Plângere contravenţională. Prezumţia de veridicitate a procesului verbal

Plângere contravenţională. Prezumţia de veridicitate a procesului verbal

- O.G. 2/2001, O.U.G. 195/2002

SENTINŢA CIVILĂ NR.1873 DIN 07.09.2012

Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub nr. /269/2012 petentul MV a solicitat  în contradictoriu cu intimata IPJ Călăraşi – Poliţia Budeşti,  anularea procesului verbal de contravenţie seria CC nr.7094979 încheiat la data de 18.04.2012 , exonerarea de plata amenzii şi a punctelor de penalizare.

In motivarea plângerii petentul arată că  la 18.04.2012, ora 10,25 în  timp ce se deplasa  către Judecătoria Olteniţa, după  7 km.  de localitatea Frumuşani, un echipaj de la poliţia rutieră care se afla în mers pe celălalt sens , l-a semnalizat cu farurile să oprească, moment  în care  s-a conformat şi întrebând pentru ce a fost oprit i s-a comunicat că  a depăşit viteza  regulamentară, respectiv că a circulat cu viteza de 123 km./h, fiind sanctionat cu amendă de 420 lei şi 4 puncte penalizare.

Petentul a motivat că nu a putut circula cu această viteză întrucât circula  în coloană , dar cu toate acestea petentul a fost singurul sanctionat, motiv pentru care a formulat obiectiuni la procesul  verbal de contravenţie.

Consideră că procesul verbal nu îndeplineşte condiţiile prev.  de art. 16 – 19 din OG 2/2001 şi anume :  la descrierea faptei în procesul verbal  nu este mentionată seria cinemometrului.  Pentru a se putea reţine ca fiind reală viteza mentionată în procesul verbal  solicită  intimatei  să depună buletinul de verificare metrologică a cinemometrului montat pe autoturismul B – 19 – ZLZ; atestatul de operator radar a agentului NG .

Cu privire la această susţinere solicită să se constate faptul că  potrivit legilor în vigoare nu poate fi constatată decât de  către un operator radar. Operatorul radar este acea persoană care a absolvit cursurile de operare pe un cinemometru de tip  Python precum şi a obţinut  un atestat în urma  unui examen.

In acelaşi sens  sunt şi dispoz. CEDO din cauza  „Anghel vs. România „ potrivit cărora procedura contravenţională este asimilată unei proceduri penale iar prezumţia de nevinovăţie trebuie respectată. Instanţa europeană a reţinut că este incompatibilă cu garanţiile oferite de art. 6 CEDO obligaţia stabilită în sarcina petentului de a-o dovedi propria nevinovăţie. In acest sens s-a stabilit că  „sarcina probei trebuie să  aparţină celui care acuză, iar  îndoiala să profite acuzatului”.  Acelaşi lucru  a fost  reţinut  şi de către Judecătoria  Piteşti – sectia civilă în dosarul nr. /280/2007 prin sentinţa civilă nr. 6908/6.12.2007.

Agentul  constatator are obligaţia să întocmească un raport de activitate către organul superior, raport din care să reiasă exact fapta aşa cum s-a  petrecut.

In urma întocmirii raportului de activitate, organul superior care are şi calitatea de reprezentant legal  în instanţă are posibilitatea să întocmească întâmpinare, în care să descris exact fapta. In cazul de faţă,  solicită să se observe faptul că acesta nu a fost întocmit  şi nici nu se află  depus la dosar. Motivul pentru care acesta nu l-a  întocmit  este  acela că nu a putut face dovada  săvârşirii contravenţiei.

Graficul de activitate trebuie să cuprindă locul în care se putea amplasa cinemometrul ;  numărul autovehiculului pe care era amplasat acesta, orele în care putea să-şi desfăşoare serviciul .

In cazul în care este necesar pentru a verifica dacă  poliţistul era în misiune, avea autorizarea de a efectua serviciul de supraveghere video, avea calitatea de operator  radar şi dacă se află  în echipaj cu un operator radar.

Pe cale de consecinţă,  arată că lipsa din  cuprinsul procesului verbal a unor elemente esenţiale impuse de legiuitor, este de natură să ducă la încălcarea drepturilor,  producându-se  o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.

O persoană care are calitatea de contravenient, nu beneficiază de o  prezumţie de nevinovăţie aşa cum s-ar fi întâmplat dacă fapta ar fi fost calificată ca fiind penală.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând  plângerile formulate de persoane care fiind  sanctionate contravenţional  au  sesizat  Curtea  cu privire la încălcarea de către instanţele naţionale a art. 6 din  Convenţie, prin nerespectarea  garanţiilor prevăzute în acest  text cu privire la acuzaţiile în materie penală, a statuat următoarele :

„ - distincţia  între convenţii şi  infractiuni  existenţa în legislaţia internă a unora dintre statele semnatare ale Convenţiei,  nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din Convenţie (Hotărârea pronunţată în cauza Oztuk contra Germaniei, 21.02.1984).

- pentru a determina  dacă o contravenţie poate fi calificată ca având un caracter „penal în sensul prevederilor Convenţiei, prima chestiune care trebuie  determinată  este dacă textul normei de drept care defineşte fapta apartine, în sistemul legal al statului  reclamat, legi penale, apoi trebuie determinată natura faptei  şi, în sfârşit, natura şi gradul de severitate al pedepsei care  poate fi  aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenţiei  (Hotărârea pronunţată în cauza Ziliberg împotriva Moldovei  din 1.02.2005.”

Analizând fapta şi sanctiunea aplicată prin procesul verbal de constatare şi sanctionare a contravenţiei, prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului , solicită să se constate că în speţă norma juridică pretins a fi  fost încălcată se adresează tuturor participanţilor la trafic, sanctiunea aplicată, scopul  acesteia fiind de prevenire şi pedepsire. In această situaţie, solicită să se observe că în prezenta cauză sunt aplicabile  prev. art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu toate garanţiile conferite de acesta, petentul beneficiind de prezumţia de nevinovăţie (cauza Anghel contra României), sarcina  probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalităţii, garanţie instituită  tot prin articolul susmentionat.

Prezumţia de nevinovăţie de care  beneficiază, în baza art. 6 din Convenţia  Europeană a Drepturilor Omului,  nu poate fi răsturnată decât prin probe pertinente.

Faţă de aceste motive,  solicită admiterea plângerii, aşa cum a fost formulată.

In drept, a invocat art. 112 C.pr.civilă, art. 16 – 19, 34 , OG nr. 2/2001, art. 6 CEDO.

La dosar a depus xerocopia procesului verbal contestat.

In termen legal intimata IPJ Călăraşi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii şi mentinerea procesului verbal ca legal şi temeinic întocmit întrucât  petentul a circulat cu viteza de 123 km./h.  în afara localităţii.

In dovedirea plângerii petentul prin cererea introductivă a solicitat  probele cu înscrisuri, respectiv buletinul de verificare metrologică  a aparatului radar, atestatul de operator  radar al agentului constatator, planşa foto şi raportul de activitate al agentului constatator.

Pentru o justă soluţionare a cauzei instanţa a admis probele  şi a solicitat  intimatului să depună la dosar înregistrarea video sau planşa foto  în baza căreia a fost întocmit procesul verbal contestat, buletinul de  verificare metrologică a aparatului radar, graficul de patrulare din luna aprilie 2012 şi atestatul de operator radar al  agentului constatator.

Relaţiile solicitate au fost depuse la dosar cu adresa nr. 613/6.07.2012.

Analizând plângerea petentului prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, instanţa reţine următoarele :  prin procesul verbal contestat acesta a fost sanctionat cu amendă de 420 lei şi 4 puncte  penalizare pentru contravenţia prev. de art. 101 alin. 2 rap. la  art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG 195/2002 rep. săvârşită prin aceea că în data de 18.04.2012, orele 10,05 a condus auto marca Ford  cu nr. de înmatriculare … cu viteza de 123 km./h în afara localităţii, pe DN 4 km. 30, fiind înregistrat cu aparatul  radar AUTOVISION  montat pe auto B – 19 – ZLZ  Hard 20.

Sub aspectul legalităţii procesului verbal de contravenţie instanţa constată că aceasta cuprinde  toate mentiunile obligatorii prev. de art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2001 neexistând nici un motiv de nulitate absolută care să poată fi constatat şi din oficiu. Lipsa  mentiunii seriei cinemometrului  în cuprinsul procesului verbal nu este  de natură să atragă nulitatea procesului verbal,  în condiţiile în care nu s-a făcut dovada unei vătămări  care să nu poată fi înlăturată  decât prin anularea actului.

In ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal, instanţa constată că s-a făcut  dovada  realităţii celor reţinute în sarcina contravenientului din înregistrarea video depusă la dosar, rezultând  fără dubiu că, la data şi ora mentionate, a circulat cu viteza de  123 km./h în afara localităţii, pe DN 4 km. 30

Procesul verbal de contraventie este un act administrativ de autoritate întocmit  de agentul constatator ca reprezentant al unei autorităţi administrative, investit cu autoritatea stabilită pentru constatarea şi sanctionarea  unor fapte  care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prev. de lege, astfel că se  bucură de prezumţia de autenticitate şi  veridicitate, care însă este relativă şi poate  fi răsturnată de probe de către contravenient, conform dispoz. art. 1169 C. civil care reglementează sarcina probei.

In speţă, fapta fiind constatată prin mijloace tehnice  certificate, contravenientul se află  în imposibilitatea absolută şi obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenţie,  în această situaţie sarcina probei revenind  organului constatator care trebuie să dovedească prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârşirea  contravenţiei.

Această dovadă a fost făcută, astfel că  instanţa va respinge plângerea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare