Recurs. Admisibilitatea cererii de întoarcere a executării în cazul în care executarea a fost benevolă.

Dosar nr. 3234/183/2011

76. Decizie civilă. Recurs. Admisibilitatea cererii de întoarcere a executării în cazul în care executarea a fost benevolă.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 750/2013

Asupra recursului civil de faţă;

Prin acţiunea înregistrată pe Judecătoriei Băileşti la 20.09.2011 Tribunalul Dolj a chemat în judecată pe pârâţii P. V., O. M. şi M. I., solicitând să se dispună întoarcerea executării sentinţei civile nr. 3961 pronunţată la 5.06.2008 în dosarul nr. 22122/63/2007, în sensul obligării pârâţilor să restituie sumele încasate, reactualizate în raport de indicele de devalorizare a monedei naţionale şi cu dobânda legală, de la data plăţii la data recuperării integrale a creanţei.

S-a motivat că prin sentinţa civilă nr. 3961 pronunţată la 5.06.2008 în dosarul nr. 22122/63/2007 a fost admisă cererea formulată de reclamanţi şi obligaţi  Ministerul Justiţiei, Tribunalul Dolj şi Curtea de Apel Craiova să achite reclamanţilor drepturile salariale restante, reprezentând creşteri salariale conform HG nr. 10/2007, actualizate la data plăţii efective.

S-a mai arătat că, datorită caracterul executoriu de drept al sentinţei  sus menţionate Tribunalul Dolj a efectuat plata  sumelor la care a fost  obligat prin titlurile executorii, pârâta P. V. primind suma de 2920 lei, pârâtul O. M. primind suma de 1961 lei, iar pârâta M. I. suma de 707 lei .

S-a mai susţinut că, în soluţionarea  recursului împotriva sentinţei civile sus menţionate Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 600/28.02.2010 a modificat sentinţa pronunţată în sensul respingerii acţiunii.

În final, s-a arătat că, faţă de soluţia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Dolj a făcut o plată netă de 5.588 lei, fiind îndreptăţit ca în temeiul dispoziţiilor legale să solicite obligarea pârâţilor la restituirea sumelor încasate în mod necuvenit.

În temeiul art. 242 pct. 2 c.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

S-a ataşat la cerere statul de plată, sentinţa civilă nr. 3961 pronunţată la 5.06. 2008 în dosarul nr. 22122/63/2007 a Tribunalului Dolj şi decizia nr. 600/28.02.2010  a Curţii de Apel Craiova .

La 11.10.2011 pârâta M. I. a depus întâmpinare prin care a susţinut că la 7.10.2011 a achitat reclamantului suma pretinsă şi că nu este de acord cu plata penalităţilor şi a dobânzii solicitate .

A ataşat la întâmpinare chitanţa nr. 256 din 7.10.2011 eliberată de Tribunalul Dolj.

La 18.10.2012 a formulat întâmpinare şi pârâta P. V., prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant, susţinând că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 401 ind. 1 - 404 ind. 4 c.pr.civ., dispoziţii potrivit cărora "întoarcerea executării " nu se poate aplica decât în cazul executării silite şi nu în cazul executării de bună voie.

A mai susţinut că în baza sentinţei civile nr. 3961 pronunţată la 5.06.2008, executorie, i s-a achitat de bună voie  suma de 2920 lei şi nu în urma unei executări silite în una din formele de executare prevăzute de lege, aşa cum prevăd dispoziţiile art.371 ind.1 alin.2 şi 3 C.pr.civ., ci de bunăvoie în sensul  dispoziţiilor art.371 ind.1 alin.1 C.pr.civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2970/15.11.2012 pronunţată de Judecătoria Băileşti a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul Tribunalul Dolj împotriva pârâţilor P. V., O. M. şi M. I.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 4041-4043 din codul de procedură civilă întoarcerea executării poate fi cerută în două situaţii, limitativ prevăzute în art. 4041 din codul de procedură civilă, respectiv în cazul desfiinţării titlului executoriu sau a înseşi executării silite.

În cauza de faţă, obligaţia stabilită în sarcina reclamantei prin sentinţa 3961/5 iunie 2008 a Tribunalului Dolj a fost executată de bunăvoie, iar nu silit şi nici titlul nu a fost desfiinţat, astfel încât, dispoziţiile care reglementează întoarcerea executării motiv pentru care cererea a fost respinsă respinsă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Tribunalul Dolj, care a arătat, în esenţă,  că cererea de întoarcere a executării îndeplineşte condiţiile art.4042 alin.3 C.proc.civ, având în vedere şi reglementările conţinute de art.4041  alin.1 şi art.4042 alin.1 C.proc.civ.

Intimata P. V. a depus la dosar chitanţa privind achitarea sumei de 2920 lei.

Intimata M. I. a formulat întâmpinare, arătând că a restituit suma solicitată.

Printr-o notă de şedinţă depusă la dosar, recurentul a arătat că pârâtele M. I. şi P. V. au achitat integral debitul de 707 lei, respectiv 2920 lei, dacă îşi menţine solicitările referitoare la reactualizarea sumelor în raport de indicele de devalorizare a monedei naţionale şi dobânda legală de la data plăţii la data recuperării integrale a creanţei pentru aceste pârâte, iar pentru pârâtul Oprea Marin îşi menţine solicitarea din acţiunea introductivă.

Recursul va fi admis, pentru următoarele considerente:

Tribunalul constată că prima instanţă a dat o greşită dezlegare în drept cererii cu care a fost învestită, statuând  că aceasta ar fi lipsită de temei legal şi că nu sunt incidente dispoziţiile art.4041 – 4043 C.proc.civ privind  întoarcerea executării silite.

În acest sens, executarea voluntară a obligaţiei de către debitor nu poate constitui un motiv pentru a i se refuza acestuia calea procedurală instituită de art.4041 – 4043 C.proc.civ., pentru considerentele ce succed.

Întoarcerea executării silite este o instituţie de drept procesual ce îşi are sediul de reglementare în Secţiunea VI1 din Capitolul I ("Dispoziţii generale") din Cartea a V-a ("Despre executarea silită") a Codului de procedură civilă. O justă abordare a speţei reclamă o interpretare sistematică a reglementărilor ce dau conţinut acestei instituţii de drept procesual, pentru că. în acest mod se pot evidenţia mai bine raţiunea şi finalitatea pentru care legiuitorul a pus acest mijloc  procesual la dispoziţia acelui subiect de drept al cărui statut juridic va fi intervertit, el devenind, din debitor, creditor, în urma  desfiinţării titlului executoriu sau a actelor de executare silită.

Potrivit art. 3711, alin.1 C.proc.civ, "obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie".

Alineatul 2 al aceluiaşi articol dispune că "în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă legea  nu prevede altfel".

Art.3711 face parte din Secţiunea I ("Scopul şi obiectul executării silite"),  Capitolul I ("Dispoziţii generale"), Cartea a V-a ("Despre executarea silită").

După cum se observă, prima ipoteză  pe care legiuitorul a avut-o în vedere în materia punerii în executare  a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii este aceea a executării benevole de către debitorul în sarcina căruia s-a  instituit o anumită obligaţie, executarea silită fiind tratată ca o ipoteză subsidiară, în care creditorul  se vede nevoit să apeleze la forţa de constrângere a statului.

O raportare la art.3711, alin.1 şi 2 C.proc.civ. la art.4041 -4043 C.proc.civ reclamă teza potrivit căreia, debitorul care şi-a executat voluntar obligaţia beneficiază de acelaşi mijloc procesual precum debitorul care a fost supus executării silite în situaţia în care debitul devine creanţă iar raportul juridic obligaţional se inversează ca urmare a desfiinţării titlului executoriu sau a actelor de executare.

Existenţa unor acte de executare silită nu poate fi privită drept o condiţie sine qua non a exerciţiului dreptului de a cere întoarcerea executării, aceasta fiind  o  interpretare în dezacord cu raţiunea şi finalitatea legii; pentru ca mijlocul procesual supus analizei să fie pus la dispoziţia unui subiect de drept, este suficient să fi existat un raport juridic obligaţional statornicit prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu emanând de la un organ jurisdicţional, susceptibil de executare silită (şi  nu neapărat pus în practică pe calea unei forme de executare silită), raport în care se va  schimba, ulterior, calitatea de creditor şi de debitor pe care o au părţile.

De altfel, legiuitorul a creat instituţia întoarcerii executării silite tocmai pentru a pune la dispoziţia fostului debitor, devenit creditor, unui mijloc mai facil, cu o procedură de judecată ce presupune celeritate, pentru ca acesta să nu fie nevoit a apela la procedura mai anevoioasă a unei acţiuni pe dreptul comun în scopul restabilirii situaţiei anterioare şi al recuperării prestaţiei efectuate către creditorul devenit, la rândul său, debitor; instituţia  respectivă a fost introdusă în Codul de procedură civilă prin OUG nr.138/2000, fiind evident că, în lipsa unei asemenea reglementări legale, persoana interesată avea la dispoziţie calea unei acţiuni pe dreptul comun, ceea ce ar presupune iniţierea  unui nou proces civil.

Aşa fiind, nu există nici temei pentru a se institui o diferenţă de tratament juridic între debitorul care şi-a executat voluntar obligaţia şi cel ce a fost supus  executării silite, ţinând  seama de faptul că o asemenea interpretare ar fi de natură să creeze o situaţie  mai împovărătoare pentru debitorul care a avut o conduită juridică adecvată şi şi-a executat obligaţia, iar titularul mijlocului procesual analizat ar fi tocmai debitorul ce a aşteptat declanşarea executării silite împotriva sa.

În speţă, Tribunalul ia act de faptul că intimatele pârâte M. I. şi P. V. au achitat recurentului sumele de bani reprezentând debitul propriu-zis, cererea rămânând  fără obiect cu privire la aceste sume.

În condiţiile în care hotărârea primei instanţe a fost dată, practic, în baza excepţiei de inadmisibilitate a cererii,  în cauză se impune reluarea judecăţii în ceea ce priveşte solicitarea referitoare la reactualizarea sumelor datorate de cele două intimate în raport de indicele de devalorizare a monedei naţionale şi solicitarea referitoare la dobânda legală precum şi în ceea ce priveşte cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul O. M.

În temeiul art.312, alin.5 C.proc.civ, recursul va fi admis, iar sentinţa pronunţată de Judecătorie va fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Domenii speta

Spete similare