Procedura insolvenţei. Contestaţie la tabelul de creanţe. Creanţă cu mai mulţi debitori în insolvenţă. Consecinţe

Procedura insolvenţei. Contestaţie la tabelul de creanţe. Creanţă cu mai mulţi debitori în insolvenţă. Consecinţe.

Legea nr. 85/2006 – art. 70

În conformitate cu art. 70 din Legea nr. 85/2006, o creanţă a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari trebuie să fie înscrisă în toate tabelele de creanţe ale debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită.

Este adevărat că art. 64 din acelaşi act normativ arată că la masa credală a unui debitor se pot înscrie numai acele creanţe împotriva debitorului care sunt anterioare datei deschiderii procedurii, însă acest text cu valoare de principiu nu face decât să susţină aplicarea art. 70, care se referă la debitorii solidari.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială, decizia civilă nr. 343 din 10 aprilie 2008

Prin sentinţa comercială nr. 930/J.S. din 7 iunie 2007 pronunţată în dosarul nr. 4992/115/1999 al Tribunalului Timiş s-a respins contestaţia formulată şi precizată de contestatoarea R S.A. Bucureşti, pentru modificarea tabelului definitiv al creanţelor asupra averii debitoarei S.C. „C.” S.A. Oraviţa, în sensul înscrierii contestatoarei pe acest tabel cu creanţa de 1.774.533 lei şi distribuirea sumelor realizate prin vânzarea imobilului înscris în C.F. nr. 2535 Oraviţa Română.

Prima instanţă a reţinut că solicitarea contestatoarei societate bancară de a se proceda la înscrierea în tabelul definitiv de creanţe admise împotriva societăţii debitoare a creanţei sale în sumă de 1.774.533 lei, cu titlu de creanţă garantată, având ca izvor executarea necorespunzătoare a contractului de credit nr. 168 din 11 noiembrie 1998 încheiat între antecesoarea sa, Banca „A.” S.A., prin Agenţia Oraviţa, în calitate de împrumutător, şi S.C. „N.” S.A. Oraviţa, în calitate de împrumutat, este inadmisibilă având în vedere că această creanţă este împotriva averii S.C. „N.” S.A., care a beneficiat în mod direct de creditul ce i s-a acordat în baza acestui contract de împrumut. În raport de aceleaşi considerente, contestatoarea societate bancară, care nu poate avea calitatea de creditor în derularea procedurii falimentului instituită prin Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei S.C. „C.” S.A. Oraviţa, nu poate participa nici la distribuirea sumelor rezultate din vânzarea imobilului ipotecat în litigiu, bun care a făcut parte din averea acestei debitoare şi al cărui preţ rezultat din vânzare a fost distribuit în conformitate cu prevederile art. 121 din acelaşi act normativ, imobil care a făcut şi obiectul contractului de garanţie imobiliară autentificat de fostul Notariat de Stat Local Oraviţa sub nr. 1809 din 1 iulie 1994.

În ceea ce priveşte imobilul în litigiu, după cum precizează însăşi creditoarea prin contestaţia formulată, s-a constatat că a făcut obiectul valorificării în derularea procedurii falimentului debitoarei S.C. „C.” S.A. Oraviţa prin vânzarea la licitaţie publică, fiind adjudecat de către pârâta S.C. „G.” S.R.L. Oraviţa, cumpărătoare care, astfel cum rezultă şi din încheierea nr. 586/J.S. din 20 iunie 2005 pronunţată în dosarul nr. 4992/COM/1999 al Tribunalului Caraş-Severin, şi-a respectat obligaţiile, în sensul că a achitat integral preţul de vânzare, bunul intrând în circuitul civil, ieşind astfel de sub jurisdicţia judecătorului-sindic, ca instanţă specializată în judecarea cauzelor de competenţa sa în materie de insolvenţă. Societatea pârâtă, în calitate de cumpărătoare, o dată cu rămânerea irevocabilă a încheierii menţionate, nu mai are nici o legătură procesuală cu procedura falimentului debitoarei S.C. „C.” S.A. Oraviţa. Aceasta, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 55 din fosta Lege nr. 64/1995, devenit art. 53 din Legea nr. 85/2006, imobilul a fost vândut liber de orice sarcini, precum ipotecă înscrisă în favoarea Băncii „A.” S.A. – Sucursala Caraş-Severin, antecesoarea contestatoarei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea R S.A. Bucureşti, solicitând modificarea hotărârii atacate şi înscrierea sa pe tabloul definitiv întocmit de lichidatorul judiciar S.C.P. F S.P.R.L. în dosarul de faliment nr. 4992/COM/1999 al Tribunalului Caraş-Severin cu o creanţă garantată în valoare de 1.774.533 lei, din care 390.900 lei sold credit şi 1.383.633,76 dobândă; distribuirea cu prioritate a sumelor realizate din vânzarea imobilului înscris în C.F. nr. 2535 Oraviţa Română, loc de casă tabulară de 3.689 mp., proprietatea S.C. „C.” S.A., ipotecată în favoarea R S.A. Bucureşti, a utilajelor tehnologice şi a fabricii de mezeluri proprietatea S.C. C S.A. constituite gaj în favoarea R S.A.; anularea raportului de distribuire.

