Plângere contravenţională

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA MOTRU

Plângere contravenţională

În materie contravenţională sancţiunea complemntară trebuie aplicată numai alături de sancţiunea principală, neexistând o derogare legală expresă.

Sancţiunea complementară a confiscării se  poate aplica doar alături de sancţiunea principală.

Deoarece în speţă , chiar agentul constatator a stabilit incidenţa dispoziţiilor  art.13 alin.1 din OG2/2001, potrivit căruia aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei, iar prin L.12/1990 nu s-a prevăzut un alt termen de prescripţie pentru aplicarea sancţiunilor contravenţionale ,  nu se mai putea aplica nici sancţiunea complementară a confiscării sumei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. …../263/2012, petenta SC I. G. SRL  a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria H nr. …….. - emis de G. F. - SECŢIA  G. la data de 13.02.2012 şi a măsurilor dispuse prin acesta.

În fapt  , petenta a arătat că, la data de  13.02.2012, ora 14.00, la SC I. G. SRL M. s-a încheiat procesul-verbal de contravenţie seria seria H nr. ……./13.02.2012.

Că, s-a mai menţionat că respectivul control s-a încheiat în baza documentelor transmise de IPJ G. – Serviciul de ordine publică, prin adresa nr. ……../09.02.2012 înregistrată la G.F.R. Că, prin adresa sus menţionată reprezentanţii IPJ au constatat  că societatea , în perioada 2007-2010 a încheiat 7 contracte cu unităţile miniere  din zona M. fără să fie autorizată conform prevederilor L.333/2003 conform competenţelor şi că având în vedere cele specificate  în adresă  şi analizând documentele puse la dispoziţie,  s-a întocmit nota de constatare nr………./13.02.2012 din care rezultă  că societatea a facturat şi încasat contravaloarea serviciilor respective  fără să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege, adică să aibă licenţă de funcţionare şi că în centralizatorul anexat la nota de constatare unde sunt specificate facturile, procesele-verbale de recepţie , valoarea totală şi valoarea activităţii de supraveghere , pază, etc., despre care reprezentanţii IPJ G., conform competenţelor la Legea 333/2003 afirmă că a funcţionat fără licenţă, rezultă că în perioada 03.09.2007-16.12.2010, societatea a încasat necuvenit suma de 579.009,65 lei fără TVA.

S-a mai menţionat, de asemenea că, faptele descrise constituie contravenţii prevăzute la art.1 lit.a din L.12/1990 republicată de săvârşirea căreia se face vinovată SC I. G. SRL , iar faţă de contravenţiile săvârşite se aplică următoarele sancţiuni: A. Contravenientul SC I. G. SRL se amendează cu …; 1. PRESCRISĂ conf. Art.13 alin.1 din OG 2/2001 aprobată prin L:180/2002, în sumă totală PRESCRISĂ. Amenda PRESCRISĂ conf. Art.13 alin.1 din OG2/2001; perd.03.09.2007-16.12.2002. B. În conformitate cu art.4 din L.12/1990 rep. Pentru fapta de la pct.,1 prezentată pe verso , veniturile realizate de societate din activităţile de supraveghere acces, pază , etc. pentru care societatea nu deţine licenţă conform L.333/2003 în valoare de 579.009,65 lei sunt considerate venituri ilicite întrucât au fost efectuate fără îndeplinirea condiţiile stabilite prin lege – lipsă licenţă de funcţionare.

Întrucât la data şi ora controlului suma de 579009,65 lei nu se regăseşte faptic asupra contravenientului , se dispune virarea acestuia la bugetul consolidat al statului sau numerar la casieria G.F. Gorj.

