Pretenţii

Sentinţă comercială 5117 din 07.07.2009


Dosar nr. 686/1259/2007

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINAŢ COMERCIALĂ Nr. 5117

Şedinţa publică de la 07 Iulie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE E. F.

Grefier I. C.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. D.şi pe pârâţii M. V., M. G., SC G. I.SRL, având ca obiect pretenţii

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 30.06.2009, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA

Constată că prin cererea înregistrată la 16.05.2007 pe rolul Tribunalului Comercial  reclamantul M. D. a chemat în judecată pe pârâţii M. V., M. G. şi SC G. I. SRL, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligaţi să-i restituie contravaloarea a 1840 de acţiuni investite în preluarea unui spaţiu comercial de la SC A. Piteşti, ca urmare a privatizării prin metoda MEBO la valoarea actualizată a preţului pe piaţa liberă, se restituie sumele de: 20.000 lei cheltuită pentru amenajarea interioară a spaţiului comercial respectiv, 1.000 lei cheltuieli cu înregistrarea spaţiului, 800 lei reprezentând ?  cheltuieli cu hidroizolaţia acoperişului, 160 lei  folosită de pârâtul M. V. pentru plata avansului la FPS Bucureşti şi 118,77 lei reprezentând plata impozitului pe construcţie, plus cheltuieli de judecată.

Pârâţii au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de decizia comercială nr. 108/A-C/06.12.2006 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti , irevocabilă prin  decizia pronunţată  de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC. G. I.SRL , excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţii ce au fost unite cu fondul cauzei, iar pe fond au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sent. com. nr. 379/C/2008  Tribunalul Comercial a declinat competenţa materială de soluţionarea a cauzei în favoarea  Judecătoriei Piteşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 12.06.2008.

În şedinţa publică din 02.06.2009 reclamantul a majorat  câtimea obiectului cererii la suma de 7775.674, 57 lei  în raport de concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză.

În cauză s-au administrat următoarele probe: înscrisuri , interogatoriu, martori şi expertiză tehnică specialităţile construcţii, contabilitate.

Din probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pe pârâţi să-i restituie contravaloarea a 1840 de acţiuni investite în preluarea unui spaţiu comercial de la SC A. Piteşti, ca urmare a privatizării prin metoda MEBO la valoarea actualizată a preţului pe piaţa liberă, se restituie sumele de: 20.000 lei cheltuită pentru amenajarea interioară a spaţiului comercial respectiv, 1.000 lei cheltuieli cu înregistrarea spaţiului, 800 lei reprezentând ?  cheltuieli cu hidroizolaţia acoperişului, 160 lei  folosită de pârâtul M. V. pentru plata avansului la FPS Bucureşti şi 118,77 lei reprezentând plata impozitului pe construcţie, plus cheltuieli de judecată.

Prin  răspunsurile  la interogatoriu reclamantul a precizat faptul că a predat cele 16 certificate pârâtului  M. V. în septembrie 1994, a predat suma de 1 000 lei pentru înregistrarea spaţiului preluat la SC. A. aceluiaşi pârât în 27.08.1994, a predat suma  de 20 000 lei pentru amenajarea interioară a spaţiului preluat în septembrie 2002, a data aceluiaşi pârât suma de 800 lei reprezentând ? din valoarea cheltuielilor privind hidroizolaţia în octombrie 2005 sau 2006, a plătit impozitul aferent spaţiului comercial al pârâtei SC. G. I. SRL la 14.03.2005 în cuantum de 118, 77 lei şi  suma de 160 lei în septembrie 1994 în vederea depunerii avansului la FPS. Aceste aspecte sunt relevate şi în cererea depusă la fila 24 din dosar de către reclamant.

Din depoziţia martorului U. I. rezultă că în anul 2005 a  executat lucrarea de hidroizolaţie la spaţiul comercial preluat de la SC. A. la solicitarea pârâtului  M. V., acesta achitându-i personal contravaloarea materialelor şi manoperei, respectiv 2000 lei.

Conform chitanţelor depuse la dosar impozitul a fost achitat de SC. G. I. SRL.

Din nicio probă administrată nu rezultă faptul că a fost achitată contravaloarea hidroizolaţie sau impozitul de către reclamant.

Prin acţiunea înregistrată la 11 ianuarie 2006 pe rolul Tribunalului Comercial Argeş sub nr. 26/C/2006, reclamantul M. D. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. G. I. S.R.L. Piteşti, M. V. şi M. G., pentru a se constata nulitatea absolută a actului adiţional şi a contractului de cesiune încheiate la data de 24 mai 2005, având dată certă 2552, respectiv 2553, şi  pentru a fi obligaţi să-i facă contract de cesiune pentru cota parte corespunzătoare celor 1840 acţiuni, din spaţiul preluat de M. V.de la S.C. A. S.A. situat în Piteşti, Calea Bucureşti, bl.U2 – U3, parter.

