Cerere în anulare hotărâre arbitrală/netimbrare după admiterea cereriide eşalonare taxa de timbru

R O M A N I A

TRIBUNALUL BRASOV

SECTIA A II-A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

SENTINTA CIVILA NR. 123/C

Sedinta publica din data de 16 aprilie 2013

Completul compus din:

Presedinte – M. L.

Grefier – I. T.

Pe rol fiind judecarea cauzei avand ca obiect litigii cu profesionistii privind pe reclamanta SC C.C.D. SRL in contradictoriu cu parata SC S.C.& C SRL, avand ca obiect actiune in anularea hotararilor arbitrale.

La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta pentru parata SC S.C.& C SRL d-nul consilier juridic D.L.C., lipsa fiind reclamanta SC C.C.D. SRL.

Procedura de citare este  legal indeplinita.

S-a facut referatul cauzei dupa care:

Reprezentantul paratei invedereaza instantei ca intelege sa invoce exceptia netimbrarii avand in vedere ca nu s-a facut dovada achitarii primei transe din taxa judiciara de timbru.

De asemenea arata ca in cazul in care reclamanta va depune totusi prima transa din  taxa de timbru, pe fondul cauzei solicita respingerea actiunii pentru motivele aratate pe larg in intampinare.

Fata de actele si lucrarile dosarului instanta ramane in pronuntare.

TRIBUNALUL

Constata ca prin Hotararea arbitrala nr.23/12.11.2012 Curtea de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie Brasov a admis actiunea inregistrata sub nr.5100/20.07.2012, formulata SC S.C.& C SRL in calitate de reclamanta, impotriva paratei SC C.C.D. SRL pe care a obligat-o sa plateasca reclamantei suma totala de 59.299,18 lei compusa din 9.512,10 lei debit si 49.787,08 lei penalitati de intarziere calculate pana la data de 20.07.2012, precum si cheltuielile arbitrale in suma de 2.276,64 lei.

 Pentru a hotari in acest sens s-a retinut urmatoarele:

Reclamanta desfasoara un comert de tip cash&carry definit de OG 99/2000 - privind comercializarea produselor si serviciilor de piata - ca fiind o "forma de comert cu autoservire pe baza de legitimate de acces".

In aceste conditii Tribunalul arbitral nu poate retine apararea paratei potrivit careia din inscrisurile depuse in probatiune nu rezulta faptul ca reclamanta si-a indeplinit obligatiile contractuale de predarea efectiva a marfurilor.

Fata de natura comertului desfasurat de reclamanta, prepusii paratei, in baza Contractului de furnizare nr. IA-C 386/09.09.2010 si a legitimatiei de client emisa pe numele paratei, veneau in magazinul reclamantei, alegeau de pe rafturi produsele pe care doreau sa le achizitioneze, le depuneau in cosurile de cumparaturi si se prezentau la casa de marcat fiscala, cu legitimatia de client emisa de reclamanta pe numele paratei pentru a fi intocmita factura. Ulterior primirii facturii paraseau magazinul cu produsele alese si inscrise in evidentele facturii.

Avand in vedere ca in baza contractului de furnizare, parata beneficia de termen de plata, reclamanta emitea si o confirmare de primire marfa care era semnata de prepusul paratei care se prezenta la casa cu produsele alese si depuse in cosurile de cumparaturi si care participa, la momentul emiterii facturii.

Aceasta modalitate in care s-au desfasurat raporturile comerciale intre reclamanta si parata si anterior emiterii facturilor restante rezulta si din inscrisurile depuse de reclamanta odata cu raspunsul la intampinare la termenul de judecata din 24.10.2012.

Totodata Tribunalul arbitral nu poate retine apararile paratei privind neexecutarea corespunzatoare a contractului in sensul ca a achizitionat "produse care nu indeplinea standardul de calitate".

Tribunalul arbitral retine ca parata nu a facut nici o dovada in legatura cu acest aspect si nici nu a dovedit ca ar fi notificat vreodata reclamanta cu privire la existenta unor lipsi calitative la produsele achizitionate in baza facturilor restante.

De altfel, parata nu a formulat vreo cerere reconventionala sub forma unei actiuni in resciziune rezultand din viciile ascunse ale bunurilor cumparate.

