Fond - Civil – pretenţii

Dosar.nr.2495/88/2008

R O M A N  I A

TRIBUNALUL TULCEA JUDETUL TULCEA

Sentinta Civila nr. 183

Sedinta pulica din 06 februarie 2009

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea la nr. 2495/88/2008, reclamantul ........... a chemat în judecată municipiul Tulcea, prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea la plata unor despăgubiri în sumă de 681.300 lei reprezentând contravaloarea imobil situat pe strada ............

In motivarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul din Tulcea, strada ..........., iar prin dispoziţia nr. 3071 din 10 octombrie 2005 s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, stabilindu-se dreptul la despăgubiri prin echivalent.

S-a mai arătat că  prin Sentinţa civilă nr. 2746 din 12 octombrie 2006, Tribunalul Tulcea a respins contestaţia formulată împotriva dispoziţiei Primarului, iar Curtea de Apel Constanţa a admis prin Decizia nr. 27/C/22.01.2007, apelul a schimbat hotărârea Tribunalului Tulcea şi a dispus restituirea în natură a imobilul.

Prin Decizia civilă nr. 7707/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul Primăriei Tulcea, a casat decizia Curţii de Apel Constanţa şi a trimis cauza spre rejudecare, ocazie cu care s-a efectuat o altă expertiză, stabilindu-se valoarea despăgubirilor la suma de 681.300 lei.

In faţa curţii de apel, reclamantul a renunţat la judecată, urmând a beneficia de despăgubiri conform Legii nr. 10/2001.

In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar dispoziţia nr. 3071 din 10 octombrie 2005 a Primarului Municipiului Tulcea, notificare nr. 138, decizia civilă nr. 123/C/26 mai 2008, a Curţii de Apel Constanţa, raport de expertiză tehnică judiciară.

La termenul din 5 decembrie 2008, reclamanta a reformulat cererea de chemare în judecată, arătând că solicită obligarea Primăriei Municipiului Tulcea, să facă ofertă de despăgubiri la nivelul stabilit prin expertiză tehnică judiciară, expert ..........., în dosar nr. 472/36/2008 a Curţii de Apel Constanţa la valoarea de piaţă a imobilului.

Municipiul Tulcea, prin primar, a formulat întâmpinare la acţiunea reclamantei, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.

S-a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a municipiului Tulcea, având în vedere că stabilirea despăgubirilor se face de către Comisia centrală prin emiterea deciziei ce reprezintă titlu de despăgubiri şi de asemenea s-a solicitat respingerea cererii ca inadmisibile.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 9 august 2001, reclamanta a formulat notificarea nr. 138, în baza Legii nr. 10/2001 comunicată prin Biroul executorului judecătoresc ..........., Primăriei Tulcea pentru restituirea în natură a imobilului situat în Tulcea, strada ..........., ce a fost preluat abuziv de către Statul român.

Prin dispoziţia nr. 3071 din 10 octombrie 2005, Primarul Municipiului Tulcea a respins cererea de restituire în natură a imobilului motivat de faptul că restituirea nu este posibilă, construcţia fiind demolată iar terenul ocupat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.

S-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, făcându-se conform art. 3 din dispoziţie, oferta de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005, titlul VII.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva acestei dispoziţii şi Tribunalul Tulcea, prin Sentinţa civilă nr. 2746 din 12 octombrie 2006, a respins contestaţia ca nefondată, reţinând că restituirea în natură nu este posibilă, terenul fiind afectat de utilităţi.

Impotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel şi prin Decizia civilă nr. 27/C/2007 a Curţii de Apel Constanţa a fost admis apelul, a fost modificată sentinţa Tribunalului Tulcea în sensul că s-a admis contestaţia şi s-a dispus restituirea în natură a imobilului.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria Tulcea şi prin Decizia civilă nr. 7707/2007 Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat decizia Curţii de Apel Constanţa, trimiţând cauza în rejudecare pentru efectuarea unei expertize tehnice, în vederea identificării terenului revendicat şi a existenţei unor construcţii, utilităţi ce fac imposibilă restituirea.

După efectuarea expertizei tehnice de către expert ..........., reclamanta a înţeles să renunţe la judecată, astfel că prin Decizia civilă nr. 123/C/26 mai 2008 a Curţii de Apel Constanţa s-a admis apelul, s-a schimbat Sentinţa civilă nr. 2746/2006 a Tribunalului Tulcea în sensul că s-a luat act de renunţarea la judecată a reclamantului.

In aceste condiţii, devine aplicabilă dispoziţia nr. 3071 a Primarului Municipiului Tulcea prin care s-a făcut ofertă de despăgubiri în condiţiile legii nr. 247/2005 titlul VII, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, plata despăgubirilor urmând să se facă după epuizarea procedurii speciale instituite de Legea nr. 247/2005, titlul VII şi respectiv după acordarea titlului de despăgubire, respectiv decizia Comisiei centrale.

Drept urmare, acţiunea reclamantei astfel cum a fost modificată de a fi obligată Primăria Tulcea să facă ofertă de despăgubiri este nefondată în condiţiile în care există dispoziţia Primarului Municipiului Tulcea, în acest sens, iar în ce priveşte valoarea despăgubirilor, acestea urmează să fie stabilite de către Comisia centrală prin procedura de specialitate instituită în acest sens, prin lege.

Faţă de modificarea cererii, se constată că nu se justifică excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului Municipiului Tulcea, astfel cum a fost invocată, întrucât Primarul prin dispoziţie motivată se pronunţă asupra cererii de restituire în natură şi face ofertă de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005 titlul VII dacă restituirea în natură nu este posibilă.

In ce priveşte inadmisibilitatea acţiunii, instanţa constată că aceasta nu este justificată în condiţiile în care potrivit disp. art. 6 din CEDO, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale de către un tribunal care va decide asupra drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.

A soluţiona cauza pe excepţia de inadmisibilitate a cererii înseamnă a limita accesul părţii care reclamă la justiţie ceea ce contravine prevederilor Convenţiei Europene şi respectiv jurisprudenţei Curţii Europene de la Strasbourg.

Având în vedere considerentele de mai sus, instanţa va respinge acţiunea reclamantului şi excepţiile invocate de pârâtă, ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare