Loviri și alte violențe. Reducerea în recurs a cuantumului daunelor morale

Decizie 29 din 31.12.2013


Instanţa de fond a constatat că prin sentinţa penală nr.391 din 14.06.2012 a fost condamnat  inculpatul P D la pedeapsa rezultantă de 6  luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de  vătămare corporală din culpă, în baza art.184 alin.1, 3 C.pen., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cpen. în dauna părţilor civile B P şi I M R.

În baza art.71 C.pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, b C.pen.

În baza art. 81 al.1 şi 2 Cod penal, s-a dispus  suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 al.1  Cp.

În baza art. 71 al.5 Cpp pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii. 

În baza art. 359 Cpp.  i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cpen.

Cu privire la latura civilă, pentru o justă soluţionare a cauzei, s-a dispus disjungerea cauzei.

În cauza de faţă  s-au administrat proba cu înscrisuri şi cea testimonială

În  sentinţa penală menţionată, s-a reţinut ca stare de fapt, la data de 24.07.2011, în jurul orelor 16:10,  inculpatul P D se deplasa pe DJ 106 A, circulând dinspre Sibiu spre Răşinari la volanul autoturismului VW Polo cu nr. de înmatriculare SB-12-FDR. La km 0+700, în zona Muzeului Astra, fără să se asigure, a efectuat viraj la stânga, încălcând marcajul continuu cu separă sensurile de mers, cu intenţia de a parca pe partea opusă sensului său de deplasare.

Ca urmare a manevrei, nu a acordat prioritate de trecere, intrând în coliziune cu motocicleta Suzuki cu nr. de înmatriculare SB-60-RFR, care circula regulamentar. În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a părţilor vătămate B P şi I M R, pasageri ai motocicletei, fiind transportaţi la Spitalul Clinic Judeţean Sibiu. Părţii vătămate B P i-a fost stabilit diagnosticul „fractură 1/3 distală claviculă stâng, plăgi escoriate membrul superior şi inferior stâng” iar părţii vătămate I M R i-a fost stabilit diagnosticul de „contuzie gambă stângă, escoriaţii membru stâng superior”.

Conform certificatului medico-legal nr. 1/b/64/01.08.2011, partea vătămată B P a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 24.07.2011 în condiţiile unui accident rutier şi care necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale. Prin certificatul medico-legal de completare nr. R/25/I/b/64, durata zilelor de îngrijiri medicale s-a prelungit la 40-45 zile.

Conform certificatului medico-legal nr. I/b/65/01.08.2011, partea vătămată I M R a suferit leziuni traumatice ce au necesitat iniţial 8-9 zile de îngrijiri medicale, durata acestora fiind ulterior prelungită prin certificatul medico-legal nr. R/26/I/b/65 la un număr de 22-24 zile de îngrijiri medicale.

Partea vătămată  B P s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 11.924 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând 805 lei cheltuieli medicale, 919 lei cheltuieli de transport, 5.800 lei venitul mediu net lunar aferent lunilor august- noiembrie 2011 (inclusiv) în care nu a putut munci, suma de 1.000 Euro- echivalentul a 4.400 lei- diferenţa contravalorii motocicletei, şi  suma de 75.000 lei daune morale.

Partea vătămată I M R s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de  736 lei cu titlu de daune materiale şi 45.000 lei daune morale.

Partea vătămată Spitalul  Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu s-a constituit parte civilă  cu suma de  452 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu îngrijirea celor două părţi vătămate, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plăţii efective; iar  partea  vătămată  Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti s-a constituit parte civilă cu suma de 5861,21 lei reprezentând îngrijiri medicale  acordate părţii civile B P.