În motivarea plângerii sale, petenta a arătat că procesul-verbal de contravenţie este netemeinic şi nelegal din următoarele motive :

Din cuprinsul procesului-verbal de contravenţie rezultă că numiţii P. Ghe. şi C. Gigel Ghe. – comisari ai G. F.  nu au făcut propriile constatări ale faptelor descrise, ci în baza unei adrese primite de la IPJ G. , au efectuat nişte calcule pentru a stabili cuantumul sumelor încasate de societate în perioada 03.09.2007-16.12.2010 în baza unor contracte încheiate cu unităţile miniere fără autorizare conform L.333/2003 – reţinând că faptele descrise sunt contravenţii la L.12/1990 art.1 lit.a , iar cu privire la aplicarea sancţiunii contravenţionale , agenţii constatatori  au stabilit incidenţa dispoziţiilor art.13 alin.1 din OG nr.2/2001, potrivit căruia aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei – constatând în mod corect că amenda este prescrisă , întrucât perioada este cuprinsă între 03.09.2007 şi 16.12.2010.

A mai arătat petenta că sumele încasate pe perioada susmenţionată , agenţii constatatori , au reţinut că, potrivit art.4 alin.2 din L.12/1990, că întrucât suma calculată de aceştia , în cuantum de 579009,65 lei este considerată venit ilicit dar nu se regăseşte faptic, au dispus în mod eronat virarea acesteia la bugetul consolidat al statului.

Că, această măsură complementară este nelegală deoarece în materie contravenţională sancţiunea complementară trebuie aplicată  numai alături de sancţiunea principală , neexistând în acest sens o derogare  legală expresă .Că, aceasta rezultă implicit din disp.art.5 , alin.7 din OG2/2001, care statuează că, pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare , nemaifiind deci aplicabile dispoziţiile art.15 din L.32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor , ce instituia posibilitatea aplicării sancţiunii complementare , chiar în cazul prescrierii aplicării şi executării sancţiunii , această prevedere ce a fost declarată neconstituţională fiind abrogată prin OG2/2001.

Că, în lumina legislaţiei actuale sancţiunea complementară a confiscării se mai poate aplica doar alături de sancţiunea principală.

A mai arătat petenta că, potrivit practicii CEDO , asemănările care există între infracţiuni şi contravenţii impun un tratament juridic asemănător , atât în privinţa sancţiunilor , cât şi a principiilor de aplicare şi executare a acestora .

Că, în materie penală, pedepsele complementare se aplică numai alături de pedepsele principale , concluzionându-se că, şi în materie contravenţională sancţiunea complementară trebuie aplicată numai alături de sancţiunea principală .

În continuare, petenta a arătat că, perioada pentru care agentul constatator a efectuat calculele  nu este corectă, în condiţiile în care petenta a solicitat în scris eliberarea licenţei şi a depus documentaţia necesară în vederea eliberării licenţei şi nu a primit un răspuns negativ în termenul legal , motiv pentru care a apreciat că a operat acceptarea tacită , cu atât mai mult cu cât ulterior i-a fost expediată şi licenţa.

În drept, petenta şi-a întemeiat plângerea pe disp.OG2/2001.

Pentru dovada plângerii sale, petenta a depus la dosarul cauzei procesul-verbal de contravenţie contestat  şi a solicitat efectuarea în cauză a unei expertize tehnice specialitatea contabilitate, raportul de expertiză fiind întocmit şi depus la dosarul cauzei de d-l expert B. D..

Legal citată, intimata G. F. – Secţia G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale formulată de petentă ca fiind neîntemeiată.

A arătat intimata că, SC I. G. SRL , în perioada 2007-2010, a încheiat 7 contracte cu unităţile miniere din zona Motru , obiectul principal al acestor contracte fiind ,, servicii de deservire generală,, în care la art.41 lit.d (de exemplu contract 30/S/14.09.2007) figurează ,,servicii de supraveghere a accesului personalului în sediile administrative,, sau  conf. Art.4 alin.1 (de exemplu contract nr.20/S/04.05.2010), prestatorul se obligă să presteze servicii de ,, pază a patrimoniului Minei M. şi subunităţilor componente , prin posturi de pază fixe, mobile , patrule auto, dispecerate zonale).

Că, potrivit facturilor şi a proceselor verbale de recepţie a lucrărilor puse la dispoziţie de IPJ G.  pentru perioada septembrie 2007- decembrie 2010, rezultă că societatea a facturat şi încasat contravaloarea serviciilor respective, fără să îndeplinească condiţiile stabilite de lege , adică licenţa de funcţionare.