Prin decizia civilă nr. 343 din 10 aprilie 2008 Curtea de Apel Timişoara, admiţând recursul creditoarei, a casat sentinţa comercială nr. 930/J.S. din 7 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 4992/115/1999 şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea contestaţiei formulată de R S.A. Bucureşti.

În considerente s-a arătat că din probele dosarului rezultă că între S.C. N S.A. şi R S.A. a fost încheiat contractul de credit nr. 168/11.11.1998 pentru suma de 4.254.000.000 lei (ROL). Rambursarea acestui împrumut a fost garantată de către S.C. C. S.A., conform contractului de garanţie imobiliară încheiat la data de 10 noiembrie 1998, cu imobilul casă cu nr. 374 situat în loc. Oraviţa, ipoteca fiind notată în C.F. nr. 2535 Oraviţa Română, cu rangul II. De asemenea, asupra aceluiaşi imobil a fost notată şi ipoteca de rangul III pentru suma de 604.900.000 lei (ROL), tot în favoarea R S.A., conform contractului de garanţie imobiliară încheiat la data de 17 martie 1999. Prin acest contract s-a garantat, tot de către S.C. „C.” S.A., restituirea creditului de 604.900.000 lei (ROL) contractat de S.C. N S.A. de la banca R S.A., conform contractului de credit nr. 26/1999, iar nu cu nr. 168/11.11.1998, cum greşit susţine recurenta. Aşadar, prin aceste contracte, S.C. „C.” S.A. s-a obligat solidar, împreună cu S.C. N S.A., la restituirea creditului contractat de aceasta din urmă.

În conformitate cu art. 70 din Legea nr. 85/2006, o creanţă a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari trebuie să fie înscrisă în toate tabelele de creanţe ale debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită. Este adevărat, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, că art. 64 din acelaşi act normativ arată că la masa credală a unui debitor se pot înscrie numai acele creanţe împotriva debitorului care sunt anterioare datei deschiderii procedurii, însă acest text cu valoare de principiu nu face decât să susţină aplicarea art. 70, care se referă la debitorii solidari.

În mod greşit judecătorul-sindic a considerat că împotriva S.C. „C.” S.A. nu există o creanţă a R S.A. Bucureşti, întrucât această creanţă rezultă tocmai din cele două contracte de ipotecă (rangul II şi III).

Apărările creditoarei A.V.A.S. Bucureşti sunt nefondate, întrucât prin contractul de cesiune de creanţă nr. 930100/02.12.1999 nu s-a cesionat decât creanţa împotriva S.C. „C.” S.A., cu toate garanţiile (inclusiv ipoteca de rangul I asupra imobilului înscris în C.F. nr. 2535 Oraviţa Română), nu şi creanţele împotriva S.C. N S.A., care au rămas în portofoliul R S.A., împreună, desigur, cu toate garanţiile aferente, conform principiului accesorium sequitur principale.

De asemenea, prin contractul de gaj fără deposedare încheiat la data de 9 noiembrie 1999, S.C. C S.A. a garantat restituirea creditului de 4.254.000.000 lei (ROL) contractat de S.C. „N.” S.A. de la Banca A – Sucursala Oraviţa (actuala R S.A.) cu bunurile mobile enumerate în anexele 1 şi 2, bunuri care se constituiau în utilaje de preparare a cărnii şi fabrica de mezeluri. Şi în privinţa acestor bunuri ale S.C. „C.” S.A., ce constituie o garanţie reală, sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 85/2006.

Aşadar, faţă de cele de mai sus, R S.A. trebuia notificată de către lichidatorul judiciar şi trebuia înscrisă pe tabelul creanţelor asupra debitoarei S.C. „C.” S.A. ca şi creditor garantat, în speţă neimpunându-se repunerea în termenul de formulare a contestaţiei, deoarece creditoarea recurentă este încă în termen atâta timp cât nu a fost notificată.

Nu în ultimul rând, s-a precizat faptul că nu se pune şi nici nu s-a pus vreodată, în judecarea acestei contestaţii, problema validităţii contractului de vânzare cumpărare încheiat de S.C. „C.” S.A., prin lichidator judiciar, şi S.C. „G.” S.R.L., având ca obiect imobilul înscris în C.F. nr. 2535 Oraviţa Română, întrucât, indiferent cui îi este vândut acest imobil, R S.A. este creditor garantat şi beneficiază de prevederile art. 121 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

Cum în faza recursului nu s-au putut stabili sumele cu care R S.A. Bucureşti trebuie menţionată pe acest tabel, întrucât judecătorul-sindic a respins contestaţia acesteia considerând că nu are calitate de creditor, deci pe excepţie, în baza art. 312 alin. (5) din Codul de procedură civilă, sentinţa atacată a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare, urmând ca tribunalul să stabilească exact care este creanţa R S.A. şi să analizeze din nou capetele de cerere din contestaţia precizată privitoare la distribuirea sumelor realizate din vânzarea imobilului ipotecat şi anularea raportului prin care se propune distribuirea acestor sume.

Domenii speta

Spete similare