Fond - Contencios administrativ – sesizare Curte de Conturi-inadmisibilitate

Dosar nr. 2918/88/2008

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

SENTINŢA CIVILĂ NR. 232

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2009

Prin Încheierea nr.39/2007 din 02 decembrie 2008, Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Tulcea a sesizat Tribunalul Tulcea, sesizare înregistrată sub nr.2918/88/2008, solicitând, pentru stabilirea răspunderii juridice şi obligarea la plată, în favoarea Primăriei Comunei .........., a pârâţilor .........., ..........,.......... şi .........., pentru prejudiciul în sumă de 56.800 lei şi dobânda de 7214 lei, precum şi pentru dobânda calculată după data de 30 septembrie 2008 până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare.

Prin Încheierea menţionată, s-a reţinut că, potrivit pct.8 din Raportul de control intermediar examinat, instituţia a fost prejudiciată cu suma totală de 56.800  lei, prin plata unor drepturi salariale neprevăzute de legislaţia în vigoare, sumele fiind plătite de la titlul II „bunuri şi servicii”.

Astfel, instituţia a efectuat plăţi în sumă totală de 56.800 lei reprezentând „drepturi salariale” acordate salariaţilor, în baza Acordului colectiv de muncă nr.64 din 20.11.2006 semnat de ordonatorul de credite.

Sumele au fost achitate prin casieria instituţiei, în numerar, ca drepturi speciale pentru „menţinerea sănătăţii şi asigurarea protecţiei personalului, funcţionari publici şi personalul contractual” în vederea refacerii capacităţii de muncă, în cuantum lunar de 300 lei lunar, respectiv 44.800 lei pe total, precum şi pentru „o ţinută decentă şi asigurarea unei imagini corespunzătoare în raport de publicul şi instituţiile cu care colaborează”.., în cuantum de 500 lei la fiecare trimestru al anului 2007, respectiv 12.000 lei pe total, sume ce au fost înregistrate în contabilitate.

Prin această faptă a fost produs un prejudiciu în sumă totală de 56.800 lei, neexistând temeiul legal pentru acordarea drepturilor speciale, legislaţia în vigoare, referitoare la salarizarea personalului instituţiilor publice, neprevăzând posibilitatea acordării acestor drepturi, ba mai mult, interzicând negocierea prin contract a drepturilor a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.

Alăturat încheierii din 02 decembrie 2008, s-au anexat raportul de control intermediar din nr.948 din 30 septembrie 2008, cu anexele acestuia, state de plată, explicaţiile scrise ale pârâţilor, acordul de muncă nr.64/20 noiembrie 2006, situaţia sumelor acordate nelegal, precum şi alte înscrisuri.

În apărare, pârâţii .........., .......... şi .......... au depus întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii acţiunii promovate de Curtea de Conturi, motivat de faptul că, în conformitate cu prevederile Legii nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.217/2008, instituţia în cauză nu are competenţa de a promova acţiuni pentru stabilirea răspunderii juridice. În consecinţă solicită admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

Examinând excepţia invocată, instanţa reţine că, prin raportul de control nr. S/125/30 septembrie 2008 şi respectiv raportul de control intermediar nr. 948 din 30 sept. 2008, întocmit urmare a verificării contului de execuţie şi a bilanţului contabil încheiat pe anul 2007 de către Primăria Comunei .......... jud. Tulcea, s-a constatat că instituţia a fost prejudiciată cu suma totală de 56.800 lei prin plata unor drepturi salariale neprevăzute de legislaţia în vigoare pentru refacerea capacităţii de muncă şi pentru ţinută necorespunzătoare, de la titlul II „bunuri şi servicii”, prin aceasta fiind încălcate prevederile art. 54 alin. 6 din Legea nr. 2737/2006; art. 7 din O.G. nr. 119/1995, art. 8 alin. 1, art. 12 alin. 1 şi art. 24 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, lipsa de temei legal rezultând şi din adresa nr. 1107 din 23 ianuarie 2008 emisă de D.M.P.S. TULCEA, cât şi din adresa nr. 420965 din 13 februarie 2008 emisă de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, iar răspunderea pentru producerea prejudiciului revenind pârâţilor ..........,  - primar, în calitate de ordonator principal de credite, .......... – referent, care a acordat viza de control financiar, .........., jurist, care a acordat viza de legalitate şi .......... – secretar al Comunei .........., care a avizat documentul din punct de vedere al legalităţii, la suma iniţială de 56.800 lei fiind calculate şi dobânzi de la data efectuării plăţilor şi până la data de 30 septembrie 2008, în sumă de 7214 lei,răspunderea pentru abaterea prezentată revenind acestora.

La data de 28 octombrie 2008, a intrat în vigoare Legea nr. 217/24 octombrie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 prin care s-au abrogat dispoziţiile art. 40 şi următoarele care reglementau competenţa materială şi teritorială a instanţelor Curţii de Conturi, ce ulterior a revenit instanţelor judecătoreşti, odată cu preluarea judecătorilor financiari.

Actul normativ menţionat, în forma în vigoare, nu mai prevede posibilitatea Curţii de Conturi, prin Camerele de Conturi judeţene, de sesizare a instanţei judecătoreşti pentru stabilirea răspunderii civile pentru pagubele cauzate şi plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar de către administratori, gestionari şi contabili, precum şi de celelalte persoane supuse jurisdicţiei Curţii de Conturi, art. 31 alin. 3 stipulând că în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice audiate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia revin acesteia.

De asemenea, în art. 1 alin. 4 din Legea nr. 94/1994, modificată prin legea nr. 217/2008, se prevede că litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate.

În consecinţă, coroborând prevederile legale arătate, se concluzionează că stabilirea răspunderii persoanelor vinovate şi a întinderii prejudiciului se poate realiza de către instanţele judecătoreşti numai la solicitarea entităţii publice verificate.

Relativ la aplicarea legii în timp, având în vedere că sesizarea instanţei s-a realizat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008, este de subliniat că, potrivit art. 725 alin. 1 şi 2 Cod proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată, începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege, în timp ce procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe.

În opinia instanţei, art. 725 alin. 2 are în vedere ipoteza în care acţiunile aflate în curs de judecată rămân în competenţa instanţelor judecătoreşti, doar că se modifică instanţa competentă să judece respectivul tip de cauză, nu însă şi situaţia în discuţie când se aplică regula instituită prin alin. 1 pentru că nu se mai poate stabili răspunderea unor persoane pentru prejudicii aduse instituţiilor în cadrul cărora funcţionează la cererea unui terţ – organ de control, în lipsa solicitării entităţii publice păgubite, numai aceasta din urmă fiind în măsură să decidă modul de acţiune.

În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile legale învederate, sesizarea Curţii de Conturi a devenit inadmisibilă, urmând ca entitatea publică controlată prin conducerea sa, să decidă modul de valorificare a concluziilor raportului de control întocmit, şi în privinţa acesteia procedurile fiind de imediată aplicare.

Aşa fiind, având în vedere aspectele prezentate, instanţa urmează a admite excepţia şi a respinge ca atare sesizarea Curţii de Conturi a României – Camera de Conturi Tulcea, ca inadmisibilă.

Domenii speta

Spete similare