Plângere contraventionala. Controlul jurisdictional asupra modalitatii de individualizare a sanctiunii

Sentinţă civilă 3930 din 09.09.2008


Plângere contraventionala. Controlul jurisdictional asupra modalitatii de individualizare a sanctiunii

Stabilirea unor limite minime si maxime care nu permit efectuarea unei corecte individualizari a sanctiunii încalca dreptul contravenientului la un proces echitabil

Prin sentinta civila nr. 3930 din 9 decembrie 2008 Judecatoria Roman a admis în parte plângerea contraventionala formulata de petentul D.P. împotriva procesului-verbal încheiat de Serviciul de Politie Comunitara din cadrul Primariei mun. Roman si a înlocuit amenda în suma de 1.000 RON aplicata pentru savârsirea contraventiei prevazute de art. 1 din Hotarârea nr. 119/2006 a Consiliului Local al mun. Roman cu sanctiunea avertisment.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut ca prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria PC nr. 7333 din 21 octombrie 2008 întocmit de Serviciul Public de Politie Comunitara din cadrul Primariei mun. Roman s-a retinut în sarcina petentului savârsirea contraventiei prevazute de art. 1 din Hotarârea nr. 119/2006 a Consiliului Local al mun. Roman,  pentru care i s-a aplicat sanctiunea amenzii în suma de 1.000 RON.

S-a retinut în sarcina petentului ca în ziua de 30 septembrie 2008, la ora 11,58, autoturismul proprietatea acestuia a fost depistat expus la vânzare pe str. Oituz, în fata barului SKY, locatie în care nu este permisa expunerea spre vânzare a autovehiculelor. Petentul nu a fost de fata la încheierea procesului-verbal, acesta fiind semnat de martorul asistent C.V.M. Procesul-verbal este însotit de plansele foto executate în momentul constatarii contraventiei, din care rezulta nemijlocit si fara echivoc savârsirea contraventiei.

Potrivit art. 1 din Hotarârea nr. 119/2006 a Consiliului Local al mun. Roman constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 RON la 2.500 RON fapta de a expune autovehicule spre vânzare în parcari sau locuri de parcare amenajate situate pe drumurile publice din mun. Roman.

Daca în ceea ce priveste vinovatia petentului si materialitatea faptei retinute în sarcina sa nu subzista nici un dubiu, sanctiunea aplicata acestuia comporta discutii din perspectiva realizarii unei juste individualizari. Scopul aplicarii sanctiunii contraventionale este, în egala masura, preventiv si coercitiv, finalitatea vizata fiind atât oprirea contravenientului de la comiterea unei fapte similare, cât si instituirea unor privatiuni de ordin pecuniar. Pentru a-si realiza acest scop si pentru a nu reprezenta o represiune excesiva, sanctiunea contraventionala trebuie sa fie pe deplin adecvata si în mod cât mai strict circumscrisa gradului concret de pericol social al faptei. O sanctiune mult prea aspra în raport cu gravitatea faptei nu îsi va produce efectul scontat, creând, dimpotriva, impresia unei finalitati pur represive a demersului autoritatilor.

În speta, este indubitabil ca fapta petentului lezeaza relatii de convietuire sociala referitoare la derularea în conditii oneste a activitatilor de publicitate si vânzare a autoturismelor, relatii a caror protectie s-a realizat, între altele, prin incriminarea faptei de a expune spre vânzare autovehicule în alte locatii decât cele stabilite de autoritatile locale. Trebuie observat, însa, ca valoarea sociala ocrotita prin incriminarea acestei fapte este de mica importanta si, în egala masura, atingerea adusa acesteia este nesemnificativa. Stabilindu-se, însa, limitele speciale ale sanctiunii amenzii între 1.000 RON si 2.500 RON se paralizeaza orice demers îndreptat spre realizarea unei corecte individualizari a sanctiunii. În raport cu gravitatea scazuta a faptei, sanctiunea minima speciala prevazuta de lege (cuantum care a si fost, de altfel, aplicat petentului) este mult prea aspra. În atari conditii, sanctionarea petentului prin aplicarea unei amenzi în suma de 1.000 RON este, evident, excesiva, chiar si în conditiile în care s-a probat ca anterior petentul a mai comis fapte de aceeasi natura.

Instanta a apreciat ca prin marja limitata de apreciere pe care o are cu privire la individualizarea sanctiunii amenzii este pusa în imposibilitatea de a realiza o individualizare corecta, iar prin aceasta se încalca dreptul petentului la un proces echitabil, asa cum este definit de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si de jurisprudenta constanta a Curtii Europene.

Drept urmare, având în vedere considerentele ce preced, apreciind ca în materialitatea sa fapta petentului prezinta un grad scazut de pericol social si ca îndreptarea acestuia poate fi realizata prin aplicarea sanctiunii avertisment, instanta a admis plângerea în parte si a dispus înlocuirea sanctiunii contraventionale.