respectiv deţinere de armă neletală supusă autorizării, prevăzută de art.1361 din Legea nr.295/2004 şi efectuarea fără drept a oricăror operaţiuni cu arme, prevăzută de art.138 din aceeaşi lege rap. la art.2791 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

Deoarece la data săvârşirii presupuselor infracţiuni, faţă de care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului în dosarul nr.17533/212/2010 pentru 20 zile, acesta se afla sub puterea măsurii interzicerii de a părăsi localitatea Năvodari, între obligaţiile impuse pe durata măsurii fiind şi aceea ca inculpatul să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme, instanţa a luat act de încălcarea acestei obligaţii, astfel încât a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.

Sub acest aspect, prima instanţă reţine că articolul 148 lit.a1 Cod de procedură penală prevede în mod expres posibilitatea luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul care a încălcat, cu rea-credinţă măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau obligaţiile care îi revin pe durata acestei măsuri.

Raportat la indiciile temeinice existente până la acest moment, instanţa constată că inculpatul M.V. a încălcat cu rea-credinţă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Năvodari, în sensul că între obligaţiile impuse pe durata măsurii era şi aceea ca inculpatul să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme, acesta dând dovadă că nu a conştientizat necesitatea adoptării unei conduite conforme normelor sociale, deşi i s-a atras atenţia asupra comportamentului viitor, prin obligaţiile impuse cu ocazia luării măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

Împotriva acestei încheieri de şedinţă au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, solicitând luarea faţă de inculpat a măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile, precum şi inculpatul M.V., care la termenul de judecată din 19.05.2010 a înţeles să îşi retragă recursul formulat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, examinând legalitatea şi temeinicia încheierii penale atacate, potrivit art.3856 alin.3 Cod de procedură penală, tribunalul constată recursul ca fiind întemeiat, însă pentru alte motive decât cele expres invocate.

Astfel, în mod legal şi temeinic prima instanţă, luând act de încălcarea obligaţiei impuse inculpatului M.V. prin încheierea de şedinţă din data de 31.03.2010 a Judecătoriei Constanţa, de a nu deţine, folosi sau purta nicio categorie de arme, a dispus înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestării preventive, dispoziţiile art.145 alin.3 din Codul de procedură penală fiind imperative în acest sens, iar sesizarea I.P.J. Constanţa confirmând cele arătate mai sus.

Cu toate acestea, modul de redactare a dispozitivului încheierii recurate este deficitar şi confuz, întrucât, pe de o parte, prima instanţă nu putea admite sesizarea Inspectoratul Judeţean de Poliţie Constanţa şi nici nu putea dispune luarea unei măsuri preventive, concomitent cu înlocuirea măsurii iniţiale.

Sub acest aspect, din economia dispoziţiilor art.139 şi art.145 alin.3 teza a doua Cod de procedură penală rezultă că înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea se poate face, în cursul judecăţii, de către instanţă din oficiu, la sesizarea procurorului sau la sesizarea organului de poliţie desemnat cu supravegherea, iar nu ca urmare a sesizării altui organ, aşa cum este I.P.J. Constanţa – Serviciul Investigaţii Criminale.

Aşa cum rezultă din conţinutul încheierii de şedinţă din data de 31.03.2010, organul însărcinat cu supravegherea este secţia de poliţie în a cărei raza teritorială locuiesc inculpaţii, chiar dacă aceasta nu este în mod expres individualizată, respectiv Poliţia Oraşului Năvodari, către care au fost emise adresele de luare în evidenţă. 

Pe de altă parte, măsura arestării preventive a fost în mod greşit dispusă pe o perioadă de 20 zile, stabilirea unei durate exprese fiind obligatorie numai în cursul urmăririi penale, conform art.146 alin.9 şi art.149 Cod de procedură penală.

Dimpotrivă, în cursul judecăţii măsura arestării preventive nu este subordonată unui anumit termen, fiind obligatorie numai verificarea periodică a legalităţii şi temeiniciei acesteia, potrivit art.160b şi art.160h Cod de procedură penală.

În raport de cele arătate mai sus, criticile Ministerului Public, prin care se solicită luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile, se dovedesc a fi nefondate, acest termen fiind specific numai fazei de urmărire penală.

În sfârşit, sub aspectul modului de redactare a minutei, prima instanţă nu putea dispune, concomitent, luarea măsurii arestării preventive şi înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu această măsură, într-o atare situaţie devenind incidente prevederile art.145 alin.3 din Codul de procedură penală, referitoare la înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, în caz de încălcare, cu rea-credinţă, a obligaţiilor impuse inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod de procedură penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva încheierii de şedinţă din data de 13.05.2010 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr.38032/212/2009.

A casat, în parte, încheierea penală recurată şi, rejudecând, în baza art.139 alin.1 raportat la art.145 alin.3 şi art.148 lit.a1 şi f Cod de procedură penală, a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea Năvodari dispusă faţă de inculpatul M.V. prin încheierea de şedinţă din data de 31.03.2010 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr.38022/212/2009, cu măsura arestării preventive.

În baza art.1491 alin.12 raportat la art.146 alin.10 Cod de procedură penală, a dispus anularea mandatului de arestare preventivă nr.1/13.05.2010 emis de Judecătoria Constanţa pe o durată de 20 de zile şi a dispus emiterea unui nou mandat de arestare preventivă pe numele inculpatului, cu începere de la data de 13.05.2010.

A înlăturat din încheierea penală recurată dispoziţiile privind admiterea sesizării Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa - Serviciul de Investigaţii Criminale şi cele privind arestarea inculpatului M.V. pe o durată de 20 de zile, începând cu data de 13.05.2010 până la data de 01.06.2010 inclusiv.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii penale recurate.

În baza art.3854 rap.la art.369 Cod de procedură penală, tribunalul a luat act de retragerea recursului declarat de recurentul inculpat M.V. împotriva aceleiaşi încheieri de şedinţă.

În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, a obligat pe recurentul inculpat la plata sumei de 35 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa au fost lăsate în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare