Eliberare titlu de proprietate

Eliberare titlu de proprietate

Dosar nr. 1323/234/2007 – decizia civilă nr. 105/R din 12.02.2009

Cu privire la recursul celor două comisii, ţinând seama şi de acordul reclamanţilor-intimaţi, se constată că este întemeiat, obligarea la daune cominatorii începând cu data rămânerii definitive a hotărârii nu se justifică, având în vedre că procedura de eliberare a titlului de proprietate nu se rezumă numai la eliberare unui act ci şi parcurgerea unor faze intermediare cu privire la identificarea terenului, întocmirea documentaţiei, înaintarea documentaţiei la comisia judeţeană în vederea validării şi eliberării titlului.

Această procedură nu poate fi îndeplinită imediat după rămânerea definitivă a hotărârii, ci într-un timp rezonabil pe care-l vor aprecia reclamanţii care pot solicita şi ulterior aceste daune dacă vor considera că perioada de eliberare s-a prelungit.

Prin sentinţa civilă nr.1151 din 04 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Gheorgheni s-a admis în parte acţiunea reclamanţilor BJ, FM, SM, RE, aşa cum a fost formulată şi precizată în contradictoriu cu pârâţii Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar a comunei Suseni, Comisia judeţeană Harghita pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, BE şi intervenienta Grupul asociativ de pădure.

Au fost obligate pârâtele comisia locală şi comisia judeţeană să elibereze reclamanţilor titlul de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 5 ha şi 9.500 mp, parcelele PD 4432/21 şi PD 4432/22 conform procesului verbal de punere în posesie nr. 2187.

Au fost obligate cele două comisii la daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii până la eliberarea titlului de proprietate, în favoarea reclamanţilor.

S-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 17001/24.05.2004 emis pe numele BE pentru suprafaţa de 5,95 ha teren.

S-a respins cererea privind constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate al intervenientului Grupul asociativ de pădure cu nr. 18051/2005.

S-a respins cererea de intervenţie a intervenientului Grupul asociativ de pădure.

Au fost obligate cele două comisii la 1103 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanţilor.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În temeiul Legii nr. 18/1991 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/1997 şi Legea nr. 1/2001, reclamanţii în calitate de moştenitorii a-i def. BJ au depus în anul 1998 cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul forestier proprietatea autorului lor. La data depunerii cererii de reconstituire terenul era liber, astfel încât nu exista nici un impediment pentru întocmirea documentaţiei şi emiterea Titlului pe vechiul amplasament.

Pe baza actelor depuse la dosar din care rezultă calitatea de moştenitori a  reclamanţilor, cât şi dreptul de proprietate al antecesorilor lor, Comisia Locală de aplicare a fondului funciar a întocmit procesul verbal de punere în posesie al reclamanţilor pe o suprafaţă de 5 ha. şi 9500 mp. tarla 227 parcele PD 4432/21 şi PD 4432/22.

La data de 17.10.2005 Primăria Suseni recunoaşte  că din greşeală specialiştii topografi au întocmit proces verbal de punere în posesie pe numele BE, căreia i s-a eliberat şi Titlu de proprietate anexat la dosar, aspect ce rezultă din Adeverinţa depusă la dosarul nr. 1324/234/2007.

Din raportul de expertiză, rezultă că punerea în posesie pentru BE nu a fost făcută de reprezentanţii Comisiei Locale, ci de specialişti din Zetea şi Odorheiu-Secuiesc.

Din raportul de expertiză tehnică întocmit, rezultă faptul că există o suprapunere între terenul revendicat de reclamanţi şi terenul pentru care s-a eliberat Titlu de proprietate pârâtei BE.

Pârâta BE a declarat că este de acord cu anularea parţială a Titlului de proprietate cu privire la suprafaţa de teren ce se suprapun.

Instanţa a considerat că, prin lucrarea de specialitate efectuată în cauză de către expert, rezultă cu certitudine că, suprafaţa de teren revendicată de reclamanţi şi pentru care au fişă de punere în posesie, nu se suprapune cu terenul pentru care s-a eliberat Titlu de proprietate intervenientei, acesta fiind în hotar cu terenul proprietatea Grupului asociativ de pădure.

Aşa cum s-a menţionat mai sus, însăşi reprezentantul intervenientei, declară că în natură nu există nici o suprapunere.

