Fapta inculpatului de a intenţional să întreţină relaţii sexuale cu o minoră în vârstă de 10 ani profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, acţiune întreruptă de intervenţia minorilor constituie infracţiunea de tentativ

Prin sentinţa penală nr.9/S/25.02.2013, pronunţată în dosar nr. 574/1372/2012, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, în baza art. 20 Cod penal raportat la art. 197, alin 1 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art 74 lit a, 76 lit b Cod penal a condamnat pe inculpatul R.G.O., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a teza a II a, b, d, e Cod penal  pe o perioadă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la  viol.

În baza art 357, alin 3 Cod procedură penală  raportat la  art 71, alin 2 Cod penal, a  interzis inculpatului R.G.O. pe durata executării pedepsei,  drepturile prevăzute de art 64  lit a teza a II a şi b, d şi e Cod penal.

În baza art 88 Cod penal a scăzut din pedeapsa  aplicată mai sus inculpatului  R.G.O. perioada reţinerii din data de 11.09.2012 şi perioada  arestului preventiv din data de 12.09.2012 până la zi.

În baza art 350 Cod procedură penală a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului R.G.O..

În baza art. 113 Cod penal a obligat pe inculpatul R.G.O. la  tratament medical  prin reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

În baza art. 7 din Legea 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpatul R.G.O. a probelor de referinţă tip ADN, în scopul prelucrării acestora şi determinării profilului genetic pentru a fi introdus în baza de date a Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art 1357 şi următoarele Cod civil coroborat cu art 14 şi următoarele Cod procedură penală a obligat pe inculpatul R.G.O. să plătească părţii civile C.D.M. prin reprezentant legal C.G.S. suma 2000 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii cu titlu de daune morale şi respinge restul pretenţiilor.

În baza art 109, alin 5 Cod procedură penală a dispus restituirea către inculpat a obiectelor de vestimentaţie ridicate la data de 11.09.2012 conform procesului verbal de ridicare, respectiv o pereche de pantaloni trei sferturi  cu inscripţia Sk Sport şi un tricou cu mâneci scurte de culoare bej inscripţionat Sauhe Sport Wear.

În baza art 191, alin 1 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul R.G.O. să plătească statului suma de 2100  lei cu titlu de cheltuieli judiciare

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În data de 11.09.2012, partea civilă C.D.M. în vârstă de 10 ani se afla cu alţi câţiva prieteni, cu vârste cuprinse între 10-12 ani, respectiv martorii D.A.D., B.D.M. şi A.A. în scara blocului nr 42 din strada G.M. din mun. B. şi se jucau un joc gen monopoly.

La un moment dat  în scara blocului a intrat inculpatul R.G.O., pe care copiii îl cunoşteau, fiind vecin de bloc cu martorul D.A.D.. Inculpatul i-a spus părţii civile că e frumoasă şi a început să se joace cu ea de-a prinselea, apoi, partea civilă a  fost scoasă din jocul  pe care îl juca cu prietenii ei şi a ieşit puţin afară din scara blocului, în timp ce ceilalţi copii au continuat jocul, iar inculpatul care rămăsese cu ei le-a spus că D.  e frumoasă. Când s-a întors în scara blocului, partea civilă C.D. i-a cerut inculpatului să o ia în braţe ca să omoare ţânţarii de pe tavanul scării, ceea ce inculpatul a şi făcut. Martorii  au arătat că după aceea inculpatul a coborât cu D. în beciul blocului şi după puţin timp au auzit-o pe fetiţă strigându-i şi ţipând. Astfel, martorul D.A. a arătat  că ,, De acolo, din beci am auzit-o pe D. că ne strigă pe toţi trei …(fila 156, dosar fond)”. Martorul B.D. a arătat că ,,la un moment dat a auzit un ţipăt al D. şi atunci A. s-a dus primul să vadă ce se întâmplă…” (fila 55dosar fond). Martorii au relatat că atunci când s-au dus să vadă ce se întâmplă au constatat că partea civilă şi inculpatul se găseau în beci aproape de intrare. Inculpatul o ţinea imobilizată  pe partea civilă, inculpatul şi partea civilă stând faţă în faţă, partea civilă cu spatele la perete şi inculpatul i-a dat drumul pentru că martorii au ţipat să o lase în pace. Martorul D.A. a observat că partea civilă şi-a tras pantalonii şi a observat că aceasta mai avea pe ea, pe sub pantaloni un obiect de îmbrăcăminte de culoare roz, martorul declarând că a apreciat că erau chiloţi, apoi partea civilă a ieşit în fugă afară, plângând, şi şi-a strâns jocul. Tot cu referire la ceea ce au constatat martorii la intrarea în beci martorul B.D. a declarat că  a văzut-o şi el pe partea civilă ,, cum ţinea mâna pe pantaloni şi îi dăduseră aşa un pic lacrimile şi după aceea a fugit…” De asemenea martorul A.A. a declarat că ,, … D. era speriată şi plângea”. După ce partea civilă a fugit din beci, inculpatul a zis în prezenţa martorilor că  nu a vrut să-i facă nimic, arătând totodată că ,, am vrut doar să o pup pe păsărică”.

Declaraţiile martorilor la care s-a făcut referire mai sus pot fi coroborate şi cu declaraţiile părţii civile C.D.M. date în faţa instanţei şi în faza de urmărire penală. Astfel, aceasta arată că s-a speriat când s-a văzut acolo în beci, a început să strige pentru ca inculpatul  să o lase jos şi băieţii (prietenii ei) au auzit-o şi au venit la ea, l-au tras de haine pe inculpat şi acesta i-a dat drumul. Inculpatul înainte de a-i da drumul i-a desfăcut nasturele de la pantalonii scurţi şi un pic fermoarul ( fila 53 şi urm, dosar fond).

La îndemnul prietenilor ei de a merge să spună ce s-a întâmplat mamei, partea civilă a declarat că nu merge pentru că îi este frică, aceasta arătând în declaraţia sa că i-a fost frică atât pentru ceea ce se întâmplase cât şi din cauza mamei sale, gândindu-se că aceasta o va  certa. Mama părţii civile a fost alertată de martorul D.A.D. care i-a adus la cunoştinţă acesteia ce se întâmplase, ulterior fiind anunţată poliţia.

Declaraţia martorului C.I. nu este edificatoare sub aspectul derulării incidentului întrucât martorul a declarat atât la urmărirea penală cât şi în faţa instanţei că s-a aflat în  timpul săvârşirii faptei în boxa pe care o deţinea în beciul blocului unde s-a petrecut fapta şi nu a auzit nimic, instanţa apreciind că explicaţia este că fapta săvârşită de inculpat a avut loc la intrarea în beci şi exista o distanţă apreciabilă până la locul unde se afla martorul plus o  diferenţă de nivel între intrarea în beci şi boxa unde se afla martorul.

Raportul de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov cu nr 2631/12.09.2012, în ceea ce o priveşte pe partea civilă C.D.M. concluzionează că la examenul medico-legal nu s-au constatat leziuni recente, minora prezintă himenul intact şi este virgină din punct de vedere anatomic, de asemenea nu s-au constatat leziuni traumatice vechi sau recente în regiunea anală.

Raportul de evaluare psihologică al părţii civile întocmit de psihologul din cadrul DGASPC Braşov, Serviciul Delincvenţă, Intervenţie în Regim de Urgenţă în Domeniul Asistenţei Sociale şi Violenţă, fila 24, dosar urmărire penală a relevat că experienţa trăită de partea civilă a accentuat într-o măsură evidenţiabilă conduita hiperactivă a copilului, deficitul de concentrare şi predispoziţia la reactivitate faţă de tot ceea ce pare o ameninţare pentru propria persoană. Se arată că este foarte probabil ca această experienţă trăită de partea civilă să se dilueze în timp.

