Ordonanţă preşedinţială; clauze abuzive contract de credit; neîndeplinirea condiţiei urgenţei

Părţile din prezenta cauză sunt părţi şi în contractul de credit si garanţie nr. …, reclamanţii fiind debitori iar pârâta creditoare.

Obligaţia de plată a comisionului de administrare a fost prevăzută la capitolul V litera c) din contractul de credit si garanţie nr. … si in anexa graficul de eşalonare la plata, având o valoare de 0,15% aplicat la soldul creditului, fiind plătibil începând cu rata a 13-a.

Potrivit planului de rambursare credit, valoarea comisionului de administrare a fost descrescătoare începând din 02.02.2009 când era de 114,14 CHF, ajungând la momentul introducerii cererii la o valoare de 108,91 CHF.

În ce priveşte ordonanţa preşedinţială, potrivit art. 996 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar mai putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Alineatul 5 al aceluiaşi articol arată, de asemenea, că „pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt”.

În primul rând, deşi în cererea introductivă reclamanţii invocă diverse prevederi legale incidente sub aspectul clauzelor abuzive, instanţa nu va proceda la analizarea prezentei cauze prin prisma textelor legale indicate întrucât ar însemna să procedeze în mod nepermis la prejudecarea fondului care face obiectul dosarului civil nr. …. unde s-a solicitat constatarea caracterului abuziv inclusiv al comisionului de administrare.

Instanţa apreciază că susţinerile reclamanţilor sunt întemeiate sub aspectul neprejudecării fondului şi al vremelniciei întrucât prin prezenta acţiune, se solicită suspendarea obligaţiei de plată a comisionului de administrare stabilit la capitolul V litera c) din contractul de credit si garanţie nr. …. iar printr-o eventuală admitere a cererii de ordonanţă preşedinţială nu se vor dispune masuri cu caracter definitiv ci numai provizorii, până la soluţionarea litigiului pe fond în cadrul dosarului civil nr. …..

Cu toate acestea, condiţia urgenţei nu este, în opinia instanţei, îndeplinită câtă vreme cuantumul procentual al comisionului de administrare a rămas neschimbat de la momentul acordării creditului până în prezent, la nivelul de 0,15% şi chiar a scăzut ca şi valoare netă din 02.02.2009 când era de 114,14 CHF, ajungând la momentul introducerii cererii la o valoare de 108,91 CHF.

Împrejurarea ca francul elveţian a înregistrat o creştere substanţiala in raport de data introducerii acţiunii pe fond în cadrul dosarului civil nr. 1454/254/2014, când francul elveţian avea un curs de 3,60 lei si momentul de faţă, când francul elveţian are un curs de aproximativ 4,20 lei nu este de natură să justifice urgenţa prezentei acţiuni.

Astfel, calculând echivalentul în lei al comisionului prin raportare la un curs al francului elveţian de 3,60 lei, se observă că nivelul acestui comision este de 392,07 lei la data de 02.02.2015, în timp ce, la aceeaşi dată, acelaşi comision raportat la un curs al francului elveţian de 4,20 lei, are o valoare de 457,42 lei, diferenţa fiind deci de doar 65,35 lei lunar în plus. În aceste condiţii instanţa constată că această condiţie a urgenţei nu este îndeplinită în cauză cu atât mai mult cu cât diferenţa de curs valutar nu poate fi imputată pârâtei.

Mai mult decât atât, respectivul comision a fost plătit de reclamanţi încă din 02.02.2009, deci de peste 5 ani iar reclamanţii au acceptat să achite respectivul comision mai mulţi ani până să introducă acţiune în constatarea nulităţii clauzelor abuzive.

În acest context riscul pierderii dreptului de a dispune de sumele corespunzătoare comisionului de administrare şi a dreptului de proprietate asupra imobilelor aduse cu titlu de garanţie şi a bunurilor din patrimoniul acestora ce formează gajul general al creditorilor, astfel cum se invocă de către reclamanţi, nu este cauzat, în opinia instanţei, în mod direct de plata comisionului de administrare ci mai degrabă de creşterea cursului valutar, creştere care însă nu poate fi imputată pârâtei.

Pentru aceste motive, constatând că în prezenta cauză nu este îndeplinită condiţia urgenţei, instanţa va respinge cererea formulată de reclamanţii T şi T în contradictoriu cu pârâta C, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare