Fond funciar

Constată că PAROHIILE au chemat în judecată pe pârâţii: STATUL ROMAN prin M F, Comuna G prin Primar şi Consiliul Local M, solicitând a se constata nevalabilitatea titlurilor Statului Român, respectiv a Hotărârii nr. 19/4.12.1928 emisă de Comisiunea de Ocol de împroprietărire şi Expropriere M si a Legii nr.260/4.04.1945 emisă de Guvernul Comunist Dr. Petru Groza; să se constate că reclamantele sunt proprietare tabulare ale terenurilor înscrise în Cartea funciară nr.C partea a II a în suprafaţă de 3500 ha în corn. G şi 4381 în com. T jud.Neamţ; să se constate prin compararea ridurilor de proprietate ale reclamantelor cu ridurile pârâţilor, că ridurile reclamantelor sunt preferabile.

Se arată în motivarea cererii, că prin încheierea nr.121/47/24.09.1910 s-a transcris dreptul de proprietate al comunităţilor Bisericeşti asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră,însă prin Hotărârea nr.19/04.12.1928 emisă prin fraudă la lege de Comisia de Ocol M, terenul proprietatea reclamantei a fost expropriat, cu o parte din acest teren fiind împroprietărite alte biserici ori alte persoane fizice.Prin Legea nr.260/4.04.1945 Guvernul Comunist Dr.Petru groza a anulat redarea proprietăţii,ulterior reclamanta răscumpărând terenul în litigiu, care în anul 1949 a fost preluat abuziv de către stat.

Consiliul local M a formulat întâmpinare invocând lipsa calităţii sale pasive iar pe fond respingerea acţiunii.

Iniţial cererea a fost înregistrată la Tribunalul Bacău, care prin s.c. nr.421/28.05.2008 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei Moineşti.

După trimiterea dosarului la Judecătoria Moineşti, s-a formulat întâmpinare de către Autoritatea Administrativ Teritorială a com. G, ridicându-se excepţia netimbrării, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâteinadmisibilitatea cererii, excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei cu privire la suprafaţa de teren din com. T, excepţia necompetenţei materiale a completului de judecată iar pe fond respingerea acţiunii ca nefondată.

S-au mai ridicat de către pârâta Autoritatea Administrativ Teritorială a com. Cî excepţiile lipsei semnăturii de pe cererea de chemare în judecată pentru Parohia Ş şi lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

Reclamanta şi-a preţuit capătul de cerere privind compararea ridurilor de proprietate(nr.3) în sensul că valoarea terenului este de peste 5 miliarde lei, instanţa dispunând disjungerea acestui capăt de cerere pe care 1-a trimis spre soluţionare Tribunalului Bacău.

Nu s-a mai insistat în excepţiile privind: excepţia netimbrării pentru primul capăt de cerere, pentru excepţia privind necompetenţa materială şi cele privind oesemnarea cererii de chemare în judecată şi lipsa dovezii de reprezentare.

Cât priveşte celelalte excepţiiinstanţa urmează a respinge excepţia netimbrării pentru al doilea capăt de cerere, considerând că cererea a fost formulată

pe prevederile Legii 18/1991,situaţie avută în vedere şi de tribunalul Bacău la momentul declinării competenţei.

Se va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Unităţii Administrativ Teritoriale a comunei G şi a Consiliului Local al Municipiului M, având în vedere că terenurile la care se referă litigiul se află pe raza teritorială a com. G iar Comisiunea de ocol la care se referă Hotărârea atacată este cea din M .

Se vor admite excepţia inadmisibilităţii cererii privind constatarea nevalabiiităţii titlurilor Statului Român şi excepţia inadmisibilităţii celui de al doilea capăt de cerere pentru constatarea că reclamantele sunt proprietare tabulare ale terenului înscris în cartea funciară şi se va respinge pe excepţia inadmisibilităţii cererile formulate de către reclamantele PAROHIILE în contradictoriu cu STATUL ROMÂN prin M F,Comuna G prin Primar şi CONSILIUL M, pentru următoarele considerente:

Prin LIotărârea nr.19/4.12.1928 a fost expropriată de la Biserica Sf.Petru din C , suprafaţa de teren menţionată de reclamantă în acţiunea sa şi pentru care solicită a se constata că este proprietară tabulară.

In situaţia în care reclamantei i s-au preluat abuziv terenurile proprietate, avea posibilitatea ca în baza Legilor 18/1991,1/2000 şi 247/2005, să solicite reconstituirea dreptului de proprietate.

Astfel, conform prevederilor Legii nr. 1/2000, reclamanta beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în cazul în care dovedea că terenul solicitat a fost proprietatea sa şi a fost preluat de către stat, indiferent cu ce titlu.

De altfel, reclamanta a depus la dosar s.c. nr.1788/29.12.2008 prin care s-a respins plângerea formulată împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene N, pentru terenurile situate în raza teritorial administrativă a acestei instanţe.

In cadrul solicitării respective, se puteau analiza condiţiile preluării precum şi a valabilităţii tidurilor în baza cărora s-a făcut preluarea.

Ori calea aleasă de reclamante excede competenţei de control a instanţei.

Cât priveşte capătul al doilea de cerere, atâta timp cât reclamantele au calea acţiunii în realizare, fiind evidenţiate în Cartea Funciară nr.89 C, acţiunea în constatare este inadmisibilă.

La fel ca la primul capăt de cerere se impunea ca acest aspect să constituie un element probatoriu în cererea formulată în baza Legilor fondului funciar.

Domenii speta

Spete similare