Liberare provizorie pe cauţiune

Deliberând asupra cererii de liberare provizorie pe cauţiune, Tribunalul constată următoarele :

La data de 12.08.2013 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la nr. 12617/63/2013, cererea de liberare provizorie pe cauţiune formulată pentru inculpatul P.A.O, deţinut în Arestul I.P.J Dolj, de apărătorul ales. Inculpatul şi-a însuşit cererea formulată în numele său.

În cererea formulată s-a apreciat a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 160/2 alin. 3 şi alin. 31 C.p.p., în sensul că în speţă nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

S-a motivat că în interpretarea dispoziţiilor legale precizate, doctrina si jurisprudenţa au stabilit că pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să existe o stare de arest preventiv legală şi temeinică a inculpatului; suspiciunea rezonabilă , reţinută ca temei al arestării preventive să vizeze infracţiuni intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care să nu depăşească 18 ani; să nu existe date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. În acelaşi sens, dispoziţiile art. 5 paragraful 3 teza a II-a din CEDO statuează dreptul de a fi eliberat în cursul procesului „ condiţionat de existenţa unor garanţii că acuzatul se va prezenta la proces ,, (cauza Jablonski c. Poloniei) în care sens instanţa trebuie să analizeze dacă luarea acestei măsuri  mai blânde „ este justificată faţă de circumstanţele speţei" aşa încât urmează a se avea în vedere ca motive plauzibile negative pentru eliberare provizorie : pericolul ca acuzatul să fugă; riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiţiei (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968, seria A nr. 7, § 14); să comită noi infracţiuni (Maizeneiîer împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 10, § 9) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franţei, Hotărârea din 26 iunie 1991, seria A nr. 207, § 51, şi Hendriks împotriva Olandei (dec), nr. 43701/04, 5 iulie 2007);

În continuare, se mai arată că inculpatul a fost audiat în cauză de judecătorul care a luat măsura de arestare preventivă şi a recunoscut necondiţionat fapta ilicită privind deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, iar motivele de bănuială legitimă privind acuzaţia de trafic de droguri de risc se referă la împrejurarea că o singură dată în perioada octombrie-noiembrie 2012, conform autodenunţului / declaraţiilor date în cursul urmăririi penale de învinuitul M.S.T. în cauza penală pendinte pentru participare la săvârşirea infracţiunilor de criminalitate informatică, inculpatul P.M.C (care a negociat şi efectuat efectiv vânzarea cu învinuitul amintit consumator de droguri de risc, NA) era însoţit de inculpatul P.A.O, situaţie ce relevă până la audierea acestuia şi, eventual, dovedirea situaţiei contrare, implicarea redusă a inculpatului P.A.O în traficul de droguri.

De asemenea, se precizează că la data de 23.07.2013, apărătorul inculpatului P.A.O a cerut în scris procurorului, aducerea la cunoştinţă a învinuirilor şi audierea inculpatului amintit, cereri neexaminate până în prezent, precum şi faptul că în prezent procurorul de caz se află în concediu de odihnă, astfel că nu se efectuează acte de urmărire penală în cauză până în luna septembrie 2013, situaţie ce contravine dispoziţiilor art. 5 alin. 3 din CEDO privind soluţionarea cu celeritate a urmăririi penale în cauzele cu arestaţi preventiv;

Un alt aspect care se menţionează, este faptul că anterior arestării, inculpatul era încadrat în muncă cu contract permanent ca inspector asistent gradul I A în cadrul Direcţiei Judeţene de Sport Dolj, având studii superioare multiple, inculpatul fiind lipsit de antecedente penale.

În vederea soluţionării cererii de liberare provizorie a fost ataşat dosarul de urmărire penală cu nr. 104 D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova; dosarul nr. 11824/63/2013 al Tribunalului Dolj în care prin încheierea din 12 iulie 2013 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

În dosarul de urmărire penală nr. 104/D/P/2013 înregistrat la DIICOT- ST Craiova, prin ordonanţa din 11.07.2013, ora 2350 s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de P.M.C. (faţă de care se începuse urmărirea penală la data de 25.04.2013, ora 1300, urmărire penală extinsă pentru alte fapte la data de 11 iulie 2013, ora 1200), P. D. V. (faţă de care se începuse urmărirea penală  la data de 25.04.2013,  ora  1300, urmărire penală extinsă pentru alte fapte la data de 11 iulie 2013, ora 2000), G. A. (faţă de care se dispusese extinderea urmăririi penale prin ordonanţele din 11 iulie 2013, orele 1200 şi 2000) şi P.A.O (faţă de care se dispusese extinderea urmăririi penale la data de 11 iulie 2013, ora 1200) pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 39/2003, deţinerea, fără drept a unui dispozitiv, program informatic, în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. la art. 42-45, prev. de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, deţinere de droguri de risc (cannabis şi/sau rezină de cannabis) pentru consum propriu, fără drept, în formă continuată, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. şi trafic( procurarea, distribuirea, vânzarea-cumpărarea, deţinerea şi alte operaţiuni privind circulaţia) de droguri de risc(cannabis şi/sau rezină de cannabis), fără drept, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

S-a pus totodată în mişcare acţiunea penală faţă de C.G. (faţă de care se extinsese urmărirea penală la data de 11 iulie 2013, ora 1200) pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 39/2003, deţinere, fără drept a unui dispozitiv, program informatic, in scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. la art. 42-45, prev. de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 şi deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Inculpaţii P. D. V., P.M. C. şi G. A., au fost reţinuţi 24 de ore, la data de 12.07.2013.

Prin încheierea nr. 201 din Camera de Consiliu din data de 12 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 11824/63/2013, a fost admisă  propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova cu privire la inculpaţii P. C. M., P. D. V., G. A. şi P.A.O, iar în baza art. 1491 alin. 10 şi 11 C.p.p. raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p. s-a dispus arestarea preventivă a acestora pe o durată de 29 zile începând cu data de 12.07.2013 şi până la data de 09.08.2013, inclusiv, în privinţa inculpatului P.A.O dispunându-se arestarea preventivă pe o durată de 29 zile începând de la punerea în executare a mandatului de arestare şi până la expirare, soluţia fiind menţinută prin încheierea nr. 198 din 15.07.2013 a Curţii de Apel Craiova.

Potrivit procesului verbal de punere în executare a mandatului de arestare preventivă (fila 33 dosar 11824/63/2013 al Tribunalului Dolj), inculpatul P.A.O a fost încarcerat în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă la 12 iulie 2013.

Prin încheierea nr. 224 din Camera de Consiliu din data de 6 august 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 12471/63/2013, definitivă prin încheierea nr. 214 din 8 august 2013 a Curţii de Apel Craiova s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a fiecăruia dintre inculpaţii menţionaţi.

Pentru a dispune arestarea preventivă a inculpaţilor prin încheierea din 12 iulie 2013, instanţa a constatat că în cauză este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că există suficiente indicii temeinice, în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 681 Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpaţii P. C. M, P. D. V, G. A şi P.A.O au comis faptele pentru care sunt cercetaţi, relevante în aceste sens fiind: declaraţiile inculpatei C. G.; procese-verbale de percheziţie corporală şi domiciliară; procese verbale de verificare a conţinutului coteţelor destinate inculpaţilor; înregistrări în mediul ambiental (supravegheri operative); note de redare în formă scrisă a unor convorbiri/comunicări telefonice interceptate şi înregistrate în cauză; înscrisuri ; concluzii preliminare ale constatării tehnico-ştiinţifice a substanţelor ridicate în timpul percheziţiilor domiciliare, declaraţiile date în cursul urmăririi penale de învinuitul M. S. T.  în cuprinsul cărei acesta a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul P. C. M din luna octombrie - noiembrie 2012 şi cumpăra săptămânal de la acesta în jur de 2-3 gr. de cannabis, plătindu-i suma de 80 lei pe gram. Inculpatul P. C. M era însoţit când se efectua vânzarea fie de inculpatul G. A care locuia împreună cu el, fie de inculpatul P.A.O la locuinţa căruia în urma percheziţiei domiciliare s-au găsit aproximativ 20 de grame de cannabis, o substanţă pulverulentă de culoare albă(posibil drog de mare risc), arme albe, o armă de foc ce pare funcţională, un cântar electronic de precizie.