Din analiza materialului probator şi coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale şi pe parcursul cercetării judecătoreşti cu privire la forma şi gradul de vinovăţie, instanţa a reţinut că inculpatul a acţionat cu vinovăţie, fapta fiind săvârşită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.a) Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Vinovăţia inculpatului în modalitatea culpei cu prevedere  a rezultat din împrejurarea că producerea accidentului s-a datorat nerespectării unor obligaţii prevăzute în sarcina conducătorilor auto prin dispoziţii legale din materia circulaţiei pe drumurile publice. Nu se poate reţine în sarcina inculpatului nici imposibilitatea de prevedere şi nici culpa cu neprevedere, din chiar modalitatea de săvârşire a faptei rezultând că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, însă nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.  Instanţa, prin sentinţa penală nr. nr.391 din 14.06.2012 pronunţată în dosar nr.5536/306/2012 a Judecătoriei Sibiu rămasă definitivă prin nerecurare la data de 26.06.2012 a reţinut vinovăţia inculpatului Prişca Dumitru,  şi l-a condamnat  pentru săvârşirea infracţiunilor prev de art. 184 alin.1 şi 3 Cod penal  în dauna părţilor civile, aflate în concurs real. Pe cale de consecinţă, inculpatul a săvârşit faptele  cu vinovăţie, a cauzat un prejudiciu părţilor civile, există legătură de cauzalitate între faptele sale şi producerea prejudiciului.

 Instanţa a reţinut că în speţă sunt aplicabile şi prevederile art. 161 alin.3 Cpp, întrucât inculpatul, în declaraţia sa a recunoscut pretenţiile civile ale părţilor civile atât pentru daunele materiale, cât şi pentru daunele morale, însă nu pot  fi acordate daune numai pe baza recunoaşterii, ci instanţa apreciază şi constată dovedirea pretenţiilor civile în cauză, putând admite solicitările în măsura dovedirii lor.

În ceea ce priveşte Spitalul Clinic Judeţean  de Urgenţă Sibiu şi  Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, s-au constituit parte civilă  în cauză. 

Potrivit art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată, iar sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.

Deoarece prin probele administrate s-a dovedit că inculpatul a fost cel care a  vătămat părţile  civile, iar în urma acestor agresiuni aceştia au primit consultanţă  medicală la Spitalul Clinic Judeţean Sibiu, respectiv la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi au primit îngrijiri medicale ,  cuantumul total al cheltuielilor ocazionate de asistenţa medicală acordată acestora fiind de  452 lei, respectiv  5861,21  lei, conform înscrisurilor depuse la dosar, instanţa, în baza art.14 şi 346 alin.1 C.pr.pen. rap la art. 998 – 999 C.civ. şi art. 313 din Legea nr.95/2006 a admis acţiunea civilă aşa cum a fost formulată  de către Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi a admis în parte acţiunea civilă formulată de către Spitalul Clinic Judeţean Sibiu, acordând acestuia din urmă şi dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plăţii efective.

 În ceea ce priveşte daunele materiale solicitate de către partea civilă B P în cuantum  total de 11.924 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând 805 lei cheltuieli medicale, 919 lei cheltuieli de transport, 5.800 lei venitul mediu net lunar aferent lunilor august- noiembrie 2011 (inclusiv) în care nu a putut munci, suma de 1.000 Euro- echivalentul a 4.400 lei- diferenţa contravalorii motocicletei, instanţa constată că este dovedită în parte, după cum urmează:

Au fost dovedite în totalitate cheltuielile medicale, tratamentele şi medicamentele  şi cheltuielile de transport cu bonuri fiscale (în cuantum de 1724 lei, motiv pentru care vor fi acordate aşa cum s-au solicitat.

În ceea ce priveşte suma de 5.800 lei reprezentând venitul mediu net lunar aferent lunilor august - noiembrie 2011 (inclusiv) în care nu a putut munci din cauza leziunilor suferite în urma accidentului, instanţa constată că, pe de o parte,  în afara declaraţiei martorului G A care a arătat că partea civilă lucrează ca mecanic auto, neindicând dacă este angajat sau deţine un atelier auto, dacă veniturile realizate sunt declarate şi se plătesc datoriile legale la stat,  pe de altă parte, nu s-a  dovedit că partea civilă a fost angajat sau avea venituri impozabile înainte de producerea accidentului şi nici după ce şi-a revenit din punct de vedere medical.  Într-adevăr, potrivit art.14 alin.4  Cpp se pot acorda despăgubiri băneşti pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă, însă în speţă, partea civilă nu a făcut dovada că era apt de muncă  înainte de accident, că avea venituri impozabile, şi că în urma accidentului nu a mai putut obţine venituri ca cele de dinainte. Pentru acestea, nu se va acorda această sumă.

