Prin decizia civila nr. 26/18.01.2013, tribunalul a admis recursul civil declarat de recurentul-reclamant PF, în contradictoriu cu intimatul-pârât CF si a casat sentinta recurata, trimitând cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut ca prin cererea înregistrata la Judecatoria RV, la nr. 1096/292/27.03.2012, reclamantul PF l-a chemat în judecata pe pârâtul CF solicitând ca, prin hotarârea ce se va pronunta, sa fie obligat sa-i plateasca suma de 10.500 lei, reprezentând productia nerealizata în anii 2009 – 2011 ; cu cheltuieli de judecata.
În motivare, reclamantul a aratat ca timp de 5 ani, respectiv perioada 2007 – 2011, pârâtul i-a ocupat abuziv o suprafata de teren în comuna CS, fiind lipsit de valoarea produselor ce le putea realiza de pe aceasta suprafata, ocupata abuziv de pârâtul CF. Întrucât a fost lipsit de produsele obtinute de pe suprafata amintita si i s-a îngradit dreptul de proprietate, fiind lezat în drepturile sale a formulat plângere penala împotriva pârâtului pentru savârsirea infractiunii de tulburare de posesie.
Prin ordonanta procurorului din data de 11.11.2011 data în dosarul penal nr. 2255/P/2011 s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de pârât si aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 200 lei, solutie ce a fost mentionata si de prim procurorul parchetului prin rezolutia din data de 14.12.2011. La audieri în dosarul penal nr. 2255/P/2011, pârâtul a recunoscut savârsirea faptelor.
Reclamantul a mai aratat ca timp de 5 ani de zile putea obtine o productie în valoare de peste 20.000 lei. Totodata, solicita obligarea pârâtului la despagubire pentru productia nerealizata în anii 2009 – 2011, inclusiv.
În drept, reclamantul si-a întemeiat actiunea pe dispozitiile art. 998 - 999 Cod civil.
În dovedirea actiunii reclamantul a solicitat încuviintarea probelor cu înscrisuri ( filele 3 – 8, 28 - 32).
Pârâtul, la data de 28 iunie 2012, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ; cu cheltuieli de judecata.
În motivare, pârâtul a aratat ca în actiunea formulata de reclamant nu se precizeaza în mod concret care este suprafata de teren care pretinde ca i-ar fi acaparat-o si în ce tarla sau parcela este amplasata aceasta suprafata. În dosarul penal nr. 2255/P/2011 s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de pârât, fara însa a se masura si individualiza daca într-adevar terenul a fost ocupat de el.
Pârâtul a aratat ca, în urma audierilor din dosarul penal amintit a declarat ca a avut o întelegere verbala cu reclamantul pentru a-i munci o anumita suprafata de teren în schimbul unei arende însa, având în vedere ca nu poate fi determinat cu exactitate amplasamentul terenului, nu a putut preciza daca a lucrat sau nu terenul în cauza, el având pe raza comunei C, sat B o suprafata de aproximativ 800 ha, majoritatea în arenda. Ulterior, a aflat ca reclamantul nu are propriu zis un act de proprietate asupra terenului pe care pretinde ca i l-a acaparat si ca terenul pe care pretinde ca l-ar acapara provine dintr-un schimb de teren cu o alta persoana din comuna, singura ce are act de proprietate asupra terenului.
Fata de lipsa actului de proprietate al reclamantului, pârâtul a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a acestuia. Faptul ca i s-a aplicat amenda contraventionala pârâtului, nu are efecte în prezenta cauza întrucât ordonanta procurorului nu are autoritate de lucru judecat asupra prezentei cauze. Având în vedere ca nu a atacat cu plângere ordonanta din 11.11.2011, nu se datoreaza faptului ca se considera vinovat cu atât mai mult cu cât reclamantul si-a dat acordul verbal pentru a lucra terenul.