Poziţia inculpatului a fost oscilantă pe parcursul procesului penal întrucât deşi iniţial, în cadrul actelor premergătoare acesta a declarat, în prezenţa părintelui său, R.D. că a luat-o  pe D. în braţe şi i-a trecut prin cap că ar dori să facă dragoste cu o fată, că i-a deschis nasturele la pantalon, vrând să-i atingă zona genitală şi s-a dus cu ea în dreptul intrării în beci, ulterior a arătat că în fapt la uşa beciului i-a dat drumul brusc părţii civile întrucât şi-a dat seama că dacă se încurcă cu aceasta o să facă puşcărie (fila,28 dosar urmărirea penală). În faţa instanţei, inculpatul s-a abţinut să facă orice fel de declaraţii arătând că este nevinovat. Cu referire la inculpat trebuie arătat că potrivit certificatului depus la dosar acesta este încadrat într-un grad de handicap suferind de encefalopatie, oligofrenie gradul 2, Q48, epilepsie cu tulburări de comportament. Iniţial, potrivit raportului de expertiză 2632/13.09.2012 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov s-a stabilit că inculpatul prezintă tulburări psihice şi epilepsie cu tulburări psihice intercritice, întârziere mentală uşoară/medie, tulburare organică de personalitate, instabil emoţională, iar la momentul săvârşirii faptei a avut discernământul abolit.

Ulterior, Institutul Naţional de Medicină Legală  Mina Minovici a stabilit prin raportul de expertiză A6/9408/12 din 02.10.2012, astfel cum a fost avizat de Comisia de Avizare şi Control de pe lângă INML Bucureşti,  fila 56, dosar urmărire penală că inculpatul a avut scăzută capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi mai ales asupra consecinţelor social negative ale faptei având discernământ diminuat recomandându-se şi măsuri de siguranţă.

Comisia Superioară medico-legală din cadrul INML Mina Minovici a aprobat acest din urmă raport  (fila 177, dosar fond).

Din probele administrate (declaraţia inculpatului dată în faţa procurorului, menţiunile ofiţerului de probaţiune în referatul întocmit, filele 28, dosar urmărire penală, fila 170 dosar fond) a mai rezultat că în aceeaşi zi inculpatul lucrase împreună cu un vecin într-o grădină şi ulterior fiind invitat de acesta, consumase două beri la un bar, în condiţiile în care consumul de băuturi alcoolice îi era interzis inculpatului datorită bolilor de care suferă,  şi medicamentelor pe care şi le administra care erau incompatibile cu alcoolul (a se vedea şi actele medicale de la fila 50, dosar urmărire penală).

Starea de fapt reţinută mai sus a rezultat din coroborarea declaraţiilor inculpatului date în faza de urmărire penală cu declaraţiile părţii civile din faza de urmărire penală şi în faza de judecată, declaraţiile martorilor D.A.D., B.D.M. şi A.A., declaraţia martorului C.I. din faza de urmărire penală şi din faţa instanţei, raportul de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov cu nr 2631/12.09.2012, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată C.D.M., raportul de evaluare psihologică al părţii civile întocmit de psihologul din cadrul DGASPC Braşov, Serviciul Delincvenţă, Intervenţie în Regim de Urgenţă în Domeniul Asistenţei Sociale şi Violenţă, proces verbal de cercetare la faţa locului  cu anexă planşă foto judiciară, planşe foto judiciare cu aspecte de la examinarea articolelor de îmbrăcăminte ridicate de la partea vătămată minoră şi de la inculpat, raportul de evaluare întocmit de ofiţerul de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov..