Tribunalul arbitral nu poate retine nici apararea paratei potrivit careia "facturile fiscale nu pot constitui o proba ... intrucat facturile reprezinta doar un instrument fiscal ce sta la baza inscrierii in contabilitate, proba remiterii efective a marfurilor realizandu-se prin aviz de insotire a marfii.", intrucat potrivit dispozitiilor Ordinului 3512/2008 avizul de insotire a marfii „se intocmeste, in doua sau mai multe exemplare, de catre unitatile care nu au posibilitatea intocmirii facturii in momentul livrarii produselor, marfurilor sau altor valori materiale …”

Or, este de notorietate faptul ca in magazinele reclamantei clientii isi aleg singuri produsele de pe raft iar factura este emisa la casele fiscale, inainte de iesirea din magazin,

Nici aparerile paratei potrivit carora facturile "nu poarta semnatura reprezentantului legal, respectiv stampila..."nu pot fi retinute intrucat, pentru achizitionarea produselor din magazinul reclamantei - moment in care se emitea si factura fiscala - nu se prezenta administratorul societatii ci se prezentau prepusii paratei sau imputernicitii/mandata acesteia - posedand legitimatia care le permitea accesul in magazin.

De altfel, aceeasi persoana a achizitionat si ridicat marfa din magazinele reclamantei, pe seama si in numele paratei, folosind legitimatia de acces a societatii parate in perioada 07.01.2011 - 28.01.2011, iar parata a achitat fara obiectiuni marfa respectiva.

In aceste conditii, Tribunalul arbitral retinand prevederile art. 969/C.civ. potrivit cand "Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante" raportat la art.1 din Codul comercial, a admis actiunea si a obligat parata la plata sumei de 9.512,10 lei reprezentand obligatii contractuale neachitate.

In ceea ce priveste penalitatile de intarziere in cuantum de 49.787,08 lei acestea au fost calculate in conformitate cu dispozitiile art. 15 din Contractul de furnizare.

Parata nu a obiectat in legatura cu modalitatea de calcul a acestora.

Potrivit art. 4 din Contractul de furnizare nr. IA-C 386/2010 plata produse cumparate de parata urma a fi efectuata in termen de 3 zile calendaristice de la data emiterii facturii de catre reclamanta.

Tribunalul arbitral a aratat ca nu poate retine apararile paratei potrivit carora "penalitatile nu fi solicitate pe aceasta cale intrucat pretinsa creditoare nu a emis nicio factura de penalitati sau "trebuie emise ... facturi conform prevederilor art. 155 alin. 1 Cod fiscal cu mentiunea "neincluse in baza de impozitare"..." intrucat potrivit art. 155 alin. 1 din Codul fiscal "Persoana impozabila care efectueaza o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decat o livrare/prestare fara drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. (1) si (2) trebuie sa emita o factura catre fiecare beneficiar, cel tarziu pana in cea de-a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care ia nastere faptul generator al taxei, cu exceptia cazului in care factura a fost deja emisa. De asemenea persoana impozabila trebuie sa emita o factura catre fiecare beneficiar pentru suma avansurilor incasate in legatura cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, cel tarziu pana in cea de-a 15-a zi a lunii urmatoare celei in a incasat avansurile, cu exceptia cazului in care factura a fost deja emisa.".

Avand in vedere aceste prevederi legale, facturile vor fi emise de persoanele impozabile numai pentru livrarile de bunuri sau prestarea de servicii nu si pentru penalitati percepute pentru nerespectarea de catre co-contractant a obligatiei de plata. Intrucat penalitatile nu reprezinta contravaloarea unor bunuri livrate sau servicii prestate nu exista obligativitatea emiterii unei facturi. A da o alta interpretare textului de lege enuntat ar insemna ca se adauga la lege.

S-a apreciat ca nu se pot retine nici apararile paratei potrivit cu care penalitatile de intarziere sunt exagerate si pretinse cu rea credinta.

In primul rand, dat fiind natura juridica a raporturilor juridice dintre parti-comerciale/intre profesionisti, parata este de drept pusa in intarziere la data scadentei obligatiilor contractuale (3 zile calendaristice de la data emiterii facturii de catre reclamanta).

Insa, asa cum rezulta din actele si lucrarile dosarului, chiar daca parata era de drept pusa in intarziere reclamanta a incercat recuperarea debitului restant inainte de a promova prezenta cerere.

Parata nu a achitat debitul de baza nici dupa formularea de catre reclamanta la Judecatoria Brasov a unei cereri avand ca obiect emiterea unei ordonante de plata in conformitate cu dispozitiile OUG 119/2007, cerere ce a format obiectul dosarului nr. 18701/197/2011.