Analizând procesul verbal de punere în posesie şi schiţa întocmită cu această ocazie în favoarea reclamanţilor, instanţa apreciază că aceasta fiind semnată şi ştampilată de către Comisia de aplicare a lefii fondului funciar Susenei, este legală şi temeinică, lipsa datei la care s-a întocmit nu constituie un motive de nulitate a acestui act, astfel cum au solicitat intervenienţii. Mai mult intervenienţii în situaţia sus menţionată nu au nici un interes, în a se constata nulitatea acestor acte.

În concluzie, instanţa apreciază că eliberarea Titlului de proprietate pe numele BE a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 2 şi 24 fiind aplicabile în bază disp. Art. III, alin. 1 Lit. a. din Legea nr. 169/1997 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 potrivit cărora „ sunt lovite de nulitatea absolută … actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane pe vechile amplasamente ale foştilor proprietari solicitate de către aceştia în termen legale, libere la dat solicitării.

Instanţa a apreciat că ambele Comisii de aplicare a legii fondului funciar au fost în eroare cu privire la plasamentul terenului de a fost retrocedat Grupului asociativ de pădure şi faţă de imobilul pentru care s-a există proces verbal de punere în posesie în favoarea reclamanţilor şi deci nu există nici un impediment a se elibera Titlu de proprietate în favoarea acestora.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Harghita, BE.

Cele două comisii recurente au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul eliminării din dispozitiv a obligării lor la daune cominatorii.

Arată în  recursul lor că procedura eliberării titlului de proprietate presupune parcurgerea unor etape: adoptarea soluţiei de propunere şi validare, întocmirea documentaţiei, identificarea terenului, transmiterea propunerii la comisia judeţeană care trebuie să valideze propunerea în şedinţă, după care eliberarea propriu-zisă.

Parcurgerea acestor etape necesită timp şi eliberarea titlului nu se poate face imediat după rămânerea definitivă a hotărârii.

În recursul său, recurenta BE arată că solicită să fie obligate comisia locală şi cea judeţeană să-i compenseze suprafaţa de teren în natură cu suprafaţa de 5,95 ha teren care a fost cuprinsă în titlul de proprietate anulat.

Intimaţii nu au depus întâmpinare, dar au arătat în faţa instanţei că sunt de acord cu recursurile comisiilor, că este nevoie de ceva timp pentru eliberarea titlului de proprietate, iar în ce priveşte recursul lui BE solicită respingerea lui.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs şi sub toate aspectele, tribunalul reţine următoarele:

Cu privire la recursul celor două comisii, ţinând seama şi de acordul reclamanţilor-intimaţi, se constată că este întemeiat, obligarea la daune cominatorii începând cu data rămânerii definitive a hotărârii nu se justifică, având în vedre că procedura de eliberare a titlului de proprietate nu se rezumă numai la eliberare unui act ci şi parcurgerea unor faze intermediare cu privire la identificarea ternului, întocmirea documentaţiei, înaintarea documentaţiei la comisia judeţeană în vederea validării şi eliberării titlului.

Această procedură nu poate fi îndeplinită imediat după rămânerea definitivă a hotărârii, ci într-un timp rezonabil pe care-l vor aprecia reclamanţii care pot solicita şi ulterior aceste daune dacă vor considera că perioada de eliberare s-a prelungit.

Cât priveşte cererea recurentei BE cu privire la compensarea ternului care a fost cuprins în titlul de proprietate anulat de instanţa de fond cu alt teren, aceasta este o cerere nouă făcută în recurs. Recurenta neformulând la judecata de fond o cerere reconvenţională, în recurs, conform prevederilor art. 294 şi 316 Cod procedură civilă, nu se pot face alte cereri noi.

Având în vedere însă că titlul de proprietate nu s-a anulat pentru faptul că recurenta nu ar fi persoană îndreptăţită să i se reconstituie dreptul de proprietate ci pentru faptul că terenul s-a suprapus peste cel care li se cuvenea reclamanţilor, rămâne în sarcina celor două comisii să stabilească în ce modalitate va fi compensată recurenta BE pentru terenul cuprins în titlul anulat.

Raportat considerentelor reţinute, tribunalul, în baza art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, va admite recursul celor două comisii şi va modifica în parte hotărârea atacată în sensul eliminării din dispozitivul acesteia a obligării recurentelor la plata de daune cominatorii.

În baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de BE.

Domenii speta

Spete similare