Intimata a mai precizat că societatea a obţinut  licenţa de funcţionare  în anul 2010, respectiv sub nr………./P/20/2010.

Că, veniturile realizate de societatea intimată din activitatea de supraveghere acces, pază, pentru care societatea nu deţine licenţă, conform L.333/2003, respectiv suma de 579009 sunt considerate venituri ilicite, întrucât au fost realizate fără îndeplinirea condiţiilor stabilite de lege .

Că, întrucât această sumă nu se găseşte faptic asupra contravenientului ,s-a dispus prin procesul-verbal virarea acesteia la bugetul consolidat al statului.

Că, susţinerile petentei potrivit cărora măsura complementară de confiscare a sumei de 579009 lei nu ar fi corect aplicată , având în vedere prescripţie, sunt eronate.

A mai arătat intimata că, din analiza art.13 din OG2/2001, rezultă că aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

Că prescripţia intervine doar în cazul aplicării amenzii , textul nefăcând vorbire de o prescripţie a faptei contravenţionale sau a altor sancţiuni complementare , fiind aplicabil principiul de drept  conform căruia unde legea nu distinge , nici interpretul nu o poate face.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria H nr…… întocmit de intimata G.F. G. la data de 13.02.2012, s-a reţinut că petenta SC I. G. SRL  a săvârşit fapta contravenţională prevăzută de art.1 lit.a din L.12/1990 republicată.

În fapt, s-a reţinut în sarcina petentei de către agenţii constatatori că, în baza controlului efectuat potrivit documentelor transmise de IPJ G.  - Serviciul de ordine publică, s-a constatat că, în perioada 2007-2010, SC I. G. SRL a încheiat 7 contracte cu unităţile miniere din zona M. , fără să fie autorizată conform prevederilor L.333/2003.

S-a mai reţinut de către intimată în baza notei de constatare  nr………/13.02.2012 că, societatea a facturat şi încasat contravaloarea serviciilor respective , fără a îndeplini condiţiile stabilite de lege , adică fără a avea licenţă de funcţionare.

În cuprinsul acestui proces-verbal de contravenţie s-a consemnat că sancţiunea amenzii contravenţionale este prescrisă , conform art.13 alin.1 din OG2/2001.

Veniturile realizate de societate din activităţile de supraveghere acces, pază etc. pentru care societatea nu deţine licenţă conform L.333/2003, venituri în valoare de 579009,65 lei au fost considerate venituri ilicite , întrucât au fost obţinute fără îndeplinirea condiţiile stabilite prin lege.

Agentul constatator a mai consemnat în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie că , întrucât la data controlului suma mai sus menţionată nu se regăsea faptic asupra contravenientului , s-a dispus virarea acestei sume la bugetul consolidat al statului sau numerar la casieria G. F. G..

Sub aspectul legalităţii întocmirii procesului-verbal de contravenţie contestat , se reţine că nu există motive de nulitate absolută a acestuia , din cele prevăzute de art.17 din OG2/2001 şi care să poată fi invocate şi din oficiu de către instanţă.

De altfel, petenta nu a invocat în cererea introductivă de instanţă motive de nulitate a procesului-verbal de contravenţie , ci , în esenţă, împrejurarea că nu se putea aplica măsura confiscării sumei de 579009 lei , menţionată în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie contestat, în condiţiile în care nu s-a aplicat o sancţiune principală , constatându-se că aceasta este prescrisă.

Sub acest aspect , se reţine că, în legislaţia românească , de altfel ca şi în legislaţia altor state europene (spre exemplu Germania, Republica Cehă şi Slovacia), contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi supuse unui regim administrativ.

Din perspectiva contravenţională, în jurisprudenţa sa , Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să îşi îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public , prin stabilirea sau menţinerea unei distincţii între diferitele tipuri de infracţiuni.

În principiu, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu se opune tendinţei de ,, dezincriminare,, existente în statele membre .

Cu toate acestea, aşa cum s-a reţinut în cauza Ozturk împotriva Germaniei , aceste fapte intră sub incidenţa art.6 al Convenţiei.