In aceste conditii, avand in vedere prevederile art. 1073 Cod civil conform cu care "Creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, si in caz contrar are dreptul la dezdaunare " si ale art. 1087 Cod civil potrivit caruia "Cand conventia cuprinde ca partea care nu va executa va plati o suma oarecare drept daune-interese, nu se poate acorda celeilalte parti o suma nici mai mare nici mai mica" si tinand cont de prevederile art. 43 Cod Comercial, conforma caruia datoriile comerciale produc dobanzi de la data scadentei fara punere in intarziere Tribunalul arbitral retine ca parata are obligatia sa achite penalitati de intarziere in cuantumul stabilit de comun acord in cuprinsul contractului, in cuantumul pretins de reclamanta, al carui calcul nu a fost contestat de reclamanta, in suma de 49.787,08 lei.

In prezenta actiune penalitatile au fost pretinse si deci calculate de reclamanta doar pentru perioada pana la data de 20.07.2012 si cuantificata la suma aratata in petitul cererii de chemare in judecata, astfel incat pentru perioada ulterioara datei de 20.07.2012 si pana la data platii efective, Tribunalul arbitral retine ca se poate face aplicatiunea art. 3711 al.2 si 3/c.p.cv.

Totodata in conditiile art. 274/C.p.civ., si fata de prevederile art. 43 din Codul Comercial, potrivit caruia debitoarea este de drept in intarziere fara efectuarea vreunei alte formalitati si datoreaza dobanda de drept din ziua cand debitele au devenit exigibile, parata a fost obligata si la plata cheltuielilor de judecata in suma de 2.276,64 lei cu titlu de taxa arbitrala.

Impotriva acestei hotarari a formulat cerere in anulare SC C.C.D. SRL, inregistrata pe rolul Tribunalului Brasov sub nr.1728/62/2012, solicitand anularea hotararii arbitrale, cu cheltuieli de judecata..

In motivarea cererii se arata ca hotararea arbitrala incalca urmatoarele dispozitii imperative ale legii:

- art.360 alin.1 C.pr.civ. deoarece in cuprinsul hotararii nu se regasesc mentiunile cu privire la faptul ca deliberarea a avut loc in secret si daca a avut loc cu participarea tuturor arbitrilor;

- art.363 alin.1 C.pr.civ. cu privire la comunicarea hotararii in termen de cel mult o luna de la data pronuntarii ei, lipsa acestei comunicari putand duce la anularea hotararii si fara existenta unei vatamari;

- art.358 C.pr.civ. deoarece Tribunalul arbitral a avut o atitudine partinitoare fata de reclamanta, incuviintand doar probele acesteia si respingand fara temei legal toate probele propuse de parata. Se arata ca prin probele propuse de societatea parata se putea demonstra fara echivoc ca reclamanta nu si-a indeplinit obligatiile contractuale, respectiv ca in unele cazuri nu a livrat marfa sau a livrat alte produse decat cele solicitate. De asemenea, produsele livrate au avut o calitate necorespunzatoare, primind la randul sau numeroase reclamatii de la clienti.

-art.46 C.com. deoarece facturile invocate de creditoare nu reprezinta facturi acceptate de societatea debitoare, in lipsa semnaturii si stampilei acesteia. Nici „confirmarile de primire marfa” nu pot proba caracterul cert al creantei deoarece nu cuprind descrierea marfii primite si nu sunt incheiate cu respectarea normelor privind modul de intocmire a documentelor contabile, potrivit OMEF nr.3512/2008 privind documentele financiar-contabile.

- nu au fost respectate nici dispozitiile legale cu caracter imperativ cu privire la calculul penalitatilor de intarziere, deoarece creditoarea nu a emis nicio factura pentru penalitati, in conformitate cu art.1 din Legea nr.82/1991 si art.155 alin.1 C.fiscal.

In drept au fost invocate dispozitiile art.358, 360¹, 363, 364 C.pr.civ., art.1 din Legea nr.81/1991, Codul fsical, Ordinul 3512/2008, art.46 C.com.

