Dacă între data săvârşirii unei infracţiuni pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare( săvârşită la 17.02.2006) şi data săvârşirii celei de-a doua infracţiuni (18.08.2009), a intervenit o hotărâre definitivă de condamnare la

Prin sentinţa penală nr. 17/S/26.03.2013 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov s-a dispus respingerea cererii de contopire formulată de condamnatul S.D. şi obligarea acestuia la plata sumei de 125 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va suporta în avans din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1940/06.10.2011 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă la data de 31.10.2011 s-a dispus condamnarea inculpatului S.I. la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt comise în data noaptea de 16/17.02.2006. Totodată, prin aceeaşi sentinţă, Judecătoria Braşov a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală 221/2004 a Tribunalului Braşov şi a contopit restul rămas de executat de 922 zile închisoare cu pedeapsa aplicată de 2 ani şi 3 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 922 de zile.

Constatând că prezenta infracţiune săvârşită de inculpat în noaptea de 16/17.02.2006 este concurentă cu cea săvârşită de acesta în data de 12.03.2006 (tentativă la furt calificat) pentru care inculpatul fusese condamnat definitiv la o pedeapsă de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 853/04.05.2007 a Judecătoriei Braşov (definitivă la data de 15.08.2007) Judecătoria Braşov a contopit, potrivit art.36 alin.1 Cod penal, pedeapsa anterioară de 4 ani închisoare cu cea aplicată pentru noua infracţiune în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În continuare, în conformitate cu art. 36 alin.3 Cod penal instanţa a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată din 12.03.2006 la 28.01.2009 şi a constatat că pedeapsa a fost executată, inculpatul fiind liberat condiţionat la data de 28.01.2009 cu un rest de 407 zile.

Prin sentinţa penală nr.50/S/10.06.2011, rămasă definitivă la data de 09.11.2011, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a dispus condamnarea inculpatului S.D. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, faptă comisă în noaptea de 17/18.08.2009. Prin aceeaşi sentinţă Tribunalul a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală 853/04.05.2007 a Judecătoriei Braşov (definitivă la data de 15.08.2007) şi a contopit restul rămas de executat de 407 zile închisoare cu pedeapsa de 12 ani închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare.

În continuare, Tribunalul a constatat că prezenta infracţiune săvârşită de inculpat în noaptea de 17/18.08.2009 este concurentă cu infracţiunea de sfidare a organelor judiciare pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 6 luni închisoare, prin sentinţa penală nr.2477/2010 a Judecătoriei Braşov (definitivă la data de 10.03.2011) şi a contopit, pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

În baza art.88 Cod penal şi a art.36 alin.3 Cod penal Tribunalul a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus, de 12 ani închisoare, perioada reţinerii şi a arestării preventive în baza mandatului de arestare preventivă 5/19.08.2009, emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi perioada executată, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii 3236/11.03.2011 al Judecătoriei Braşov,  din data de 18.08.2009 la zi.

Din cele ce preced Tribunalul reţine că în urma constatării concursului între cele două infracţiuni săvârşite de inculpatul S.D., în anul 2006, Judecătoria Braşov a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, perioada executată de acesta din 12.03.2006 în 28.01.2009 - prin sentinţa penală nr.1940/06.10.2011 a Judecătoriei Braşov - constatând totodată că pedeapsa a fost executată.

Computarea din nou a acestei perioade din mandatul de 12 ani închisoare, cum solicită condamnatul S.D., nu este posibilă dat fiind faptul că deducerea s-a efectuat o dată pentru faptele săvârşite în anul 2006; pentru infracţiunea comisă în anul 2009 (tentativă la omor calificat) în stare de recidivă postcondamnatorie, la rândul ei concurentă cu infracţiunea de sfidare a organelor judiciare, Tribunalul a dedus, conform art. 36 alin.3 Cod penal incident în cauză, perioada reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului în baza mandatului emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi perioada executată de acesta în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii 3236/11.03.2011 al Judecătoriei Braşov, din data de 18.08.2009 la zi.

Faţă de cele expuse mai sus Tribunalul a apreciat că cererea formulată de condamnat nu este fondată motiv pentru care a respins-o.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul condamnat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei sub aspectul soluţiei, iar în urma rejudecării, admiterea cererii de contopire astfel cum a fost formulată şi deducerea perioadei executate.

Verificând sentinţa atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, cât şi prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reţine următoarele:

Prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia juridică a petentului, astfel cum a rezultat din fişa de cazier judiciar şi din sentinţele penale aflate la dosar.

Instanţa de recurs reţine că cele două pedepse a căror contopire a solicitat-o petentul (de 2 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1940/2011 a Judecătoriei Braşov şi 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 50/S/2011 a TMF Braşov au fost aplicate pentru infracţiuni concurente între ele.

Numai că, între data săvârşirii infracţiunii pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare (săvârşită la 17.02.2006) şi data săvârşirii celei de-a doua infracţiuni (18.08.2009), a intervenit o hotărâre definitivă de condamnare pentru o infracţiune concurentă cu prima, respectiv pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 853/2007 a Judecătoriei Braşov, definitivă la 15.08.2007,  pedeapsă ce a şi fost executată până la 18.08.2009.

Prin urmare, infracţiunea de tentativă la omor, săvârşită în stare de recidivă faţă de condamnarea de 4 ani închisoare, nu poate fi considerată în concurs cu cea comisă mai înainte ca hotărârea de condamnare anterioară să fi rămas definitivă, respectiv cu cea la care a fost condamnat la pedeapsa principală de 2 ani şi 3 luni închisoare.

În ipoteza analizată, potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a) din Codul penal, sfera concursului de infracţiuni, cu pluralitate infracţională, s-a închis prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru una dintre infracţiunile concurente (respectiv prin rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 853/2007 a Judecătoriei Braşov) şi, ca atare, tot ce precedă alcătuieşte concursul, iar tot ce urmează constituie recidivă.

Prin urmare, deşi infracţiunea pentru care a fost condamnat petentul la pedeapsa principală de 2 ani şi 3 luni închisoare a fost săvârşită mai înainte de rămânerea definitivă a sentinţei de condamnare la pedeapsa de 12 ani închisoare, întrucât între datele de săvârşire  celor două infracţiuni s-a interpus o hotărâre definitivă de condamnare pentru o infracţiune concurentă cu prima, hotărâre ce a închis pluralitatea sub forma concursului de infracţiuni, nu se poate admite cererea de contopire a celor două pedepse în conformitate cu dispoziţiile art. 33 Cod penal, cu consecinţa deducerii perioadei solicitate de petent.

Prin sentinţa penală nr. 1940/2011, Judecătoria Braşov a dispus condamnarea petentului la pedeapsa principală de 2 ani şi 3 luni închisoare, a contopit-o cu restul rămas de executata de 922 zile iar conform art. 36 alineat 1 Cod penal a contopit pedeapsa astfel stabilită cu cea de 4 ani aplicată prin  sentinţa penală nr. 853/2007 a Judecătoriei Braşov, a dedus perioada 12.03.2006-28.01.2009  şi a constatat pedeapsa executată.

La stabilirea pedepsei de 12 ani de către Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, s-a dispus revocarea restului rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată petentului prin sentinţa penală nr. 853/2007 a Judecătoriei Braşov.

Prin urmare, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor referitoare la recidivă postcondamnatorie cu privire la aceste condamnări, contopind restul rămas de executat cu pedeapsa ce a fost stabilită pentru infracţiunea de tentativă de omor.

O altă contopire, conform art. 33 Cod penal, astfel cum a fost solicitată de petent, nu este posibilă întrucât nu este legală, iar cea conform art. 39 alineat 2 Cod penal, nu se mai impune întrucât a fost deja efectuată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov când a stabilit pedeapsa rezultantă pentru infracţiunea de tentativă de omor.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 17/S/26.03.2013 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov şi va menţine sentinţa ca fiind legală şi temeinică.

În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie şi se plăteşte Baroului Braşov suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, sumă ce se  include în cheltuielile judiciare avansate de stat.

Va obliga recurentul S.D. să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Domenii speta

Spete similare