Pretentii

Prin cererea înregistrată  sub nr.________ la data de 04.01.2017, reclamantul _________ a solicitat obligarea pârâţilor _________ la restituirea sumei de 2000 Euro, încasată în avans din preţul vânzării – cumpărării apartamentului situat în ________, în baza Antecontractului de vânzare – cumpărare nr.1/19.08.2016.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esenţă că a convenit cu pârâtul să cumpere apartamentul menţionat  pentru suma de 31.500 Euro, prin intermediul Agenţiei Imobiliare ____________, că a achitat un avans de 2000 Euro pârâtului şi 300 Euro la agenţie, urmând ca mama sa – pârâta ________ ce se afla la muncă în Italia,  să trimită procură în acest sens.

A mai arătat reclamantul că pârâta ______  nu a mai răspuns la telefon şi nu a mai trimis procură fiului său pentru vânzarea apartamentului, fiind nevoit să apeleze la un notar public pentru certificare, că deşi s-au emis două încheieri, pârâţii nu s-au prezentat la notar şi în consecinţă a fost nevoit să solicite restituirea a avansului de 2000 Eur.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 555 lei cu chitanţa seria 20297/2016 BC NR.254239/23.11.2016 aflată la fl.9 ds.

În dovedirea cererii sale, reclamantul a depus  în copie carte identitate, Antecontract de vânzare-cumpărare ntr.__________, notificare, dovezi expediere prin curier, încheieri de certificare nr.__________, promisiune bilaterală de vânzare, contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.__ – fl.10-23.

Pârâţii nu au formulat întâmpinare.

La termenul din 23.03.2017, pârâtul __________ s-a prezentat în instanță și a fost de acord cu acțiunea, arătând că va plăti reclamantului suma pretinsă.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

La data de 04.01.2017, reclamantul __________ a formulat plângere prin care a solicitat obligarea pârâţilor _________ la restituirea sumei de 2000 Euro, încasată în avans din preţul vânzării – cumpărării apartamentului situat în _________, în baza Antecontractului de vânzare – cumpărare nr._________.

În fapt, reclamantul a plătit pârâtului _________ suma de 2000 de euro cu titlu de avans pentru cumpărarea unui imobil, încheind în acest sens anteconatractul __________, atașat la dosar la fila 11.

Pârâtul nu s-a prezentat la notar pentru perfectarea contractului, așa cum rezultă din încheierile ___________, încheiate de BNP _____________.

În cursul procesului, după primul termen de judecată, pârâtul __________ a restituit reclamantului suma de 2000 de euro.

Având în vedere această situație de fapt, reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să consfințeacsă înțelegerea părților.

Acest tip de hotărâre, este prevăzut de art. 438 – 441 C.pr.civ:

ART. 438

Condiţiile în care se poate lua act de tranzacţie

(1) Părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească tranzacţia lor.

(2) Dacă părţile se înfăţişează la ziua stabilită pentru judecată, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primită chiar de un singur judecător.

(3) Dacă părţile se înfăţişează într-o altă zi, instanţa va da hotărârea în camera de consiliu.

ART. 439

Forma tranzacţiei

Tranzacţia va fi încheiată în formă scrisă şi va alcătui dispozitivul hotărârii.

ART. 440

Calea de atac

Hotărârea care consfinţeşte tranzacţia intervenită între părţi poate fi atacată, pentru motive procedurale, numai cu recurs la instanţa ierarhic superioară.

ART. 441

Domeniu de aplicare

Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care învoiala părţilor este urmarea procedurii de mediere.

Având în vedere situația de fapt și de drept expusă, instanța reține că în cauză nu se mai poate dispune obligarea pârâtului la plata sumei, pentru că aceasta a fost deja achitată. Dispozitivul unei tranzacții trebuie să prevadă obligații pentru care părțile se angajează să le îndeplinească în viitor. Cum în cauză, obligația de plată a sumei a fost îndeplinită, nu se mai poate dispune obligarea încă o dată la plata sumei pretinse.

Mai mult, în cauză părțile nu au încheiat o tranzacție în înțelesul definit anterior de normele juridice expuse.

În ceea ce privește cererea reclamantului de obligarea pârâtului la plata de  cheltuieli de judecată, instanța urmează a respinge apărările pârâtului și a dispune obligarea pârâților la plata sumei de 2257 lei cheltuieli de judecată, constând în plata onorariului de avocat și taxei de timbru.

La pronunțarea acestei soluții, instanța va avea în vedere că anterior formulării cererii pendinte, reclamantul a notificat pe pârâți să se prezinte la notar, fapt ce echivalează cu punerea acestora în întârziere.

Astfel, în cauză, nu pt fi incidente prevederile art. 454 c.pr.civ privind  exonerarea pârâtului de la plată cheltuielilor de judecată: „Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispoziţiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile.”

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța urmează să dispună conform dispozitivului ce urmează.

Domenii speta

Spete similare