În ceea ce priveşte solicitarea de a obliga inculpatul la plata sumei de 1.000 Euro reprezentând diferenţa de valoare a motocicletei, instanţa a reţinut că partea civilă recunoscut că a primit de la firma de asigurări 1.000 Euro. Partea civilă, însă, nu a făcut nici o dovadă în vederea aprecierii valorii motocicletei pentru a putea fi despăgubit, astfel că nu poate fi acordată această  sumă în lipsa dovedirii unui prejudiciu cert.

Partea civilă I M R a solicitat ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de  736 lei cu titlu de daune materiale şi 45.000 lei daune morale.

Instanţa a reţinut că daunele materiale au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f.21 dos 5536/306/2012, f.18-20), motiv pentru care instanţa va admite şi va obliga inculpatul la plata sumei de 736 lei cu titlu de daune materiale.

Însă, în ceea ce priveşte prejudiciul moral solicitat de către părţile civile B P şi I M R  , instanţa aminteşte că  acesta constă în durerile fizice şi suferinţele psihice pe care le resimte victima în urma săvârşirii unei fapte ilicite,  ori durerea şi suferinţa psihică datorată dispariţiei victimei faptei încercată de membrii familiei sau alte persoane apropiate acesteia. Cauzarea unor prejudicii morale justifică aplicarea răspunderii civile deoarece, acestea, alături de prejudiciile materiale  reprezintă componentele prejudiciului civil potrivit art.14 alin.5 Cpp.

Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanţa a reţinut că partea civilă Bereknyeri Peter a suferit leziuni  care au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale, şi partea civilă Ilea Mihalea Rodica a suferit leziuni  care au necesitat  22-24 zile de îngrijiri medicale cauzate în urma accidentului produs din culpa inculpatului. Din această vătămare fizică, părţile civile au suferit prejudiciu care constă în durere fizică şi suferinţă psihică. Este adevărat că prejudiciile morale, datorită naturii lor, nu pot fi evaluate în bani. Dar această realitate nu implică nicidecum imposibilitatea stabilirii cuantumului indemnizaţiei de reparare a daunelor morale, care are efect reparatoriu, compensatoriu şi care oferă o satisfacţie pentru suferinţele îndurate de către acestea.

Instanţa a reţinut că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecinţelor dăunătoare ale unui fapt ilicit şi culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situaţia anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum). Criteriul echităţii exprimă cerinţa ca indemnizaţia să reprezinte o justă şi integrală dezdăunare a părţii vătămate. În temeiul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii şi in acelaşi timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.

Având în vedere suferinţa fizică a părţilor civile resimţită ca urmare a accidentării cu autoturismul şi provocarea leziunilor traumatice descrise în actele medicale, disconfortul produs de necesitatea prezentării la unităţi spitaliceşti în vederea consultării, a administrării tratamentului, de numărul mare de zile de spitalizare şi de îngrijiri medicale, operaţiile chirurgicale efectuate, dar şi de restrângerea firească a sferei activităţilor cotidiene, pe perioada destul de lungă a recuperării, instanţa apreciază că sumele solicitate de  75.000 lei, respectiv 45.000 lei sunt prea mari, chiar dacă inculpatul a fost de acord să le plătească, astfel că instanţa a redus sumele solicitate la acelea de 22.500 lei pentru partea civilă B P, respectiv suma de 12.000 lei pentru partea civilă I M R  ca fiind rezonabile pentru contravaloarea  prejudiciului moral suferit, şi  li s-a acordat astfel.  Partea civilă B P a suferit o durere fizică importantă,  urmată de intervenţii chirurgicale, şi care probabil  vor mai fi urmate şi de late intervenţii. În concret, instanţa  a avut în vedere şi vârsta tânără a părţilor civile, nivelul intelectual al acestora. Prejudiciul suferit nu a fost recuperat.

Asigurătorul RCA SC  OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP  SA  are calitate de asigurator  de răspundere civilă şi va acorda despăgubirile în limitele stabilite potrivit art.49 din legea nr.136/1995 şi a Ordinului  CSA nr.5/2010.

 În baza art.14, art.161 alin.3 şi 346 alin.1 C.pr.pen. rap la art.313 din Legea nr.95/2006 a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul  Clinic Judeţean Sibiu şi  a obligat inculpatul  P D, la plata sumei de  452 lei reprezentând cheltuieli  ocazionate cu acordarea îngrijirilor medicale părţilor civile Bereknyeri Peter şi Ilea Mihaela Rodica, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plăţii efective.

În baza art.14, art.161 alin.3 şi 346 alin.1 C.pr.pen. rap la art.313 din Legea nr.95/2006 admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, Splaiul Independenţei, nr.169, sector 5, şi a  obligat inculpatul  P D , la plata sumei de 5.861,21 lei reprezentând cheltuieli  ocazionate cu acordarea îngrijirilor medicale părţii civile Bereknyeri Peter.

În baza art.14, art.161 alin.3  şi art.346 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.998-999 C.civ. a admis în parte  acţiunea în parte civilă formulată de partea civilă  B P, si a  obligat inculpatul la plata sumei de 1724  lei cu titlu de daune materiale şi la plata sumei de 22.500 lei reprezentând daune  morale.

În baza art.14, art.161 alin.3 şi art.346 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.998-999 C.civ. admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă  I M R şi a obligat inculpatul la plata sumei de  736 lei  reprezentând daune  materiale şi la plata sumei de 12.000 lei reprezentând daune  morale.

 Constată că  SC  OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP  SA are calitate de asigurator  de răspundere civilă potrivit legii nr.136/1995, şi Ordinului CSA nr.5/2010.

 Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs părţile civile care au solicitat să li se admită în totalitate pretenţiile civile. De asemenea a formulat recurs şi societatea de asigurări care a solicitat reducerea daunelor morale la care a fost obligat inculpatul deoarece acestea sunt prea mari în comparaţie cu practica judiciară în materie. 

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs precum şi din oficiu instanţa de control judiciar a constatat că sunt nefondate recursurile promovate de părţile civile şi le va respinge. În schimb apreciază că recursul asigurătorului este fondat şi pe cale de consecinţă va fi admis, reducându-se cuantumul daunelor morale.

Într-adevăr starea de fapt a fost corect reţinută, iar încadrarea juridică a acţiunii civile este cea prevăzută de art. 1357-1371 cod civil., privind răspunderea civilă delictuală. În acest sens urmează a fi înlocuit temeiul de drept din hotărârea atacată.

Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanţa a reţinut că partea civilă B P a suferit leziuni  care au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale, şi partea civilă I M R a suferit leziuni  care au necesitat  22-24 zile de îngrijiri medicale cauzate în urma accidentului produs din culpa inculpatului. Din această vătămare fizică, părţile civile au suferit prejudiciul care constă în durere fizică şi suferinţă psihică. Este adevărat că prejudiciile morale, datorită naturii lor, nu pot fi evaluate în bani. Dar această realitate nu implică nicidecum imposibilitatea stabilirii cuantumului indemnizaţiei de reparare a daunelor morale, care are efect reparatoriu, compensatoriu şi care oferă o satisfacţie pentru suferinţele îndurate de către acestea.

Practica judiciară a tribunalului Sibiu a stabilit un cuantum pe zile de suferinţă, iar raportat la cuantumul daunelor stabilite prin hotărârea atacată se constată că sunt mult superioare acestei practici judiciare.

Desigur inculpatul care era asigurat a fost de acord cu daunele cerute de părţile civile, pentru că avea certitudinea că acestea urmează să fie plătite de către societatea de asigurare. Desigur trebuie avute în vedere anumite limite rezonabile cu privire la suferinţa avută, chiar dacă este doar o apreciere subiectivă. Însă nimic nu-l împiedică pe inculpat să dea curs acceptului său de a plăti în întregime pretenţiile părţilor civile şi astfel să completeze despăgubirile de la cuantumul acordat de societatea de asigurare până la îndestularea completă.

Aşa fiind instanţa de control judiciar a redus aceste daune morale de la care a fost obligat inculpatul P D, către partea civilă  B P, de la 22.500 lei la 10.000 lei şi către partea civilă I M R de la 12.000 lei la 6.000 lei. Aceste daune morale nu pot depăşi în cuantum daunele morale care se acordă în cazul omorului sau a unor infracţiuni săvârşite prin violente care au presupus suferinţe pentru victime.

Celelalte dispoziţii ale hotărârii  au fost menţinute.