Insolvenţă. Regimul juridic al cauţiunii reale în cadrul procedurii insolvenţei. Inexistenţa dreptului de opoziţie la măsurile adoptate de creditori cu privire la diminuarea valorii bunului.

Prin Sentinţa nr. x/CC/27.04.2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, a fost respinsă contestaţia înaintată de creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş împotriva hotărârii comitetului creditorilor din data de 12.01.2018 dată în procedura de insolvenţă a debitoarei Asociaţia Sportivă „T.”, pe seama căreia a fost desemnat administrator judiciar CONTINSOLV IPURL.

Reţine prima instanţă că sentința nr. 538 din 06.10.2017 a confirmat planul de reorganizare al debitoarei Asociaţia Sportivă „T.”

Ulterior, la data de 12.01.2018, a avut loc şedinţa comitetului creditorilor debitoarei Asociaţia Sportivă “T.” Tîrgu Mureş, convocată de administratorul judiciar, cu următoarea ordine de zi: aprobarea efectuării unei lucrări de investiţii - reamenajare şi modernizare clădire multifuncţională existentă, schimbare de destinație parţială în sala de evenimente - restaurant şi spaţii de cazare, extindere cu terasă acoperită, amplasare reclamă" în cadrul bazei sportive din averea debitoarei Asociaţia Sportivă T..

Comitetul creditorilor debitoarei Asociația Sportivă T. este format din 3 (trei) membri: S.C. „E.” S.R.L., DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş şi S.C. „V.C.” S.R.L.

Conform menţiunilor necontestate din în procesul verbal în care a fost consemnată desfăşurarea şedinţei comitetului creditorilor din 12.01.2018, “comitetul creditorilor cu votul a doi din trei membrii aprobă efectuarea lucrărilor de modernizare conform solicitării administratorului special “

Contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş şi-a exprimat votul prin adresa nr. 8/10.01.2018, arătând că nu este de acord cu efectuarea lucrărilor de investiţii indicate în convocator, întrucât, astfel cum rezultă din contractul de garanţie imobiliară, pentru datoriile debitoarei Asociaţia F.C.A. 2013 Tîrgu Mureş, garantul ipotecar Asociaţia Sportivă T. Târgu-Mureş constituie în favoarea subscrisei (creditor ipotecar) „o garanţie în cuantum de 4.164.608 lei care să acopere sumele eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procent de până la 16% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată potrivit prevederilor art. 9 alin. 9 din O.U.G. nr. 29/2011, privind reglementarea acordării eşalonării la plată.”

În contractul de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. 1991/24.10.2013 (fila 15) a fost inserată o clauză prin care se prevede că notarul public înregistrează în cartea funciară bunul ipotecat, în mod corespunzător şi deîndată prezenta ipotecă, interdicţiile de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare alipire, demolare, restructurare, amenajare şi construire…” – art. II. pct. 2.1. Aceste interdicţii au fost înscrise în C.F. nr. 129739 Târgu-Mureş (fila 25).

Pe de altă parte, în acelaşi contract se face trimitere la dispoziţiile art. 2381  Cod civil – pct. 1.2 şi se mai prevede obligaţia debitoarei Asociaţia Sportivă „T.” de a notifica creditoarea „despre orice schimbare sau orice eveniment, circumstanţă sau fapt care ar putea avea un efect negativ asupra valorii bunului ipotecat…” – art. IV pct. 4.1 lit. d.

Potrivit art. 51 alin. 4 din Legea 85/2016, “deciziile comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simplă din totalul numărului de membri ai acestuia “. Or, majoritatea simplă a fost întrunită, aspect necontestat.

Instanţa reţine dispoziţiile art. 2.382 Cod civil, 627 alin. 1 şi 3 şi 629 Cod civil, apreciind că este reglementată doar situaţia anulării actelor juridice de înstrăinare şi nu a actelor materiale prin care bunul ipotecat urmează să fie reamenajat şi modernizat, cu schimbarea destinație parţială în sala de evenimente - restaurant şi spaţii de cazare, extins cu terasă acoperită.

Prin urmare, aşa cum bine s-a remarcat, dispoziţiile legale invocat de contestatoare ca fiind încălcate nu îşi găsesc aplicabilitate pentru simplul motiv că prin hotărârea contestată comitetul creditorului nu decide asupra unei eventuale înstrăinări a bunului.

Mai mult, se reţine că grija legiuitorului şi chiar a părţilor – conform art. art. IV pct. 4.1 lit. d, vizează doar o diminuare a valorii imobilului şi nicidecum o creştere a valorii lui, întrucât potrivit art. 2.382  Cod civil ipoteca se întinde şi asupra amenajărilor.

Pentru aceleaşi motive nu este aplicabil nici art. 248 din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală care face referire la valorificarea bunurilor sechestrate şi nu la modificarea parţială a imobilului ce face obiectul contractul de ipotecă.

Este adevărat că societatea debitoare se află sub incidenţa Legii speciale a insolvenţei în cadrul căreia a fost aprobat de către creditori planul de reorganizare, confirmat de judecătorul sindic ca urmare a existenţei surselor de finanţare a planului astfel cum ele au fost supuse spre aprobare.”, însă aceasta nu înseamnă că debitoarea – care-şi conduce în continuare activitatea sub supravegherea administratorului judiciar, conform art. 141 din Legea nr. 85/2014 - nu are posibilitatea să găsească noi surse de finanţare şi chiar să propună o modificarea a planului de reorganizare, posibilitate deschisă de 139 alin. 5 din Legea nr. 85/2014. Or, amenajarea şi modernizarea decisă are în vedere tocmai scopul procedurii, astfel cum acesta este prevăzut în art. 2 din Legea nr. 85/2014, obţinerea unor venituri suplimentare în vederea acoperirii pasivului debitorului cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii debitorului.

În altă ordine de idei, a constatat că nu sunt aplicabile speţei nici dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2014 care stabileşte că „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului, pentru că creditorii nu au decis asupra unei acţiunii judiciare sau extrajudiciare, iar faptul că executarea silită declanşată de organele fiscale nu poate continua nu are nicio relevanţă asupra interdicţie instituite.

În ceea ce priveşte interdicţia înscrisă în cartea funciară - de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare alipire, demolare, restructurare, amenajare şi construire  – constatăm că este o măsură dispusă în baza unei reglementări de drept comun, care viza perioada în care creditoarea şi-a desfăşurat activitatea în condiţii obişnuite. În procedura insolvenţei, care este o procedură specială, ce derogă de la dreptul comun, în vederea atingerii scopului prevăzut de art. 2 din Legea nr. 85/2014, pot fi luate măsuri care derogă de la dreptul comun astfel cum este în situaţia în care bunurile sunt înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de prezenta lege, care sunt dobândite libere de orice sarcini, precum privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retenţie, sechestre, de orice fel. Prin urmare, preeminenţa interesului concursual înfrânge voinţa singulară a unui singur creditor.

Pe de altă parte, creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş nu invocă niciun interes real în această acţiune, fiindcă valoarea bunului ipotecat va creşte datorită amenajării, modernizării, iar „ipoteca se întinde, fără nicio altă formalitate, asupra construcţiilor, îmbunătăţirilor şi accesoriilor imobilului, chiar dacă acestea sunt ulterioare constituirii ipotecii”,  conform art. 2382  Cod civil.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, solicitând admiterea căii de atac, anularea sentinţei atacate şi, în urma rejudecării, continuarea procedurii.

Creditoarea a arătat că, la data de 12.01.2018, a avut loc şedinţa Comitetului creditorilor debitoarei Asociaţia Sportivă "T." Tîrgu Mureş, convocată de administratorul judiciar, având ca ordine de zi: aprobarea efectuării unei lucrări de investiţii, reamenajare şi modernizare clădire multifuncţională existentă, schimbare de destinaţie parţială în sala de evenimente - restaurant şi spaţii de cazare, extindere cu terasă acoperită, amplasare reclamă în cadrul bazei sportive din averea debitoarei Asociaţia Sportivă T..

Prin Adresa nr. 8/10.01.2018, creditoarea a arătat că nu este de acord cu efectuarea lucrărilor de investiţii indicate în convocator întrucât, astfel cum rezultă din contractul de garanţie imobiliară, pentru datoriile debitoarei Asociaţia F.C.A. 2013 Tîrgu Mureş, garantul ipotecar Asociaţia Sportivă T. Tîrgu Mureş constituie în favoarea creditorului ipotecar D.G.R.F.P. Braşov-A.J.F.P. Mureş „o garanţie în cuantum de 4.164.608 lei…care să acopere sumele eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procent de până la 16% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată potrivit prevederilor art. 9 alin. 9 din OUG nr. 29/2011, privind reglementarea acordării eşalonării la plată”

Însăşi noţiunea de „investiţie" este străină de scopul şi intenţia legiuitorului astfel cum sunt acestea afirmate la art. 2 din Legea nr. 85/2014, care reglementează procedura deschisă cu privire la debitoare.

Recurenta a susţinut că în cuprinsul actului notarial invocat a fost inserată o clauză prin care proprietarul s-a obligat să respecte interdicţiile de grevare, înstrăinare şi închiriere, dar şi de a nu efectua lucrări de dezmembrare a imobilului, alipire construire, demolare, restructurare şi amenajare, interdicţiile fiind înscrise în C.F. nr. 129739 Tîrgu Mureş.

Faţă de acest aspect, recurenta susţine că hotărârea/procesul-verbal al Comitetului creditorilor nr. 151/1371/112/12.01.2018 din data de 12.01.2018, este nelegală.

A mai arătat că acest contract de ipotecă nu a fost anulat sau modificat, iar în aceste condiţii conform dispoziţiilor art. 629 alin.2 din Codul civil nerespectarea clauzei de inalienabilitate prin hotărârea contestată conduce la anularea acesteia.

Mai mult, societatea debitoare se află sub incidenţa Legii speciale a insolvenţei nr. 85/2014, fiind aprobat de către creditori planul de reorganizare, confirmat de judecătorul sindic ca urmare a existenţei surselor de finanţare a planului astfel cum au fost supuse spre aprobare.

A invocat şi dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2014, respectiv ale art. 91 din aceeaşi lege

Recurenta a susţinut că hotărârea adoptată de Comitetul creditorilor din data de 12.01.2018 este nelegală şi prin prisma prevederilor legale citate mai sus, dar şi prin prisma prevederilor art. 141 din Legea nr. 85/2014.

Nu s-a depus întâmpinare faţă de apelul formulat în cauză.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în limitele devoluţiunii, Curtea a reţinut următoarele:

În raport de contractul de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. 1991 din 24.10.2013 reţinem că în favoarea creditoarei apelante Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş a fost consimţită de către intimata Asociaţia Sportivă T. instituirea unei garanţii reale imobiliare pentru obligaţiile fiscale ale debitorului fiscal Asociaţia Sportivă A. Tîrgu Mureş.

Suntem în situaţia descrisă de art. 2366 din Codul civil în care ipoteca convenţională este constituită nu de debitorul obligaţiei garantate ci de un terţ.

Această formă de garantare este cunoscută în doctrină drept cauţiune reală, terţul consimţind la constituirea unei ipoteci asupra bunului său pentru garantarea obligaţiei asumate de debitor faţă de creditor. Regimul cauţiunii reale, în condiţiile dreptului comun, este deci cel al ipotecii (art. 163 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a legii nr. 287/2009 privind Codul civil: „În cazul în care ipoteca este constituită de un terţ, acesta va avea drepturile şi obligaţiile unui debitor ipotecar, fără a fi supus regimului juridic al garanţiilor personale”).

Dreptul creditorului contra garantului ipotecat (intimata) este unul real, grevează în speţă bunul imobil ce face obiectul hotărârii comitetului creditorilor şi în privinţa căruia s-a decis efectuarea de investiţii.

Nu se neagă în cauză existenţa drepturilor decurgând din constituirea ipotecii în favoarea creditorului, ceea ce s-a analizat este tratamentul cauţiunii reale în cazul procedurii insolvenţei.

Este evident că în cazul în care procedura insolvenţei ar fi pornită doar împotriva debitorului principal, executarea drepturilor decurgând din constituirea ipotecii nu ar avea de suferit.

Situaţia este însă aceea în care garantul este subiectul procedurii insolvenţei, iar soarta garanţiei depinde de deciziile participanţilor la această procedură.

Este ceea ce a exprimat prima instanţă, însă pentru alte considerente, pe care le vom înlocui cu prezentele.

Dacă analiza primei instanţe s-a situat şi în planul oportunităţii realizării investiţiei la bunul ce constituie obiect al garanţiei, apreciem că aceasta trebuie să fie limitată în acest caz doar la legalitatea măsurii adoptate de creditori din perspectiva regimului juridic aplicabil cauţiunii reale în procedura specială.

Astfel, în momentul deschiderii procedurii, creanţa creditoarei apelante dobândeşte vocaţia unei creanţe ce beneficiază de un drept de preferinţă conform art. 5 alin.1 pct. 15 Legea nr. 85/2014 (creanţe care sunt însoţite de un drept de ipotecă, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferinţă. În cazul în care debitorul este terţ garant, creditorul care beneficiază de o cauză de preferinţă va exercita drepturile corelative numai în ceea ce priveşte bunul sau dreptul respectiv. Aceste cauze de preferinţă au înţelesul dat lor de Codul civil, dacă prin lege specială nu se prevede altfel).

Drepturile corelative sunt cele generate în raport cu procedura insolvenţei, deci în raport de aceasta se mai pot manifesta anumite prerogative şi ele sunt în mod expres prevăzute de lege (cu titlu de exemplu art. 5 alin.1 pct. 28 lit. f din Legea nr. 85/2014 care prevăd obligativitatea măsurilor privind acordarea unei protecţii corespunzătoare creditorului care beneficiază de o cauză de preferinţă, art. 50 care conferă posibilitatea accederii în comitetul creditorilor).

Apreciem că regimul protecţiei acestui creditor ce beneficiază de un drept de preferinţă este conturat de dispoziţiile art. 78 şi 87 alin.3 din legea specială cu completări specifice, cum este doar cu titlul de exemplu art. 75 alin.5 sau dispoziţiile ce reglementează distribuirea.

Rezultă că, în cazul deschiderii procedurii insolvenţei creditorul „garantat” nu se comportă în afara acestui cadru legislativ special, ci drepturile sale consacrate de Codul civil şi la care face trimitere în declaraţia de apel sunt „afectate” de legea specială, adică se pot manifesta numai în cadrul expres reglementat.

Deci creditoarea apelantă are drepturile decurgând din asigurarea măsurilor specifice de protecţie prevăzute de legea specială şi numai în acest sens se poate manifesta în cadrul comitetului creditorilor.

Opoziţia acesteia la înstrăinarea bunului este de asemenea guvernată de aceste dispoziţii speciale, inclusiv executarea ipotecii sale este paralizată de efectele pe care le produce deschiderea procedurii insolvenţei astfel cum sunt reglementate de art. 75 din Lege.

Rezultă din dispoziţiile art. 78 care sunt măsurile pe care creditorul cu drept de preferinţă le poate solicita cu privire la bunul ce face obiect al garanţiei sale, între acestea neregăsindu-se dreptul de opoziţie la măsurile adoptate de creditori cu privire la creşterea valorii bunului. Nu are nici un mecanism de protecţie împotriva diminuării valorii bunului decât cel reglementat de acest text.

Astfel, creditorul nemulţumit de protecţia oferită are opţiunile prevăzute expres de lege (ridicarea suspendării executării ipotecare şi valorificarea bunului cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor referitoare la distribuire).

Nu în ultimul rând, sunt de menţionat dispoziţiile art. 45 alin.2 din Lege care prevăd în mod expres că „Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului judiciar sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deciziile manageriale ale administratorului judiciar, lichidatorului judiciar sau debitorului care şi-a păstrat dreptul de administrare pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora.”

Rezultă că excede competenţei judecătorului sindic aprecierea asupra oportunităţii realizării investiţiei, iar drepturile de care se prevalează creditoarea ce beneficiază de dreptul de preferinţă sunt cele reglementate de Legea nr. 85/2014, nu de cele ale Codului civil, această din urmă reglementare având doar rolul de a da calificarea exactă a cauzei de preferinţă, regimul juridic al acestui tip de creanţă fiind exclusiv cel reglementat de legea specială.

În consecinţă, soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, însă vor fi avute în vedere noile considerente, apelul urmând a fi respins conform art. 480 alin.1 C. pr. civilă.

Domenii speta

Spete similare