La individualizarea şi stabilirea cuantumului pedepsei, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art 72 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile a cauzei instanţa a ţinut seama de gravitatea faptei săvârşite de inculpat, precum şi de cuantumul daunelor morale solicitate de partea civilă prin reprezentant legal. Este fără tăgadă că echilibrul psihic şi emoţional al părţii civile a fost perturbat ca urmare a faptei inculpatului, aspecte care rezultă atât din declaraţiile părţii civile, cât şi din declaraţiile martorilor, la care s-a făcut referire mai sus, dar şi din raportul psihologului întocmit la puţin timp de la petrecerea faptei. Partea civilă care este un copil de numai 10 ani a trebuit să înfrunte atât teama legată de fapta a cărei victimă a fost, dar şi teama legată procedurile care s-au derulat ulterior în vederea stabilirii cu certitudine a circumstanţelor evenimentului. În consecinţă, instanţa în baza art 1357 şi următoarele Cod civil coroborat cu art 14 şi următoarele Cod procedură penală a obligat pe inculpatul R.G.O. să plătească părţii civile C.D.M. prin reprezentant legal C.G.S. suma 2000 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii cu titlu de daune morale.

Împotriva hotărârii menţionate a declarat apel inculpatul R.G.O., hotărâre criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare inculpatul a arătat că se impune o schimbare de încadrare juridică din infracţiunea de tentativă la viol prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1, 3 Cod penal în infracţiunea de tentativă la infracţiunea  de perversiune sexuală prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 201 alin. 2 Cod penal.

Din declaraţiile părţii vătămate, a celor 3 martori minori, dar şi a propriilor declaraţii, apelantul se afla cu hainele pe el, era îmbrăcat şi nu a dorit să-i facă nimic părţii vătămate.

Datorită problemelor psihice pe care le are nu ar fi putut să conştientizeze pe deplin ceea ce  înseamnă un act sexual.

Cuantumul pedepsei aplicate este mare, inculpatul este bolnav psihic, se află sub tratament, are epilepsie şi un intelect la limită, astfel că se impune o reducere a acesteia şi alegerea unei alte modalităţi de executare, fără privare de libertate.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar şi sub toate aspectele conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Inculpatul R.G.O. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 5.10.2012 întocmit în dosar nr. 124/MF/P/2012 de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi familie Braşov, dat fiind faptul că la data  de 11.09.2012, în intervalul orar 15,00 – 15,30, pe casa scărilor imobilului său de domiciliu, fiind şi sub influenţa băuturilor alcoolice, din spate a luat-o în braţe pe partea vătămată minoră C.D.M. în vârstă de 10 ani şi a dus-o la intrarea înspre beciul blocului, unde a intenţionat să întreţină un raport sexual cu aceasta prin constrângere şi profitând de imposibilitatea minorei de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, activitate întreruptă de intervenţia martorilor minori, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la viol, prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 197 alin. 1, 3 Cod penal.

Probele administrate în cauză dovedesc starea de fapt reţinută de către instanţa de fond, dar şi încadrarea juridică din actul  de inculpare.

Astfel, la data de 11.09.2012 C.G.S. a formulat plângere penală întrucât în jurul orelor 15,30 a fost înştiinţată de mai mulţi copii din faţa blocului că fetiţa ei, C.D.M., în vârstă de 10 ani a fost condusă de un vecin R.G.O. într-un beci al blocului din vecinătate, unde s-a dezbrăcat şi a încercat să o dezbrace şi pe fetiţă, solicitând efectuarea de cercetări şi tragerea acestuia la răspundere penală (fila 6 dosar urmărire penală).

Despre cele întâmplate au făcut vorbire atât partea vătămată, cât şi martorii prezenţi la faţa locului.

Astfel, fetiţa a relatat că se juca în casa scării blocului la parter şi la un moment dat, din spate a venit o persoană care a luat-o de sub braţe, a ridicat-o şi a dus-o  pe sus în beciul blocului…s-a speriat, a început să plângă…acea persoană a cuprins-o cu o mână de talie şi a început să-i deschidă nasturele şi fermoarul pantalonilor…au intrat prietenii săi, l-au apucat de bluză pe omul care o dusese acolo” (filele 18-19 dosar urmărire penală, filele 53-54 dosar tribunal).