Parata a depus la dosar intampinare (f.14-16), prin care a solicitat respingerea cererii in anulare, ca nefondata, motivat de faptul ca hotararea arbitrala atacata a fost data cu respectarea tuturor dispozitiilor legale si cuprinde toate mentiunile obligatorii, astfel ca legalitatea si temeinicia sa nu pot fi puse la indoiala. Se arata ca termenul de o luna pentru comunicarea hotararii este stabilit in favoarea partii care a castigat procesul si are interes sa puna in executare hotararea, iar nerespectarea lui nu poate duce la anularea hotararii; Tribunalul arbitral a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri, dar SC C.C.D. SRL nu a depus la dosar nici un inscris, culpa apartinand acesteia. Se mai arata ca acceptarea facturilor poate rezulta din orice act sau fapt emanand de la debitoare si poate fi si tacita, ca aplicarea stampilei nu este obligatorie pentru valabilitatea documentelor semnat in numele si pe seama unui peroane juridice, debitoarea a recunoscut facturile restante prin semnarea confirmarilor de primire a marfii, nu avea obligatia de emite aviz de insotire a marfii cata vreme s-a emis factura, iar calcul penalitatilor este corect.

In drept au fost invocate dispozitiile C.pr.civ.

La cererea instantei a fost atasat in cauza dosarul nr.19A/2012 al Curtii de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie Brasov.

Nu au fost administrate probe noi in cauza.

Reclamanta debitoare a formulat in cauza cerere de acordare facilitati la plata taxei de timbru in temeiul art.21 din Legea nr.146/1997, cerere admisa prin incheierea din data de 28.03.2013 (f.42) si modificata prin incheierea din data de 24.04.2013, in urma admiterii cererii de reexaminare.

La termenul din 16.04.2013 parata creditoare a invocat exceptia insuficientei timbrari, fata de faptul ca nu s-a achitat prima rata din taxa de timbru, astfel cum a fost stabilita prin incheierea din data de 28.03.2013, exceptie pe care instanta a unit-o cu fondul cauzei.

Analizand sentinta arbitrala in raport de probele administrate, criticile formulate, sustinerile partilor si temeiurile de drept invocate si deliberand cu prioritate asupra exceptiei insuficientei timbrari, Tribunalul retine urmatoarele:

Exceptia insuficientei timbrari a actiunii este nefondata si va fi respinsa deoarece cererea reclamantei debitoare de acordare facilitati la plata taxei de timbru, formulata in temeiul art.21 din Legea nr.146/1997, a fost admisa prin incheierea din data de 28.03.2013 -f.42, [modificata prin incheierea din data de 24.04.2013].

Odata ce instanta de judecata a incuviintat cererea de esalonare a platii taxei judiciare de timbru, plata ratelor lunare stabilite in sarcina partii este o chestiune ce tine de executarea obligatiei de plata sau, daca se impune, de executarea silita a hotararii, care se efectueaza de catre organele abilitate in acest sens, subordonate Ministerului Finantelor Publice, potrivit art.212 alin.(3) din Legea nr. 146/1997.

Asadar, hotararea prin care s-a dispus masura esalonarii reprezinta titlu executoriu, sumele datorate cu titlu de taxa judiciara de timbru fiind urmarite in conditiile prevazute de dispozitiile legale aplicabile in acest sens, iar instanta nu poate ca, facand aplicarea dispozitiilor art.20 alin.(3) din Legea nr. 146/1997, sa anuleze ca insuficient timbrata actiunea, in situatia in care nu s-a achitat o singura rata a taxei de timbru, respectiv reclamnta debitoare nu s-a mai conformat ulterior celor stabilite prin incheierea instantei, prin care s-a admis in parte cererea de ajutor public judiciar.

Pe fondul cererii in anulare se retine ca solutionarea prin arbitraj a litigiilor patrimoniale este la latitudinea partilor, iar hotararea arbitrala poate fi desfiintata numai prin actiune in anulare pentru unul din motivele prevazute de art.364 lit.a-i C.pr.civ. Aceasta cale nu este devolutiva, iar instanta sesizata cu actiunea in anulare trebuie sa verifice daca hotararea arbitrala ar putea fi desfiintata pentru unul din motivele mentionate.

In cauza, reclamanta debitoare SC C.C.D. SRL a invocat ca motive ale actiunii in anulare dispozitiile art.364 lit. i C.pr.civ., potrivit carora:

„Hotararea arbitrala poata fi desfiintata numai prin actiune in anulare pentru unul din urmatoarele motive:

i) hotararea arbitrala incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii.”

Instanta efectueaza un control de legalitate, iar nu de temeinicie prin invocarea unor situatii de fapt si probe care au facut obiectul analizei si interpretarii de catre tribunal.

