Plangere contravenţională

Decizie 50 din 22.01.2009


Dosar nr.1044/179/2007

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR.50

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2009

Asupra recursului civil, tribunalul, deliberând, reţine următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 239 din 29 aprilie 2008, Judecătoria Babadag – Judeţ Tulcea a respins plângerea formulată de petenta S.C. TB .

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Legislaţia specifică transporturilor rutiere a fost încălcată de către petentă la data de 19 mai 2007, când autovehiculul proprietatea acesteia circula pe relaţia Bucureşti – Revărsarea cu nerespectarea timpilor de conducere şi de odihnă, aspecte care au rezultat din verificarea diagramelor tahograf din datele de 14 mai 2007 şi, respectiv 18 mai 2007.

Cu acest prilej, în afară de procesul verbal de contravenţie seria AIUR nr. 0107329, a fost întocmit şi un alt act – buletinul de control seria AETR nr. 0023171, în care au fost inserate abaterile constatate cu prilejul săvârşirii faptei.

Din examinarea înscrisului a rezultat fără echivoc că şoferul Nagy Csaba care conducea autovehiculul proprietaea petentei a semnat actul, însuşindu-şi abaterea menţionată la prima rubrică – „timp de conducere neîntrerupt”, - fără nici un fel de rezervă.

Prin urmare, nu se putea susţine că a fost încălcată prezumţia de nevinovăţie prevăzută de paragraful 2 al art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece organul constatator prin buletinul de control sus menţionat a făcut dovada existenţei faptei şi a vinovăţiei petentei, aducându-i la îndeplinire obligaţiile ce-i reveneau cu privire la sarcina probei.

Sancţiunea aplicată de agentul constatator reprezintă minimum prevăzut de dispoziţiile art. 16 lit. e) din O.G. nr. 17/2002, astfel că nu se justifică aplicarea în speţă a prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2002, avându-se în vedere şi întărirea disciplinei în transportul rutier şi securitatea circulaţiei pe drumurile publice.

Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs S.C. TB  S.R.L, fără a dezvolta nici scris, nici oral, motivele care au determinat-o să promoveze această cale de atac.

Prin întâmpinare, intimata AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ  a solicitat respingerea recursului.

Examinând temeinicia şi legalitatea sentinţei civile atacate sub toate aspectele, tribunalul constată că recursul nu este întemeiat.

Prezumţia de nevinovăţie prevăzută de paragraful 2 al art. 6 din CEDO nu a fost încălcată în speţă.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că la verificarea diagramelor tahograf din datele de 14 şi 18 mai 2007, inspectorii A.R.R. au constatat că autovehiculul, proprietatea petentei, circula fără respectarea timpilor de conducere.

Tribunalul constată că relevante în acest sens sunt şi buletinul de control încheiat de inspectorul A.R.R. la data de 19 mai 2007, la aceeaşi dată la care a fost încheiat procesul verbal de contravenţie, precum şi semnarea acestui buletin de către şoferul vehiculului, fără nicio rezervă, recunoscând astfel, implicit, că nu au fost respectaţi timpii de conducere.

Aşa fiind, constatând că organul constatator, prin cele două înscrisuri a făcut dovada existenţei contravenţiei prev. de art. 15 lit. e din O.G. nr. 17/2002 şi vinovăţia petentei, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

1