Această declaraţie se coroborează cu cele arătate  în acea zi de către  inculpat „am luat-o pe D. în braţe, de mijloc, moment în care i-am deschis nasturele de la pantalonii scurţi cu care era îmbrăcată, vrând să-i ating zona genitală…înainte de a o lua pe D. în braţe mi-a trecut prin cap că aş dori să fac dragoste cu o fată…eu mi-am desfăcut fermoarul de la pantaloni.. nu am avut erecţie, fapt ce m-a determinat să mă opresc din intenţiile mele realizând că nu e bine ce fac…i-am spus fetei să mă lase s-o pup în zona intimă” (filele 33-34 dosar urmărire penală).

Împreună cu partea vătămată se jucau minorii D.A., B.D.M. şi A.A., care în declaraţiile date au făcut vorbire despre împrejurările comiterii faptei „….fără să zică ceva a prins-o pe D. de sub mâini din spate, a luat-o în braţe şi a fugit cu ea spre beci….după puţin timp am auzit-o pe D. că ţipa…am văzut pe vecinul de la etajul IV că-şi ridica pantalonii, iar D. era în faţa lui şi el o ţinea” (filele 39-41 dosar urmărire penală), „l-am văzut pe O. cum îşi ridica pantalonii, iar pe D. am văzut-o lângă acesta şi că trăgea de pantalonii scurţi” (fila 42 dosar urmărire penală).

Martorul C.I. a văzut în data de 11.09.2012, orele 14,30, la parterul blocului, pe casa scării patru copii care stăteau pe jos şi se jucau, dar şi pe R.O. care l-a întrebat dacă nu are nevoie de ajutor (fila 32 dosar urmărire penală).

Mama fetiţei, martora C.G.S., a aflat despre cele întâmplate atât de la propria fiică, cât şi de la cei trei minori cu care aceasta s-a jucat în data de 11.09.2012, ora 15,00 – 15,30 (fila 34 dosar urmărire penală).

Cei trei minori au fost audiaţi şi în faza de cercetare judecătorească, când chiar dacă nu au relatat în amănunt cele întâmplate, au făcut referire la starea psihică a părţii vătămate, împrejurările în care mama acesteia a fost anunţată la interfon de unul dintre  ei, iar O. îşi aranja pantalonii, D. era îmbrăcată” (fila 78, fila 55 dosar tribunal) „eu am văzut-o pe D. chiar lângă uşa beciului şi am văzut-o cum ţinea mâna pe pantaloni şi îi dăduseră un pic lacrimile.

Prin coroborarea acestor probe rezultă că inculpatul R.G.O. a intenţionat să întreţină relaţii sexuale cu minora C.D.M. în vârstă de 10 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, acţiune întreruptă de intervenţia minorilor, astfel reţinerea prevederilor art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin.1, 3 Cod penal în sarcina acestuia este legală şi temeinică.

Faptul că inculpatul doar ar fi vrut sa-o pupe în zona intimă pe partea vătămată, afirmaţii făcute în prezenţa celor trei martori minori nu este de natură a determina o schimbare de încadrare juridică, cerere solicitată de apărătorul acestuia prin motivele de apel – art. 20 Cod penal raportat la art. 201 Cod penal , nu poate fi primită.

Fără putinţă de tăgadă, inculpatul a luat minora de sub braţe, pe la spate, s-a retras în beciul blocului şi, prin constrângere şi profitând de neputinţa acesteia de a se apăra, a încercat să întreţină relaţii sexuale cu aceasta, activitate întreruptă de intenţia minorilor alarmaţi de strigătele fetei.

Despre starea psihică a părţii vătămate face vorbire şi raportul  de evaluare psihologică „minora a traversat în istoria de viaţă o experienţă cu substrat traumatizant, din descrierea modului de apărare al agresorului, s-a putut desprinde caracterul brutal şi impulsiv al acestuia asupra minorei, explică reacţia emoţională acută, cu atac de panică.