Analiza preliminară a plantelor şi a fragmentelor vegetale descoperite în timpul percheziţiilor domiciliare a confirmat că este vorba de cannabis - drog de risc înscris în tabelul III anexă la Legea nr. 143/2000.

În ceea ce priveşte participarea inculpatului P.A.O la săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 39/2003, deţinerea, fără drept a unui dispozitiv, program informatic, în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. la art. 42-45, prev. de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, instanţa a constatat că la acel moment procesual nu erau indicii cu privire la săvârşirea acestor infracţiunii. Din redarea convorbirilor telefonice rezulta că autoturismul marca BMW (cu nr. de înmatriculare bulgar) a fost cumpărat de către inculpat şi dat spre folosire numitului I. R. A. şi A. A. V.  Nu rezulta că cei doi urmau să-l folosească pentru a transporta echipamente de skimming şi a efectua operaţiuni de skimming în Italia, cu acordul inculpatului P.A.O. De asemenea instanţa a constatat că nu sunt indicii din care să rezulte că inculpatul ar fi sprijinit în vreun fel activitatea desfăşurată de către ceilalţi inculpaţii respectiv G. A, P. C. M, P. D. V şi învinuita C.G. privind comenzile de echipamente de skimming.

În ceea ce priveşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f cod procedură penală, instanţa a constatat că şi acestea sunt îndeplinite având în vedere pe de o parte pedeapsa stabilită de lege pentru infracţiunile ce fac obiectul urmăririi penale, iar pe de altă parte existenţa probelor de dovedesc pericolul concret la care ar fi expusă ordinea publică în situaţia lăsării în libertate a inculpaţilor motivat astfel de natura şi gravitatea faptelor presupus a fi fost comise de inculpaţii P. C. M, P. D. V, G. A, P.A.O, deţinere şi traficul de droguri, frecvenţa pe care o înregistrează acest tip particular de infracţiuni în prezent, urmările nefaste pe care le produc asupra sănătăţii publice, puternica rezonanţă socială negativă pe care activităţile ilicite legate de traficul de droguri o generează în rândul membrilor societăţii civile şi împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în surse de venituri ilicite pentru autorii lor justifică aprecierea că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală şi propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, instanţa a apreciat că în cauză există probe şi indicii temeinice în sensul art. 681 cod procedură penală şi sunt îndeplinite şi cerinţele art. 5 pargraful 1 lit. c din CEDO, ratificată de România prin Legea 30/1994, în sensul că sunt fapte şi informaţii suficiente care determină existenţa unor motive verosimile de a bănui că inculpaţii sunt implicaţi în săvârşirea faptelor pentru care sunt privaţi de libertate, iar necesitatea şi proporţionalitatea privării de libertate rezultă din natura şi modalitatea de comitere a faptelor, importanţa relaţiilor sociale presupus lezate, multitudinea inculpaţilor implicaţi, diversitatea mijloacelor folosite. S-a mai arătat că prelungirea măsurii preventive se impune, prin necesitate şi oportunitate, în scopul apărării ordinii de drept, prevenirii săvârşirii altor acte ilicite în viitor şi asigurării unei normale desfăşurări a procesului penal.

Analizând cererea de liberare provizorie pe cauţiune din prisma dispoziţiilor legale incidente precum şi în raport de cele  prezentate, instanţa constată  următoarele:

O formă de garantare a libertăţii persoanei pe parcursul desfăşurării activităţii judiciare de natură penală o constituie şi instituţia liberării provizorii. Accesul la această instituţie este garantat atât la nivel constituţional, art. 23 alin. 10 din Constituţia României, cât şi la nivelul codului de Procedură Penală, în conţinutul principiului fundamental al garantării libertăţii persoanei ( art. 5 alin. 5 cod procedură penală).

