Liberare provizorie sub control judiciar. Criterii de apreciere

Prin încheierea nr. 45/11.03.2013 Judecătoria Turnu Măgurele a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.M.A., stabilindu-i obligaţiile ce urmează să le respecte potrivit art. 160/2 alin.3 Cpp.

A atras atenţia inculpatului că în caz de încălcare cu rea - credinţă a acestor obligaţii se va dispune revocarea măsurii potrivit art.160/10 Cpp.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că  prin încheierea nr. 3 din data de 13 februarie 2013 pronunţată de Judecătoria Turnu Măgurele s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P.M.A pe o perioadă de 29 de zile, pentru infracţiunea prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. g, i Cpen.

Instanţa fondului a reţinut din materialul probator că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta, a cunoscut  rigorile arestului preventiv şi nu sunt date că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea martorilor, având în vedere şi valoarea redusă a prejudiciului cauzat, cât şi faptul că în cauză nu există indicii temeinice, şi probe care să întemeieze presupunerea rezonabilă a instanţei că inculpatul cercetat în stare de libertate, va săvârşi din nou fapte prevăzute de legea penală sau infracţiuni intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani.

Având în vedere că potrivit jurisprudenţei CEDO măsura arestării preventive reprezintă o măsură excepţională întrucât regula o constituie libertatea cetăţeanului, iar această măsură este necesar a fi dispusă numai în situaţia în care alte măsuri nu ar fi potrivite datelor concrete ale cauzei, prima instanţă a reţinut că temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpatului şi cercetarea acestuia în stare de arest preventiv nu subzistă, scopul măsurii preventive putând fi realizat şi prin liberarea sub control judiciar.

Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Tribunalul Teleorman a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate  prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din însăşi natura infracţiunii săvârşite, din posibilitatea ca  lăsat în libertate, inculpatul să repete săvârşirea de astfel de fapte, încurajându-se fenomenul infracţional.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului P.M.A, reiese că acesta a mai fost sancţionat de 4 ori cu amendă administrativă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, tot pentru săvârşirea unor infracţiuni de  furt calificat dar şi arestat la 03.05.2011 în baza MAP 19 EAW/03.05.2011, emis de Curtea de Apel Bucureşti, de asemenea pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat. A fost totodată condamnat şi arestat în afara ţării, executând 5 luni închisoare, tot pentru infracţiuni de furt.

În prezenta cauză inculpatul P.M.A nu numai că este cercetat în cauză pentru două fapte extrem de grave - furt calificat, şi violare de domiciliu - dar, ca şi participare infracţională el a fost instigatorul pentru săvârşirea acestor infracţiunii.

Tribunalul reţine că art. 1606 şi art. 1602 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală prevăd condiţiile concrete în care aceasta poate fi acordată. Astfel, liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură procesuală alternativă la măsurile preventive privative de libertate a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanţei şi care presupune îndeplinirea unor condiţii expres reglementate privind cuantumul pedepsei închisorii pentru infracţiunea comisă, forma de vinovăţie cu care aceasta a fost săvârşită şi inexistenţa datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Totodată, dispoziţiile art. 1606 alin. 2 din Codul de procedură penală reglementează condiţiile formale de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, condiţii care privesc elementele de conţinut ale cererii (numele, prenumele, domiciliul şi calitatea persoanei care formulează cererea, precum şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii), condiţii ce au fost verificate la aprecierea admisibilităţii cererii.

Contrar celor reţinute de instanţa fondului, tribunalul constată în cauză subzistenţa temeiurilor în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă, în sensul existenţei indiciilor temeinice că inculpatul a săvârşit faptele ce i-au fost reţinute în sarcină  şi a pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea sa în libertate.

De asemenea, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale ce reglementează instituţia juridică a liberării provizorii, tribunalul reţine  că o condiţie esenţială şi prealabilă formulării unei cereri de liberare provizorie, care reiese implicit din conţinutul normelor în materie, o constituie preexistenţa măsurii arestării preventive legal luată (sau, după caz, prelungită ori menţinută) faţă de învinuit sau inculpat, condiţie pe care inculpatul implicit a apreciat-o ca fiind îndeplinită atunci când a ales să formuleze o astfel de cerere, altfel avea posibilitatea formulării unei cereri de revocare a măsurii arestării preventive, în temeiul art. 139 alin. 2 Cod penal.

Analiza temeiniciei cererii de liberare presupune, în al doilea rând, atât verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 1602 din Codul de procedură penală, cât şi a aptitudinii pe care această măsură o va avea de a asigura realizarea efectivă a scopului măsurilor preventive, astfel cum acesta este reglementat de dispoziţiile art. 136 alin. 1 cu trimitere la alin. 2 din Codul de procedură penală, respectiv oportunitatea acestei măsuri. Deşi Codul de procedură penală şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul persoanei acuzate de a obţine liberarea în cursul procedurii, aprecierea cu privire la oportunitatea unei asemenea cereri aparţine instanţei de judecată, prin raportare la condiţiile de admisibilitate şi având în vedere necesitatea bunei desfăşurări a procesului penal.

Temeinicia unei cereri de liberare provizorie se analizează şi prin raportare la elemente ce privesc fapta săvârşită, gradul acesteia de pericol social concret, împrejurările comiterii acesteia, urmările produse şi persoana inculpatului .

Astfel, raportat la natura infracţiunii săvârşite, modalitatea de concepere şi săvârşire  a faptelor, tribunalul a apreciat că nu se impune cercetarea în stare de libertate a inculpatului, existând riscul ca lăsat în libertate să repete săvârşirea faptelor pentru care este cercetat în prezenta cauză, pentru a-şi asigura obţinerea facilă a mijloacelor financiare.

Recursul Parchetului a fost admis, cu consecinţa casării încheierii şi respingerii ca nefondate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Domenii speta

Spete similare