Primul motiv al cererii in anulare, cu privire la lipsa mentiunilor referitoare la faptul ca deliberarea a avut loc in secret si daca a avut loc cu participarea tuturor arbitrilor prevazute de art. 360 alin.1 C.pr.civ. este nefondat, in conditiile in care minuta Hotararii arbitrale nr.23/12.11.2012 cuprinde numele si semnatura tuturor arbitrilor si mentiunea ca pronuntarea s-a facut la sediul Curtii de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie Brasov.

Motivul cu privire la incalcarea dispozitiilor art.363 alin.1 C.pr.civ. referitor la comunicarea hotararii in termen de cel mult o luna de la data pronuntarii ei, este de asemenea, nefondat. Mentiunile din acest articol nu cuprind si sanctiunea nerespectarii termenului de o luna de la pronuntare si, in niciun caz, nerespectarea acestui termen nu poate duce la anularea hotararii pronuntate. Acest termen este unul de favoare pentru partea care a castigat procesul, iar nu pentru partea care a pierdut deoarece, potrivit alin.3 al art.363 C.pr.civ. hotararea comunicata are efectul unei hotarari judecatoresti definitive, deci poate fi pusa in executare de partea care a castigat, dupa comunicare.

In ceea ce priveste incalcarea art.358 C.pr.civ. de catre Tribunalul arbitral, care ar fi manifestat o atitudine partinitoare fata de reclamanta atunci cand a incuviintat probele, instanta retine ca ambele parti au avut posibilitatea de a depune inscrisuri la dosar, iar faptul ca nu s-a incuviintat o anumita proba pentru debitoare nu duce la anularea hotararii. Este de retinut ca, desi prin cererea in anulare reclamanta debitoare a invocat ca detine probe cu care ar fi putut demonstra ca creditoarea este cea care nu si-a indeplinit obligatiile contractuale, respectiv ca in unele cazuri nu a livrat marfa sau a livrat alte produse decat cele solicitate, ca produsele livrate au avut o calitate necorespunzatoare, nu a depus la dosar niciun inscris in acest sens si nici interogatoriul care ar fi dorit sa se administreze in cauza, pentru a se putea aprecia daca se impune reanalizarea fondului litigiului.

Sunt nefondate si ultimele doua motive legate de aplicarea in cauza a dispozitiilor art.46 C.com. si a celor cu privire la calculul penalitatilor. Tribunalul Arbitral a facut o minutioasa analiza a relatiei contractuale a partilor si a ajuns corect la concluzia ca atat debitul principal cat si penalitatile solicitate in cauza au fost dovedite.

In ceea ce priveste faptul ca facturile nu au fost semnate si stampilate de debitoare, instanta retine ca, acestea nu sunt obligatorii, potrivit art.155 alin.6 C.fiscal, iar acceptarea lor s-a facut prin acceptarea marfii si semnarea documentelor denumite „Confirmare primire marfa”, pe fiecare confirmare fiind mentionat nr. facturii (f.74-126 dosar arbitral). De asemenea, potrivit OMEF nr.3512/2008 privind documentele financiar-contabile  avizul de insotire a marfii se intocmeste numai in cazul in care nu se intocmeste factura, or, in speta, s-a intocmit de fiecare data factura.

Art.1 din Legea nr.82/1991 nu cuprinde mentiuni cu privire la obligativitatea intocmirii facturilor pentru penalitati, asa cum a sustinut reclamanta debitoare, iar Tribunalul arbitral a interpretat corect dispozitiile art.155 alin.1 C.fiscal, care obliga la intocmirea facturilor numai pentru livrarile de bunuri sau prestarea de servicii nu si pentru penalitati percepute pentru nerespectarea de catre co-contractant a obligatiei de plata.

Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept si in temeiul art.366 C.pr.civ., urmeaza a fi respinsa actiunea in anulare formulata de reclamanta SC C.C.D. SRL.

Parata creditoare nu a solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge exceptia netimbrarii actiunii, invocata de parata.

Respinge actiunea in anulare a Hotararii arbitrale nr.23/12.11.2012 pronuntata de Curtea de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie Brasov, formulata de reclamanta SC C.C.D. SRL, cu sediul ales in Brasov B-dul 15 Noiembrie nr.X, la Cabinet Av. T.N. G., in contradictoriu cu parata SC S.C. & C. SRL, cu sediul in Brasov Calea Bucuresti nr.X jud. Brasov.

Fara cheltuieli de judecata.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica, azi, 16.04.2013.

PRESEDINTE, GREFIER,

M. L. I. T.

Red. M.L./16.05.2013

Dact. I.T./22.05.2013

 - 4 ex. -

Domenii speta

Spete similare