Transpunerea particulară a acestei dispoziţii principiale se regăseşte în conţinutul art. 1601 cod procedură penală, potrivit căruia în tot cursul procesului penal, învinuitul sau arestatul preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, dispoziţii care prefigurează şi cele două modalităţi ale liberării provizorii în sistemul nostru de drept.

Astfel, fără a fi per se o măsură de prevenţie, fiind exclusă de la enumerarea legală a art. 136, legiuitorul a ales să reglementeze liberarea provizorie în cadrul Capitolului I din Titlul IV al Părţii generale a codului de procedură penală, intitulat " Măsurile preventive".

De asemenea, legiuitorul a prevăzut în mod expres, în art. 136 alineatul 2 că scopul măsurilor  de prevenţie poate fi realizat şi prin liberarea provizorie pe cauţiune sau sub control judiciar.

Prin urmare, liberarea provizorie este o modalitate de individualizare, neprivativă de libertate, a arestării preventive. Scopul liberării provizorii este acelaşi cu cel al arestării preventive şi cu cel al celorlalte măsuri de prevenţie, fiind indicat expres de legiuitor, şi anume buna desfăşurare a procesului penal şi împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei ( art. 136 alin.1 cod proc. Penală).

Liberarea provizorie are caracterul unei măsuri procesuale subsecvente, de individualizare a executării măsurii procesuale principale a arestării preventive. Aceasta este raţiunea pentru care, în caz de revocare a măsurii adiacente a liberării provizorii, măsura principală de privare de libertate este reactivată.

Liberarea provizorie are şi un caracter facultativ, ca orice măsură procesuală, în sensul că îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege nu garantează şi luarea măsurii, aceasta fiind lăsată la aprecierea organului judiciar competent.

Dacă se are în vedere valoarea socială vizată prin luarea acestei măsuri, controlul judiciar înlocuieşte mai degrabă libertatea decât detenţia provizorie.

Aşadar, liberarea provizorie păstrează natura unei măsuri procesuale cu caracter constrângător care condiţionează libertatea unei persoane prin instituirea unor obligaţii a căror respectare este atent supravegheată.

În concluzie şi în considerarea celor arătate, liberarea provizorie are o natură juridică sui generis, în sensul că, fără a fi în sine o măsură preventivă, este o măsură  procesuală provizorie şi facultativă, cu caracter constrângător, condiţionând libertatea individuală a inculpatului, subsecventă arestării preventive şi având scopul de a individualiza, într-o formă neprivativă de libertate, arestarea preventivă.

În cauză, instanţa constată că inculpatul a făcut dovada consemnării cauţiunii fixată de instanţă şi sunt îndeplinite deopotrivă condiţiile prevăzute de art. 1602 alin. 1 şi alin. 2 cod procedură penală, însă simpla constatare a întrunirii din punct de vedere formal a acestor condiţii nu atrage după sine şi admiterea pe fond a cererii, aşa după s-a mai precizat anterior, ci aceasta presupune o apreciere a judecătorului dacă scopul pentru care a fost dispusă deja arestarea poate fi realizat şi prin acordarea liberării provizorii pe cauţiune.

În acest context, instanţa constată că, deşi legea nu precizează criteriile ce urmează a sta la baza acestei aprecieri, nu se poate face abstracţie de fapta ce face obiectul cercetărilor, de împrejurările în care se presupune că a fost săvârşită, privite şi prin prisma circumstanţelor personale ale inculpatului, inclusiv conduita sa procesuală, după cum nu este de neglijat stadiul în care se află procesul penal la momentul formulării cererii.

În urma analizării acestor criterii, urmează a se aprecia dacă buna desfăşurare în continuare a procesului penal poate fi asigurată exclusiv prin privarea de libertate a inculpatului P.A.O, ori dacă aceasta se poate realiza şi prin liberarea provizorie pe cauţiune.

Din această perspectivă, instanţa constată că inculpatul P.A.O este cercetat în stare de arest preventiv pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 39/2003, deţinerea, fără drept a unui dispozitiv, program informatic, în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. la art. 42-45, prev. de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, deţinere de droguri de risc (cannabis şi/sau rezină de cannabis) pentru consum propriu, fără drept, în formă continuată, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. şi trafic( procurarea, distribuirea, vânzarea-cumpărarea, deţinerea şi alte operaţiuni privind circulaţia) de droguri de risc(cannabis şi/sau rezină de cannabis), fără drept, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, instanţa a reţinut însă că în ceea ce îl priveşte pe inculpat, în cauză nu erau indicii decât în ceea ce priveşte comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi art. 4 din Legea 143/2000. S-a solicitat prelungirea măsurilor preventive şi s-a precizat că urmărirea penală nu a putut fi finalizată datorită complexităţii acesteia urmând a fi efectuate o serie de constatări tehnico-ştiinţifice; percheziţii informatice; întocmirea proceselor verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice.

În ceea ce priveşte natura şi pericolul social al faptei, este adevărat că infracţiunea cu privire la care există indicii temeinice că ar fi fost comisă de inculpat, în măsura în care se va dovedi că există şi că a fost săvârşită cu vinovăţie de acesta, este gravă, dar natura şi gravitatea nu pot constitui criterii care să excludă de plano pe inculpat de la beneficiul legal şi constituţional al liberării provizorii.

A considera că o persoană acuzată de fapte de o anumită gravitate trebuie arestată preventiv şi menţinută în această stare până la judecarea cauzei, este nepermis, fiind contrar legii.

În opinia instanţei, o mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie pe cauţiune trebuie să o aibă datele ce ţin de circumstanţierea persoanei inculpatului.

În acest sens, s-a pronunţat CEDO care a statuat că la menţinerea unei persoane în detenţie, instanţele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci şi la alte circumstanţe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile ca familia ( cauza N c. Austriei).

Aşadar, dincolo de gravitatea de necontestat a faptelor ce îi sunt imputate inculpatului, ţinând seama de stadiul anchetei penale şi de ceea ce urmează a se efectua în derularea acesteia, dar având în vedere şi vârsta inculpatului, împrejurarea că are un loc de muncă stabil, provine dintr-o familie organizată, este absolvent de studii superioare, instanţa apreciază că la această dată liberarea provizorie sub condiţie şi prin plata unei cauţiuni nu poate afecta buna desfăşurare în continuare a procesului penal. Mai mult, perioada de timp petrecută de inculpat în arest se poate constitui într-un serios avertisment pentru acesta.

În concluzie, Tribunalul constată nu numai îndeplinirea formală a condiţiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie, dar apreciază că raportat la datele concrete ale cauzei şi la persoana inculpatului, aceasta este şi întemeiată, scopul măsurii arestării preventive putând fi realizat şi prin lăsarea în liberate provizorie a inculpatului, pe cauţiune, cu restrângerea unor drepturi li libertăţi, prin instituirea unor obligaţii stricte în sarcina acestuia şi atragerea atenţiei că în caz de încălcare cu rea credinţă a acestor obligaţii va fi din nou arestat.

Astfel, instanţa va admite cererea de liberare provizorie pe cauţiune şi va dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 95 din 12 iulie 2013 emis de Tribunalul Dolj, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 1608a alin. 3 cod procedură penală raportat la art. 1602 alin. 3 cod procedură penală pe timpul liberării provizorii, inculpatul va fi obligat să se supună următoarelor obligaţii:  să nu depăşească limita teritorială a municipiului Craiova decât în condiţiile stabilite de instanţă;  să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;  să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, respectiv Poliţia municipiului Craiova, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat;  să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus măsura; să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme. În baza art. 1602 alin. 31 cod procedură penală, pe timpul liberării provizorii, inculpatul va respecta şi următoarele obligaţii: să nu se apropie de ceilalţi inculpaţi, învinuiţi şi martori şi să nu comunice cu aceştia, direct sau indirect.

Se va atrage atenţia inculpatului şi asupra dispoziţiilor art. 160/3 alin. 5 cod procedură penală referitoare la cazurile în care cauţiunea nu se restituie.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 cod procedură penală;

Domenii speta

Spete similare