Asupra încadrării juridice a faptei săvârşite de către inculpat nu are relevanţă faptul că activitatea infracţională ar fi avut loc în beciul blocului sau la uşa beciului şi nici durata acesteia, esenţiale sunt acţiunile întreprinse de apelant în „scopul de a face dragoste cu o fată cum personal a declarat în data de 11.09.2012 şi întreruperea acestora datorită intervenţiei unei forţe din afară.

Prin urmare, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în apel este  nefondată.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.

Pe lângă circumstanţele reale ale faptei concretizate în gradul de pericol social, natura infracţiunii comise şi efectele acesteia asupra unei fetiţe de 10 ani trebuie precizate şi datele referitoare la persoana inculpatului.

Din documentele medicale aflate la dosarul cauzei, având în vedere şi rapoartele de expertiză medico-legale, inculpatul R.G.O. a prezentat la data comiterii faptei, ca în prezent,  tulburare organică de personalitate, boală comiţială; a avut scăzută capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi mai ales asupra consecinţelor social negative ale faptei şi a avut discernământul diminuat (filele 56-62 dosar urmărire penală, fila 177 dosar tribunal).

Cu referire la persoana acestuia elocvente sunt şi concluziile raportului de evaluare întocmit de consilierul din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, inculpatul este o persoană cu grad  accentuat de handicap, dependent de alte persoane, iar incorect îndrumat sau nesupravegheat corespunzător poate avea reacţii neaşteptate (filele 178-180 dosar tribunal), prezenta faptă fiind comisă pe fondul consumului de alcool, acesta fiind incompatibil cu tratamentul medicamentos administrat.

Audiat fiind, inculpatul a avut o poziţie oscilantă, dacă în data de 11.09.2012 a făcut vorbire despre activitatea infracţională reţinută în sarcina sa, ulterior a negat orice implicaţie în acest sens, însă cu referire la aceste declaraţii Curtea are în vedere prevederile art. 69 Cod procedură penală.

Curtea împărtăşeşte punctul de vedere al instanţei de fond în sensul că s-a impus reţinerea de circumstanţe atenuante şi efectele lor în favoarea inculpatului, însă faţă de persoana acestuia, încadrat în grad de handicap suferind de encefalopatie oligofrenie gradul 2, Q48, epilepsie cu tulburări de comportament şi lipsa antecedentelor penale, apreciază că pedeapsa de 2 ani închisoare este aptă să realizeze scopul înscris în art. 52 Cod penal.

Prin motivele de apel inculpatul a solicitat alegerea unei alte modalităţi de executare a pedepsei fără privare de libertate.

Faţă de cele arătate mai sus, în mod deosebit, natura şi gradul de pericol social al infracţiuni comise, Curtea apreciază că doar în regim de detenţie, pedeapsa îşi va atinge scopul.

Prin urmare, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de inculpatul R.G.O. împotriva sentinţei penale nr.9/S/25.02.2013 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, pronunţată în dosar nr. 574/1372/2012, pe care o va desfiinţa în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate şi rejudecând în aceste limite, va  reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol, prevăzută de art. 20 Cod penal  raportat  la art. 197 alin. 1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1lit a, alin. 2, art. 76 lit. b Cod penal.

Prin încheierea de şedinţă nr. 14/12.09.2012 pronunţată în dosar nr. 519/1372/2012, tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, măsură ce ulterior a fost menţinută de către instanţă.

Având în vedere că în cauză s-a pronunţat o hotărâre de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii cu executare în detenţie, faţă de împrejurarea că acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în baza art. 383 alin. 1/1 Cod procedură penală, se va menţine măsura detenţiei provizorii.

În baza art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, se va deduce, în continuare, din durata pedepsei aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 26.02.2013 la 9.04.2013 şi va menţine  celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare