Propunere de arestare preventiva

Pe rol judecarea cererii luării măsurii arestării preventive înaintate de Parchetul de pe lângă Judecătoria R.

La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu au răspuns: inculpatul S. P.Z., apărătorul acestuia, avocat. 

Procedura de citare nu este legal îndeplinită.

S-au citit actele şi lucrările dosarului după care:

Lipsa de procedură cu inculpaţii se acoperă prin prezenţa acestora în faţa instanţei.

Apărătorul ales al inculpatului învederează instanţei că are delegaţie depusă pentru inculpat în dosarul de urmărire penală şi pentru reprezentarea inculpatului în acest dosar.

Instanţa ia act de delegaţia pentru asistenţă juridică obligatorie nr. emisă pe numele d-nei.

Instanţa, în baza art.171 al.5 Cod pr.pen., încetează delegaţia de asistenţă juridică obligatorie nr. emisă pe numele d-nei avocat.

Conform art.318 Cod pr.pen. se procedează la identificarea inculpatului S. P.Z.– fiul lui, născut la data de.în com. constatându-se că persoana prezentă în faţa instanţei este cea indicată în actul de sesizare.

Reprezentanta Ministerului Public şi apărătorul inculpatului nu au cereri de formulat, excepţii de ridicat şi nici chestiuni prealabile.

Instanţa dă citire cererii Parchetului de pe lângă Judecătoria R privind propunerea luării măsurii arestării preventive faţă de inculpat.

Instanţa pune în vedere inculpaţilor disp.art.70 al.2,3 şi urm. Cod pr.pen., respectiv că are dreptul de a nu face nici o declaraţie în faţa instanţei, atrăgându-i-se totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, iar dacă doreşte să dea declaraţie, i se pune în vedere să declare tot ce ştie cu privire la faptă şi învinuirea ce i se aduce, De asemenea are obliga de a anunţa în scris, în termen de 3 zile, orice modificare adusă adresei de domiciliu pe tot parcursul procesului penal.

Inculpatul S. P.Z.doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei, sens în care se ia declaraţie inculpatului, declaraţie care se semnează şi se ataşează la dosar.

Reprezentanta Ministerului Public şi apărătorii inculpaţilor nu mai au alte cereri de formulat în cauză.

Instanţa pune în discuţie necesitatea luării măsurii arestului preventiv a inculpatului şi acordă cuvântul în fond.

Reprezentantul Ministerului Public solicită ca în temeiul art.149 ind.1 Cod pr.penală, instanţa să admită propunerea de luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, a inculpatului S. P.Z., având în vedere că în cauză, sunt întrunite condiţiile art.148 lit.d, f Cod pr.penală, pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, violare de domiciliu (4 fapte), prev. de art.321 al.1 Cod penal, art.192 al.2 Cod penal, cu toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

Acesta susţine că, din probele administrate în cauză s-a stabilit că inculpatul S. P.Z., în noaptea de, în jurul orelor 24,00, a pătruns fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate S.O., din com. pe care a ameninţat-o cu moartea şi cu incendierea locuinţei şi i-a distrus geamurile de la locuinţă, precum şi parbrizul autoturismului, proprietatea sa, care se afla în curte, inculpatul folosindu-se în acest scop de două răngi metalice pe care le avea asupra sa.

 De asemenea, inculpatul a pătruns fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate S S. M., din  com., distrugându-i geamurile de la locuinţă şi uşa de la intrare în casă, folosindu-se de o rangă metalică. Inculpatul a pătruns apoi, fără drept, în curtea locuinţei părţii vătămate M. F. N., din , căreia i-a distrus geamurile de la locuinţă şi a ameninţat-o cu acte de violenţă, având asupra sa o rangă metalică.

Totodată, inculpatul a pătruns fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate S.S., din com./A, pe care a ameninţat-o cu acte de violenţă, având asupra sa o rangă metalică.

Părţile vătămate  s-au ascuns în locuinţe sau au fugit speriate, pentru a nu fi agresate de către inculpat.

Faţă de probele administrate, constând în: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, procesele verbale de cercetare la faţa locului, însoţite de planşele cu fotografiile judiciare ce atestă distrugerile produse de inculpat, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, apreciază că există indicii temeinice din care rezultă bănuiala legitimă că inculpatul S. P.Z. a săvârşit faptele pentru care este cercetat şi pentru care solicită arestarea preventivă, fiind îndeplinită condiţia prev.de art. 143 C.p.p.

 De asemenea, se invocă ca temei concret de luare a măsurii arestării preventive dispoziţiile art. 148 al.1 lit.d şi f  şi al.2 din C.p.p..

Astfel, în cauză subzistă condiţia prev.de art. 148 alin.1 lit.d şi alin.2 C.p.p. şi anume aceea ca inculpatul să săvârşească cu intenţie o nouă infracţiune.

Inculpatul a fost trimis în judecată la data de 008, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C.p. rap. La art. 174, 175 lit.i C.p.,  iar în noaptea de a săvârşit infracţiunile de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice şi violare de domiciliu ( patru fapte), fapte prev. de art. 321 alin.1 C.p. şi art. 192 alin.2 C.p., toate cu aplic.art. 33 lit.a C.p..

Totodată arată că, în cauză subzistă şi condiţia prev.de art. 148 alin.1 lit.f şi alin.2 C.p.p.,  întrucât inculpatul S. P.Z. a săvârşit infracţiunile de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice şi violare de domiciliu ( patru fapte), fapte prev. de art. 321 alin.1 C.p. şi art. 192 alin.2 C.p., toate aflate în concurs real, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În cauză, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă în primul rând din  datele care privesc circumstanţele personale ale inculpatului.

Astfel că, trebuie luate în considerare antecedentele inculpatului, astfel cum rezultă din fişa cazierului judiciar, constând în aceea că inculpatul a mai suferit o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate pentru infracţiuni similare, respectiv, violare de domiciliu şi furt calificat.

De asemenea, inculpatul a fost trimis în judecată la data de, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174, 175 lit.i C.p.

Toate aceste aspecte denotă perseverenţa infracţională a inculpatului în comiterea unor infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social.

Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă şi din circumstanţele reale ale cauzei, din însăşi pericolul  social al faptelor de care este învinuit inculpatul, de reacţia publică la comiterea unor astfel de fapte, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către inculpat în lipsa unei reacţii corespunzătoare în cauză, care să înlăture această posibilitate. 

Pericolul social pentru ordinea publică a fost de altfel definit în doctrină, drept temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declanşa reacţii puternice în rândul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat. Pericolul pentru ordinea publică, reprezintă deci o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului.

În cauză, din adresa emisă de Primăria comunei..., aflată la dosarul cauzei rezultă tocmai starea de temere existentă în rândul comunităţii locale, fiind de notorietate comportamentul violent al inculpatului.

Părţile vătămate nu au ripostat, iar dacă ar fi făcut acest lucru este evident că ar fi beneficiat de protecţia legii, întrucât la art. 44 alin 2 ind1 C.p  este reglementată una dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, în modalitatea legitimei apărări .

Este evident că inculpatul nu a întâmpinat o ripostă întrucât părţile vătămate îl cunosc ca fiind o persoană extrem de violentă.

Teama pe care a insuflat-o acestora reiese şi din reacţiile părţilor vătămate care fie au fugit din locuinţă, fie s-au ascuns înăuntru.

Elocventă este în acest sens şi reacţia părţii vătămate, M. F. N., care a sărit geamul locuinţei cu copilul în vârstă de 1 an în braţe, pentru a nu fi agresaţi de către inculpat.

Dată fiind ora târzie a comiterii faptelor, precum şi faptul că toate părţile vătămate locuiesc pe aceeaşi stradă, se poate admite că victimele s-au aflat chiar într-o stare de panică date fiind că posibilităţile reale de apărare scad în condiţii de întuneric.

Este evident în aceste împrejurări, sentimentul de insecuritate în rândul comunităţii locale din H, care s-ar crea prin lăsarea în libertate a inculpatului S. P.Z., dată fiind rezonanţa socială negativă a faptelor comise de inculpat.

În raport cu art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 23 din Constituţie, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

Faţă de cele expuse mai sus, apreciază că sunt întrunite pe deplin aceste cerinţe, astfel încât consideră că în raport de persoana inculpatului S. P.Z., de modalitatea de comitere a faptelor, se impune cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv în scopul de a-l împiedica să comită şi în viitor alte asemenea fapte de natură penală.

Apărătorul inculpatului arată că prin propunerea înaintată instanţei, reprezentantul Parchetului a dat o amploare mult mai mare faptelor pe care le-a săvârşit inculpatul, iar în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice condiţia esenţială ar fi ca acestea să existe. Acesta susţine că prin rezoluţia de începere a urmării penale de la începutul dosarului de urmărire penală se arată că inculpatul ar fi săvârşit aceste fapte iar pe la mijlocul dosarului se dă încadrarea în fapt de unde reiese că inculpatul a pătruns în curtea locuinţelor părţilor vătămate, aşa cum s-a arătat, că a spart geamurile, a  distrus şi a ameninţat.

De asemenea arată că se face o conturare a stării de fapt vizavi de infracţiunea de violare de domiciliu şi de distrugere, dar nu există nici un element din care să rezulte că inculpatul a săvârşit infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice. Mai precizează că nu există indicii faţă de această infracţiune, ba mai mult nu există nici măcar probe din care să rezulte că inculpatul a săvârşit aceste fapte în public sau că au fost indignate terţe persoane. Nu s-a adus vătămare integrităţii corporale nici unei persoane, astfel că la acest moment nu există elemente care să arate că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunea prev. de art.321 Cod penal.

În ceea ce priveşte elementele de drept procesual penal, se face referire la două temeiuri, respectiv cel prev. de 148 ali.1 lit.d şi f Cod pr.pen..  Arată că instanţa nu poate lua măsura arestării preventive pe motivul că inculpatul a săvârşit o nouă faptă penală, care este existentă anterior devenirii lui ca inculpat, acesta a fost transformat doar azi în inculpat, începând de la ora 8,30. Măsura ar fi aplicabilă în dosarul, unde inculpatul a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, unde nu s-a luat măsura arestării preventive şi ca exemplu se solicită această măsură, în acest dosar, unde inculpatul a spart 4 geamuri la locuinţele părţilor vătămate, care sunt şi rude cu acesta iar unele dintre aceste părţi doresc să-şi retragă plângerea penală şi chiar inculpatul este de acord cu reperarea pagubelor.

Acesta arată că inculpatul nu este recidivist, nu are antecedente penale.

Apărătorul inculpatului arată că inculpatul recunoaşte că acesta a băut datorită stării de supărare şi s-a dus să-şi caute soţia, fapt pentru care a produs spargerea geamurilor părţilor vătămate.

Acesta solicită respingerea propunerii de arestare preventivă şi solicită aplicarea disp.art.145 Cod pr.pen., respectiv înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea iar dacă inculpatul nu va respecta dispoziţiile acestui articol să-i fie aplicat disp.art.148 lit.d Cod pr.pen. Solicită acest lucru având în vedere că inculpatul are 2 copii care sunt în întreţinerea exclusivă a sa.

În replică, reprezentantul Ministerului Public, faţă de susţinerile apărătorului inculpatului,  cu privire că nu ar rezulta de nicăieri că inculpatul ar fi săvârşit faptele prev. de art.321 Cod penal arată că inculpatul a pătruns în cele 4 imobile ale părţilor vătămate care locuiesc pe aceeaşi stradă şi nu la periferie ci chiar în centrul com.H, această faptă a fost auzită chiar de mau multe persoane. Acesta arată că au fost audiate mai multe persoane în calitate de martor care au confirmat că au auzit distrugerile provocate de inculpat, l-au auzit proferând ameninţări la adresa părţilor vătămate, motiv pentru care apreciază că sunt suficiente motive pentru luarea acestei măsuri  iar rezoluţia de începere a urmăririi penale a fost corect formulată şi în mod corect a fost reţinută starea de fapt.

În replică, apărătorul inculpatului arată, din nou, că nu există probe pentru săvârşirea infracţiuni săvârşite de inculpat, respectiv cea prev. de art.321 Cod penal, acesta mai arată că există 4 fapte de violare de domiciliu însă nu există nici o probă pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.321 Cod penal.

Instanţa în baza art.341 Cod pr.pen. acordă ultimul cuvânt inculpatului.

Inculpatul S. P.Z. solicită judecarea în stare de libertate. Aceasta arată că nu o să mai facă aşa ceva în viaţa lui. 

Instanţa reţine cauza în pronunţare.

J U D E C Ă T O R I A,

 Prin  cererea  inregistrata  la Judecatoria  R  la data de Parchetul de pe lânga Judecatoria R a solicitat in temeiul art. 149 indice  1 Cod procedura penala luarea  măsurii arestarii  preventive a inculpatului S. P.Z. pe o perioada de 29 de zile.

În fapt s-a reţinut că, din probele administrate în cauză s-a stabilit că inculpatul S. P.Z., în noaptea de, în jurul orelor 24,00, a pătruns fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate S.O., din com. pe care a ameninţat-o cu moartea şi cu incendierea locuinţei şi i-a distrus geamurile de la locuinţă, precum şi parbrizul autoturismului, proprietatea sa, care se afla în curte, inculpatul folosindu-se în acest scop de două răngi metalice pe care le avea asupra sa.

 În continuare, inculpatul a pătruns fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate S S. M., din  com., distrugându-i geamurile de la locuinţă şi uşa de la intrare în casă, folosindu-se de o rangă metalică.

Inculpatul a pătruns apoi, fără drept, în curtea locuinţei părţii vătămate M. F. N., din , căreia i-a distrus geamurile de la locuinţă şi a ameninţat-o cu acte de violenţă, având asupra sa o rangă metalică.

În continuare, inculpatul a pătruns fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate S.S., din com./A, pe care a ameninţat-o cu acte de violenţă, având asupra sa o rangă metalică.

Părţile vătămate  s-au ascuns în locuinţe sau au fugit speriate, pentru a nu fi agresate de către inculpat.

Faţă de probele administrate, constând în: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, procesele verbale de cercetare la faţa locului, însoţite de planşele cu fotografiile judiciare ce atestă distrugerile produse de inculpat, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, apreciază că există indicii temeinice din care rezultă bănuiala legitimă că inculpatul S. P.Z. a săvârşit faptele pentru care este cercetat şi pentru care solicită arestarea preventivă, fiind îndeplinită condiţia prev.de art. 143 C.p.p.

 De asemenea, se invocă ca temei concret de luare a măsurii arestării preventive dispoziţiile art. 148 al.1 lit.d şi f  şi al.2 din C.p.p..

Astfel, în cauză subzistă condiţia prev.de art. 148 alin.1 lit.d şi alin.2 C.p.p. şi anume aceea ca inculpatul să săvârşească cu intenţie o nouă infracţiune.

Inculpatul a fost trimis în judecată la data de, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C.p. rap. La art. 174, 175 lit.i C.p.,  iar în noaptea de a săvârşit infracţiunile de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice şi violare de domiciliu ( patru fapte), fapte prev. de art. 321 alin.1 C.p. şi art. 192 alin.2 C.p., toate cu aplic.art. 33 lit.a C.p..

Totodată arată că, în cauză subzistă şi condiţia prev.de art. 148 alin.1 lit.f şi alin.2 C.p.p.,  întrucât inculpatul S. P.Z. a săvârşit infracţiunile de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice şi violare de domiciliu ( patru fapte), fapte prev. de art. 321 alin.1 C.p. şi art. 192 alin.2 C.p., toate aflate în concurs real, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În cauză, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă în primul rând din  datele care privesc circumstanţele personale ale inculpatului.

Astfel că, trebuie luate în considerare antecedentele inculpatului, astfel cum rezultă din fişa cazierului judiciar, constând în aceea că inculpatul a mai suferit o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate pentru infracţiuni similare, respectiv, violare de domiciliu şi furt calificat.

De asemenea, inculpatul a fost trimis în judecată la data de, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174, 175 lit.i C.p.

Toate aceste aspecte denotă perseverenţa infracţională a inculpatului în comiterea unor infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social.

Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă şi din circumstanţele reale ale cauzei, din însăşi pericolul  social al faptelor de care este învinuit inculpatul, de reacţia publică la comiterea unor astfel de fapte, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către inculpat în lipsa unei reacţii corespunzătoare în cauză, care să înlăture această posibilitate. 

Pericolul social pentru ordinea publică a fost de altfel definit în doctrină, drept temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declanşa reacţii puternice în rândul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat. Pericolul pentru ordinea publică, reprezintă deci o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului.

În cauză, din adresa emisă de Primăria comunei H, aflată la dosarul cauzei rezultă tocmai starea de temere existentă în rândul comunităţii locale, fiind de notorietate comportamentul violent al inculpatului.

Părţile vătămate nu au ripostat, iar dacă ar fi făcut acest lucru este evident că ar fi beneficiat de protecţia legii, întrucât la art. 44 alin 2 ind1 C.p  este reglementată una dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, în modalitatea legitimei apărări .

Este evident că inculpatul nu a întâmpinat o ripostă întrucât părţile vătămate îl cunosc ca fiind o persoană extrem de violentă.

Teama pe care a insuflat-o acestora reiese şi din reacţiile părţilor vătămate care fie au fugit din locuinţă, fie s-au ascuns înăuntru.

Elocventă este în acest sens şi reacţia părţii vătămate, M. F. N., care a sărit geamul locuinţei cu copilul în vârstă de 1 an în braţe, pentru a nu fi agresaţi de către inculpat.

Dată fiind ora târzie a comiterii faptelor, precum şi faptul că toate părţile vătămate locuiesc pe aceeaşi stradă, se poate admite că victimele s-au aflat chiar într-o stare de panică date fiind că posibilităţile reale de apărare scad în condiţii de întuneric.

Este evident în aceste împrejurări, sentimentul de insecuritate în rândul comunităţii locale din H, care s-ar crea prin lăsarea în libertate a inculpatului S. P.Z., dată fiind rezonanţa socială negativă a faptelor comise de inculpat.

În raport cu art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 23 din Constituţie, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

Faţă de cele expuse mai sus, apreciază că sunt întrunite pe deplin aceste cerinţe, astfel încât consideră că în raport de persoana inculpatului S. P.Z., de modalitatea de comitere a faptelor, se impune cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv în scopul de a-l împiedica să comită şi în viitor alte asemenea fapte de natură penală.

Analizând propunerea formulată şi văzând actele depuse la dosar, instanţa reţine următoarele:

În fapt, se reţine că inculpatul,  S. P.Z., în noaptea de, în jurul orelor 24,00, a pătruns fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate S.O., din com. pe care a ameninţat-o cu moartea şi cu incendierea locuinţei şi i-a distrus geamurile de la locuinţă, precum şi parbrizul autoturismului, proprietatea sa, care se afla în curte, inculpatul folosindu-se în acest scop de două răngi metalice pe care le avea asupra sa. Acesta a pătruns fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate S S. M., din  com., distrugându-i geamurile de la locuinţă şi uşa de la intrare în casă, folosindu-se de o rangă metalică, apoi, fără drept, în curtea locuinţei părţii vătămate M. F. N., din , căreia i-a distrus geamurile de la locuinţă şi a ameninţat-o cu acte de violenţă, având asupra sa o rangă metalică.

De asemenea, inculpatul a pătruns fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate S.S., din com./A, pe care a ameninţat-o cu acte de violenţă, având asupra sa o rangă metalică.

Părţile vătămate  s-au ascuns în locuinţe sau au fugit speriate, pentru a nu fi agresate de către inculpat.

S-au invocat  ca temei  al propunerii  de arestare  preventivă disp. art.  148 lit. f Cod procedură penală,  potrivit căruia măsura arestării  inculpatului  poate fi luată  dacă  inculpatul a  săvârşit o infracţiune  pentru care  legea prevede pedeapsa  detenţiunii  pe viaţă  sau pedeapsa  închisorii  mai mare de 4 ani  si există  probe că  lăsarea  sa in libertate  prezintă  un pericol concret pentru ordinea  publică, şi litera d, respectiv faptul că inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune.

In cauză instanţa  apreciază ca fiind  îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143  Cod procedura penala, respectiv  existenta  unor  probe că inculpatul a  săvârşit o fapta penala, fapt care rezulta din declaraţiile  inculpatului  de recunoaştere a  săvârşirii faptelor, precum si  din  declaraţiile  martorilor şi planşele fotografice judiciare ce atestă distrugerile produse de inculpat.

 In ceea ce priveşte art. 148  lit. f  Cod procedura penala pentru a se putea da  eficienta  acestei prevederi  legale  este  necesar să fie  întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de aceste  text de lege ,  respectiv săvârşirea  unei infracţiuni  pentru care legea  prevede pedeapsa  detenţiei  pe viata  alternativ  cu pedeapsa  închisorii  sau pedeapsa  închisorii  mai mare de  4 ani  si există probe ca lăsarea sa in libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publica.

In privinţa pedepsei  condiţiile sunt  îndeplinite, pentru faptele de violare de domiciliu şi ultraj contre bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

In ce priveşte  a  doua condiţie, respectiv  existenta unor probe că lăsarea  inculpatului  în libertate  prezintă un pericol concret pentru  ordinea publică , instanţa  apreciază că nu  este îndeplinită .

In susţinerea  propunerii de  arestare preventivă, Reprezentantul parchetului a arătat perseverenta infracţionala  de care  a dat  dovada  inculpatul subliniata inclusiv prin faptul  că anterior  a mai comis fapte de natură penală  tot pentru săvârşirea  unor fapte  similare . In acelaşi timp s-a arătat că lăsarea inculpatului  in libertate  prezintă un pericol  concret  pentru ordinea publica.

Văzând  disp.  art. 148 lit. f Cod procedura penala instanţa constata  ca cerinţa  textului  de lege presupune  existenta unor probe  că  lăsarea  sa in  libertate  prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Din analiza  dosarului  de urmărire penala si a propunerii de luare a  măsurii  arestării preventive nu rezulta  care  sunt aceste probe. Totodată se reţine faptul că inculpatul a intrat în curtea rudelor sale astfel că pericolul este mult diminuat întrucât aceştia îl cunoşteau foarte bine.

Este real  că gradul  de pericol  social al  faptelor  ce se  susţine  a  fi săvârşite  de inculpat există, dar  scopul măsurii de  preventive  este stabilit  prin raportare  la o anumita  persoana  si la  împrejurările concrete  ale unei cauze penale.  Pericolul social  concret trebuie  privit prin circumstanţele  concrete ale  cauzei si prin rezonanţa  ulterioara comiterii infracţiunii.

Analiza textului, evidenţiază şi aspectele care se justifică a fi conţinute în motivarea propunerii respective atât îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 148 cod proced. penală cât şi justificarea interesului urmăririi penale care impune necesitatea acestei măsuri.

Dacă în cuprinsul propunerii de luare a măsurii arestării preventive, s-a făcut referire la cerinţa impusă de art. 143 cod procedură penală, privind existenţa probelor şi indiciilor temeinice privind săvârşirea faptei prevăzute de legea penală precum şi la existenţa cazului de arestare prevăzut de art. 148 lit. d şi f cod proc.pen., nu s-a motivat propunerea de luare a măsurii arestării preventive, în perspectiva interesului urmării penale, care justifică caracterul necesar al măsurii arestării preventive.

Pe de altă parte omisiunea justificării interesului luării măsurii arestării preventive echivalează cu lipsa motivării propunerii de luare a măsurii arestării preventive, deoarece dispoziţiile art. 136 alin. 1 cod proced. pen. condiţionează admisibilitatea acestora de necesitatea asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

 Sub aspectul existenţei temeiurilor de fapt care justifică luarea măsurii arestării preventive, în sensul impus de art. 143 alin. 1 cod procedură penală, se impune a se observa că existenţa probelor sau indiciilor temeinice se justifică a fi raportată la fapta prevăzută de legea penală care formează obiectul procesului declanşat împotriva persoanei vizate prin propunerea de luare a măsurii arestării preventive. Prin prisma dispoziţiilor legale, analiza cerinţei existenţei probelor sau indiciilor temeinice, se impune a fi raportată la infracţiunile pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, prin ordonanţă, iar pentru  cea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice nu se regăseşte.

 Se impune a se observa că din  conţinutul ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale, nu rezultă îndeplinirea cerinţelor esenţiale care condiţionează însăşi existenţa infracţiunii la care am făcut referire.

Fapta persoanei care în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură în alt mod, liniştea publică constituie cerinţele uneia dintre infracţiunile care formează obiectul acuzaţiei penale şi pentru care s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive. Conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 321 cod proced, pen. făcând referire la o faptă manifestată în public, iar din analiza probelor nu rezultă fără echivoc această cerinţă.

 Chiar dacă inculpatului i se impută comiterea mai multor infracţiuni, această împrejurare nu este suficientă pentru arestarea sa preventivă. De asemenea, nici simplul fapt că inculpatul mai are condamnări anterioare nu poate justifica luarea măsurii arestării preventive, antecedenţa penală în sine neconstituind temei al arestării preventive, avem în acest sens în vedere faptul că dispoziţiile codului de procedură penală, care prevedeau ca şi temei al arestării recidiva au fost înlăturate.

Relevant este şi faptul că infracţiunile săvârşite  au fost aşa cum s-a arătat mai sus recunoscute , aspect care va avea consecinţe atât asupra individualizării cuantumului pedepsei cât şi eventual asupra individualizării modului de executare a acesteia.

 Ţinând cont de interesul public, acela de a fi protejat faţă de actele cu caracter antisocial, în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, instanţa apreciază că cel din urmă primează , câtă vreme nu s-a făcut , obiectiv vorbind, dovada unei stări iminente de pericol pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate, dar nici dovada că o altă măsură mai puţin drastică ce s-ar lua faţă de inculpat nu ar avea rezultatul de a-l face pe acesta să conştientizeze consecinţele faptelor sale care se circumscriu sferei ilicitului penal, în contextul protejării intereselor sale în raport cu împrejurările concrete ale speţei deduse judecăţii.

Măsura arestării preventive  a  inculpatului  este cea  mai aspră dintre  măsurile de  preventive prevăzute  de  legislaţia penala  , care se impune a  fi dispusa  doar  in situaţie de excepţie , fiind o  instituţie  de constrângere ce poate  fi  dispusă pentru buna desfăşurare  a  procesului penal şi  în concret  pentru a-l  împiedica  pe inculpat să întreprindă  activităţi care  s-ar putea  răsfrânge  negativ  asupra desfăşurării  procesului penal.

Având  in vedere  aceste  aspecte , apreciem că regula  este judecarea inculpatului  in stare de libertate , iar  arestarea  apare ca o  măsura  de excepţie ce poate fi dispusa doar  când  sunt îndeplinite  condiţiile  limitative prevăzute de  art. 148 raportat la art. 143  Cod procedura penala.

Nefiind îndeplinite  condiţiile  prevăzute  de art. 148  lit. f Cod procedura penala instanţa  va respinge propunerea  de  arestare preventiva  a  inculpatului si va admite cererea  inculpatului formulata prin avocat privind luarea măsurii obligării  de a nu părăsi  localitatea  pentru o durata de  30 de zile,

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în alte cauze, la expirarea ordonanţei de reţinere.

În baza art. 145 alin. 1 ind. 1 şi alin. 2 ind. 2 lit. b , c cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsii localitatea, inculpatul, va respecta următoarele obligaţii:

-Să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat, 

- să se prezinte la Poliţia com. H, organ de poliţie desemnat cu supravegherea, conform programului ce va fi întocmit sau ori de câte ori este chemat,

-să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea Judecătoriei n,

-să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme,

-să nu se deplaseze şi să nu se afle în cluburi, baruri, discoteci, restaurante şi în orice alte localuri de acest gen în care se consumă băuturi alcoolice,

- să nu se apropie de persoanele vătămate.

În  baza art. 145 alin. 2 ind. 2 Cod procedura penală va atrage atenţia inculpatului că, in  caz de  încălcare cu rea –credinţă a  obligaţiilor care  îi revin , se va  lua  faţă  de acesta măsura arestării  preventive.

  În temeiul art. 192 alin. 3  Cod procedura  penală cheltuielile  judiciare avansate de stat  vor  rămâne in sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E  :

 Respinge propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria R, privind arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui

În baza art.149 ind. 1 alin. 12 cod procedură penală, raportat la art. 146 alin. 11 indice 1 cod procedură penală, dispune luarea măsurii preventive de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prev. de art. 136 pct. 1 lit. b cod procedură penală.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în alte cauze, la expirarea ordonanţei de reţinere.

În baza art. 145 alin. 1 ind. 1 şi alin. 2 ind. 2 lit. b , c cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsii localitatea, inculpatul, va respecta următoarele obligaţii:

Să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat, 

- să se prezinte la Poliţia com. H, organ de poliţie desemnat cu supravegherea, conform programului ce va fi întocmit sau ori de câte ori este chemat,

-să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea Judecătoriei,

- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme,

- să nu se deplaseze şi să nu se afle în cluburi, baruri, discoteci, restaurante şi în orice alte localuri de acest gen în care se consumă băuturi alcoolice,

- să nu se apropie de persoanele vătămate.

În baza art.145 alin. 2 ind. 2 cod procedură penală atrage atenţia inculpatului, că în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii dispuse sau a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de el măsura arestării preventive.

Dispune comunicarea prezentei încheieri organelor menţionate de art. 145 alin. 2 ind. 1 cod procedură penală.

 În baza art. 192 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare.

Cercetată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţa publică din 09.07.2009, ora 15.

Domenii speta

Spete similare