Ordonanţă preşedinţială. Condiţii.

Sentinţă civilă 1825 din 23.08.2012


Ordonanţă preşedinţială. Condiţii.

- Art.581 Cod procedură civilă

SENTINŢA CIVILĂ NR.1825 DIN 23.08.2012

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.08.2012 sub nr./269/2012, reclamanta TF l-a chemat în judecată pe pârâtul BF, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa pe calea ordonanţei preşedinţiale  să dispună:

- stabilirea locuinţei minorei BMV, ns. la 22.04.2003, la domiciliul, respectiv reşedinţa reclamantei;

- suplinirea consimţământului scris al pârâtului cu privire la înscrierea în paşaportul reclamantei a minorei sau pentru eliberarea unui paşaport individual pentru aceasta;

- suplinirea acordului pârâtului cu privire la deplasarea minorei în străinătate, în modalitatea autorizării reclamantei să poată realiza scoaterea şi intrarea copilului din ţară fără acordul expres, autentic, al pârâtului.

În motivarea acţiunii a arătat că pârâtul este tatăl minorei rezultate din relaţia lor de concubinaj.

Datorită unor neînţelegeri, concubinii s-au separat, reclamanta mergând împreună cu minora la domiciliul părinţilor săi din com. Ulmeni. Ulterior, a hotărât împreună cu pârâtul să plece la muncă în străinătate, minora rămânând la locuinţa bunicilor materni. La începutul anului 2011, bunicii materni au plecat la rândul lor în străinătate, aşa încât reclamanta şi pârâtul au stabilit ca minora să locuiască în locuinţa lor comună, urmând ca reclamanta să asigure toate cele necesare creşterii şi educării minorei. A trimis în ţară bani, haine, medicamente şi a păstrat legătura cu fiica sa prin diferite mijloace de comunicare, precum şi prin vizite în perioada concediului. Pe parcurs a observat însă că pârâtul îşi exercită drepturile părinteşti într-un mod nerezonabil, impunând un control excesiv asupra legăturilor cu fiica sa, încercând chiar să determine minora să condiţioneze sentimentele pe care le are faţă de mama sa de împăcarea ei cu pârâtul. I-a solicitat pârâtului să îi permită să ia fata în vizită la reşedinţa ei din străinătate, însă acesta a refuzat de fiecare dată, menţionând expres că nu-şi va da acordul pentru paşaport.

Mai arată că în urmă cu o lună pârâtul a plecat în străinătate pe o perioadă nedeterminată, comunicându-i că o va lăsa pe minoră în locuinţa comună, în grija concubinei sale.

Precizează reclamanta că deşi concubina pârâtului s-a comportat întotdeauna bine cu fiica ei, consideră că este natural ca aceasta să locuiască împreună cu părinţii. De altfel, minora a mai fost în Spania, cu 4-5 ani în urmă, pentru o perioadă de 6-7 luni, interval în care s-a acomodat foarte bine acolo.

Mai arată că după ce a aflat că pârâtul a plecat în străinătate a venit în ţară, actualmente fiica sa locuind împreună cu ea în com. Ulmeni, în casa părinţilor săi. Menţionează însă că este stabilită în Spania, are o locuinţă corespunzătoare, realizează venituri suficiente, iar opinia minorei în legătură cu locuirea la mamă este una pozitivă şi aşteptată.

Apreciază că urgenţa rezolvării chestiunilor invocate prin cerere rezidă în faptul că minora nu poate rămâne nesupravegheată de către nici unul dintre părinţi şi întrucât pârâtul este plecat în străinătate pentru o perioadă nedeterminată, este mai mult decât firesc ca fiica lor să beneficieze de o supraveghere directă şi o îngrijire corespunzătoare din partea sa. Acest lucru nu se poate realiza decât prin luarea minorei la locuinţa stabilă a reclamantei din Spania, unde trebuie să se întoarcă pe cât de repede posibil, fiind doar învoită, aşa încât drepturile sale şi ale minorei putând fi păgubite prin întârzierea luării măsurilor solicitate. Precizează că minora este îngrijorată atât de ipoteza rămânerii în ţară fără nici unul dintre părinţi, cât şi de faptul că urmează să înceapă un nou an şcolar, aceasta dorind ca acest lucru să se întâmple în ţara reşedinţei reclamantei.