Pârâtul a mai aratat ca actiunea reclamantului este neîntemeiata, având în vedere si aspectul ca solicita contravaloarea produselor pe care se presupune ca le-a plantat cu contributii financiare proprii si nu contravaloarea beneficiului nerealizat (diferenta dintre costurile de înfiintare a culturii si contravaloarea produselor obtinute ) sau arenda din intervalul amintit. Cu privire la contravaloarea produselor solicitate a aratat ca reprezinta o îmbogatire fara justa cauza, solicitare care ar fi fost justificata numai în situatia în care reclamantul ar fi înfiintat cultura pe cheltuiala sa si pârâtul ar fi recoltat-o. Este evident faptul ca reclamantul nu a cheltuit nici o suma de bani pentru înfiintarea culturii si ca în situatia în care însusi reclamantul utilizeaza terenul, nu poate obtine o productie fara nici un fel de costuri prealabile.
În drept si-a întemeiat cererea pe dispozitiile art. 115 si urm. din Codul de procedura civila.
Reclamantul, prin aparator, la termenele de judecata din 28 iunie 2012, 6 si 27 septembrie 2012 si-a precizat actiunea în sensul ca, solicita lipsa de folosinta pe ultimii trei ani în suma de 10.500lei pentru suprafata de 0,5300 ha individualizata în Titlul de proprietate nr. 2401341/15.01.2004, ca fiind în T – 18, P – 1 – 0,5000 ha si în T 18, P 3 - 0,5000 ha. Cu privire la lipsa de folosinta reclamantul a aratat ca a avut o întelegere cu coindivizarii titlului de proprietate pentru ca fiecare sa munceasca o portiune de teren, pretinzând ca i-au revenit cele doua suprafete de câte 0,5000 ha.
La termenul de judecata din 6 septembrie 2012, instanta a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale active invocate de pârât, în vederea administrarii de probe. Astfel, s-a încuviintat proba cu interogatoriu si înscrisuri, fiind amânata discutia cu privire la proba testimoniala, proba pe care partile azi în sedinta publica nu au înteles sa o mai solicite.
Prin sentinta civila nr. 2316/1.10.2012 Judecatoria RV, a respins, ca nefondata, exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, invocata de pârât.
A respins, ca prematur formulata, actiunea reclamantului PF, formulata în contradictoriu cu pârâtul CF.
A respins cererea privind plata cheltuielilor de judecata.
A respins, ca nedovedita, cererea pârâtului, privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, respectiv onorariu avocat.
Pentru a hotarî astfel instanta a retinut legitimarea procesuala activa a reclamantei cu motivarea ca aceasta se justifica prin aceea ca oricare dintre coproprietari poate în virtutea dreptului sau propriu sa exercite prerogativele dreptului sau asupra întregului bun în proportie cu parte lui indiviza sub conditia de a respecta drepturile celorlalti coproprietari.
Pe fond, instanta a respins actiunea ca fiind formulata prematur, întrucât pentru folosinta bunului aflat în indiviziune, nu se pot forma loturi care sa fie atribuite în folosinta exclusiva fiecarui coindivizar fara consimtamântul acestora.
Cererea reclamantului pentru cheltuieli a fost respinsa pentru lipsa de incidenta a dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila.
Împotriva sentintei a declarat recurs reclamantul PF în termen si legal motivat, criticând-o cu motivarea ca instanta s –a pronuntat asupra unei exceptii fara ca în prealabil sa o puna în discutia partilor.
S-a sustinut astfel ca respingând ca prematur formulata actiunea reclamantului, instanta a solutionat o exceptie care nu a fost invocata nici de pârât si nici din oficiu de instanta, solicitându-se în consecinta casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare conform dispozitiilor art. 312 alin. 3 raportat la art. 3041 Cod procedura civila.
Intimatul nu s –a prezentat în fata instantei si nici nu a formulat întâmpinare, desi i s –a acordat un termen la cerere în acest sens.
Analizând legalitatea sentintei atacate, tribunalul constata ca recursul este întemeiat.
Procedând la judecarea cauzei si respingând actiunea formulata ca fiind prematura, fara sa puna în discutia partilor aceasta exceptie, instanta a pronuntat o sentinta cu încalcarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de disp.art.105al.2c.p.c., fiind incident motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, astfel ca recursul a fost admis, sentinta recurata casata, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.