Pentru a se face această aplicare a prevederilor art.6 al Convenţiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că este necesar să fie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul naţional; 2. natura faptei; 3. natura şi gradul de gravitate ale sancţiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză.

În aprecierea acestor criterii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că modul de definire  a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esenţială fiind natura faptei şi a sancţiunii.

Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive  măsurile din legislaţiile naţionale referitoare la dezincriminarea unor infracţiuni mai puţin grave în ,,interesul individului,,.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului au avut în vedere faptul că, sancţiunile administrative nu privesc un grup de persoane , ci se adresează tuturor cetăţenilor în vederea realizării scopului preventiv şi represiv al sancţiunii, ceea ce conferă faptei natură penală.

În aceste condiţii, distincţia operată de statele europene între crime , delicte şi contravenţii, nu este operantă, în sensul art.6 al Convenţiei , toate având caracter penal şi tocmai de aceea prevederile acestui articol garantează oricărui acuzat dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în dreptul intern.

Rezultă că , sub acest aspect, legislaţia contravenţională română intră sub prevederile art.6 al Convenţiei .

Asemănările care există între infracţiuni şi contravenţii, sub aspectul naturii lor juridice , impun un tratament juridic asemănător, atât în privinţa sancţiunilor cât şi a principiilor de aplicare şi executare a acestora.

Ca şi infracţiunile, contravenţiile sunt fapte interzise şi sancţionate prin lege, din cauza pericolului pe care îl prezintă pentru valorile sociale, în special pentru regulile de convieţuire normală în societate.

Sancţiunile prevăzute de lege pentru contravenţii, întocmai ca şi pedepsele prevăzute pentru infracţiuni, au ca finalitate şi raţiune atât tragerea la răspundere a celui care a săvârşit astfel de fapte, cât şi prevenirea săvârşirii din nou a faptelor ilicite respective.

Potrivit art.5 din OG2/2001, sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare , sancţiunile contravenţionale principale fiind avertismentul, amenda contravenţională, prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, iar sancţiunile contravenţionale complementare fiind confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau autorizaţiei de exercitare a unei activităţi , închiderea unităţii, blocarea contului bancar, suspendarea activităţii agentului economic, retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv şi desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială.

Prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale sau complementare.

Pentru una şi aceeaşi contravenţie, se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare.

Astfel, se reţine că în temeiul art.4 alin.2 din L.12/1990 republicată şi modificată veniturile obţinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activităţile prevăzute la art. 1, precum şi încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu este dovedită se confiscă şi se fac venit la bugetul administraţiei publice centrale.

Prin urmare, art.4 alin.2 din L.12/1990 instituie practice o sancţiune contravenţională complementară , respective confiscarea, reglementată ulterior cu caracter general de OG2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor , care a abrogate dispoziţiile L.32/1968.

Arătând că asemănările care există între infracţiuni şi contravenţii, sub aspectul naturii lor juridice, impugn un tratament juridic asemănător , atât în privinţa sancţiunilor , cât şi a principiilor de aplicare şi executare a acestora, instanţa apreciază că şi în materie contravenţională sancţiunea complemntară trebuie aplicată numai alături de sancţiunea principală, neexistând o derogare legală expresă.

Aceasta întrucât , în present, nu mai sunt aplicabile dispoziţiile art.15 din L.32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor , abrogată expres prin OG2/2001, iar sancţiunea complementară a confiscării se mai poate aplica doar alături de sancţiunea principală.

Deoarece în speţă , chiar agentul constatator a stabilit incidenţa dispoziţiilor  art.13 alin.1 din OG2/2001, potrivit căruia aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei, iar prin L.12/1990 nu s-a prevăzut un alt termen de prescripţie pentru aplicarea sancţiunilor contravenţionale , se apreciază că nu se mai putea aplica nici sancţiunea complementară a confiscării sumei de 579009 lei.

În aceste condiţii, instanţa nu se va mai pronunţa şi asupra celorlalte  elemente de fapt invocate de petentă în apărare.

Faţă de aceste considerente şi văzând şi disp.art.34 din OG2/2001 instanţa urmează să admită plângerea şi să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie contestat.

Domenii speta

Spete similare