Mai arată că pe rolul instanţei se află înregistrată o cerere având ca obiect exercitare autoritate părintească, stabilire locuinţă minor, pensie de întreţinere şi rezolvare neînţelegeri exercitare drepturi părinteşti.

În drept a invocat art.496, 486 C.civ., art.581 şi urm. 274 C.pr.civ., art.18 al.2 şi art.38 lit.b din Legea 272/2004, Legea 248/2005.

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, audierea minorei, anchetă psihosocială, interogatoriu.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, audierea minorei şi proba testimonială cu martorii TM şi BC. 

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamanta şi pârâtul sunt părinţii minorei BMV, născută la 22.04.2003.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv înscrisuri şi declaraţiile martorilor audiaţi la propunerea reclamantei, instanţa reţine că situaţia de fapt descrisă pe larg în motivarea acţiunii corespunde întocmai realităţii. De altfel, aceasta s-a confirmat cu ocazia ascultării minorei în camera de consiliu, conform procesului verbal ataşat la dosar, dar şi prin precizările mamei pârâtului, prezentă în instanţă la termenul de judecată. Astfel, instanţa reţine că reclamanta este stabilită în Spania, având încheiat contract de muncă pe perioadă nedeterminată. La rândul său, pârâtul a plecat la muncă în Germania, astfel încât la acest moment minora ar fi rămas practic lipsită de ocrotirea părintească în cazul în care reclamanta nu s-ar fi întors temporar în ţară. În acest context, imperativul asigurării ocrotirii părinteşti impune ca minora să poată locui cu mama, iar pentru a nu compromite posibilitatea şi totodată obligaţia acesteia din urmă de a asigura resursele financiare necesare creşterii şi educării minorei, în condiţiile în care este angajată cu forme legale în Spania, impune acordarea dreptului de a se deplasa împreună cu minora în străinătate. De altfel, minora şi-a exprimat personal dorinţa de a locui în Spania alături de mama sa, precizând faptul că a mai locuit în această ţară un interval de câteva luni, a fost înscrisă la şcoală şi a învăţat limba spaniolă. Minora, ca de altfel şi martorul TM, a confirmat susţinerea potrivit căreia părinţii reclamantei se află la rândul lor în Spania, locuind la numai câteva case distanţă de reclamantă, astfel că aceasta din urmă beneficiază şi de sprijinul părinţilor săi.

În drept, conf. art. 581  alin. 1 C.pr.civilă,  instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unor executări. 

Rezultă din aceste dispoziţii legale, că pentru admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială este necesară îndeplinirea cumulativă  a trei condiţii şi anume: urgenţa, vremelnicia măsurii şi neprejudecarea fondului, condiţii care sunt îndeplinite în cauză.

Urgenţa rezultă în primul rând şi în principal din necesitatea asigurării ocrotirii părinteşti, iar în al doilea rând din imperativul asigurării unor posibilităţi concrete, efective pentru reclamantă de a-şi executa contractul de muncă şi de a asigura astfel în mod stabil resursele necesare creşterii şi educării minorei.

Celelalte două condiţii decurg din împrejurarea că măsurile sunt esenţialmente temporare, producând efecte în timp numai până la soluţionarea cauzei ce face obiectul dosarului nr./269/2012, aflat pe rolul Judecătoriei Olteniţa, conform certificatului de grefă depus la dosar, proces în care instanţa va soluţiona cauza pe fond.

Văzând şi prevederile art. 486, 496 C.civ., art.18 al.2 din Legea 272/2004