S-a mai solicitat interzicerea tranzacţionării de către M. V. a diferenţei de 1012 acţiuni, iar prin completarea de la 25 ianuarie 2006, şi instituirea sechestrului asigurator pe spaţiul comercial  situat la adresa indicată în acţiune şi pe cele 1012 acţiuni.

În motivare reclamantul a susţinut că la 27 august 1994 a convenit cu fratele său, pârâtul, în prezenţa soţiei acestuia,  cealaltă pârâtă, să-i predea 22 certificate şi 2.200.000 lei, pentru a fi depuse drept avans la privatizarea S.C. A. S.A., societate la care pârâtul era salariat.

După câteva zile s-au restituit 6 din certificate şi suma de 600.000 lei, iar în contul celorlalte s-a obţinut 1840 acţiuni, pe numele lui M. V., dar ele aparţin în fapt şi în drept reclamantului, lucru pe care îl cunoştea şi pârâta-persoană fizică.

Prin sentinţa nr.365/2006 Tribunalul Comercial a admis acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a actului adiţional şi contractului de cesiune, având dată certă 2552, 2553 din 24 mai 2005 şi a obligat pe pârâţi să cesioneze reclamantului următoarele acţiuni şi bunuri: 16 certificate x 115 acţiuni = 1840 acţiuni, din care 1800 acţiuni corespunzător bunului în natură din Calea Bucureşti, bl.U2-U3, parter = 94.842.000 lei şi o suprafaţă de 142,56 m.p. de la societatea G. I. S.R.L. şi un număr de 40 acţiuni x 75.654 lei/acţiune = 3.025.360 lei, reprezentând 11,66 suprafaţă construită = 2.605.508 lei şi 10,75 m.p. suprafaţă teren = 419.852 lei de la S.C. C. 2006 S.R.L.

Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantului suma de 757 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii.

Prin decizia comercială nr. 108/A-C/06.12.2006 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti , irevocabilă prin  decizia pronunţată  de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis apelul declarat de pârâţi , s-a desfiinţat sentinţa şi s-a respins acţiunea.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea de Apel a reţinut că, din motivarea acţiunii rezultă că reclamantul se consideră proprietarul a 1840 de acţiuni, înregistrate însă pe numele pârâtului, şi numai printr-un concert fraudulos ele ar fi făcut obiectul unui transfer către M. G. O astfel de susţinere ar putea justifica o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art.975 din Codul civil sau pe temeiul vânzării lucrului altuia, atunci când cumpărătorul participă la fraudă, ştie că vânzătorul nu este proprietarul bunurilor. În ambele situaţii, aşa cum de altfel se susţine în acţiune, titularul acestor pretenţii, respectiv reclamantul din prezenta cauză, se consideră şi are drept cauză juridică calitatea sa de proprietar al bunurilor. Verificând, în limita susţinerilor din acţiune, această pretenţie a reclamantului, se impune aprecierea că este lipsită de suport.

A reţinut de asemenea că pretinsa convenţie dintre părţi nu ar putea avea un alt aspect juridic decât acela al unui contract de pr?te nom. Spre deosebire de simulaţia prin interpunere de persoane, în care cocontractantul cunoaşte faptul interpunerii, în contractul de mandat fără reprezentare, terţul, în situaţia de faţă S.C. A., nu cunoaşte de eventuala înţelegere dintre părţi. În realitate deci, convenţia de pr?te nom este o simulaţie prin interpunere de persoană în care însă, persoana care contractează cu mandatarul ocult nu este părtaşă la simulaţie. Este situaţia susţinută în cauză de reclamant, care pretinde că i-a predat fratelui său 16 certificate de proprietate şi o sumă de bani pentru a le depune în procesul de privatizare al S.C. A. S.A., devenind proprietarul drepturilor ce s-ar naşte prin această operaţiune. Esenţial este însă că, în cazul contractelor care se încheie potrivit legii intuitu personae, regulile care guvernează contractul de interpunere de persoane, nu sunt aplicabile. Contractul încheiat (valabil) în considerarea persoanei mandatarului fără reprezentare produce efecte numai faţă de acea persoană, care devine titulara drepturilor şi obligaţiilor rezultând din actul încheiat. Astfel fiind, mandantul (în cauză reclamantul) nu devine proprietarul bunului dobândit, însă, el ar putea cere, de principiu, transferarea dreptului de proprietate. Este neîndoielnic, în cauză, că dobândirea de către pârât a drepturilor rezultate din depunerea certificatelor de proprietate la S.C. A. S.A. în procesul de privatizare prin metoda MEBO, s-a făcut numai în considerarea calităţii acestuia de salariat. Nici o altă persoană nu putea participa, depunând certificate şi sume de bani şi dobândind în locul acestora acţiuni la această societate. Faţă de aceste considerente se impune statuarea că şi în măsura în care ar fi existat convenţia, aşa cum ea se pretinde de reclamant, acesta nu devenea proprietarul acţiunilor de la S.C. A. S.A., aşa încât nu poate avea calitatea procesuală activă nici într-o acţiune pauliană şi  nici într-o acţiune întemeiată pe vânzarea lucrului altuia.

În ceea ce priveşte excepţia de prescripţie invocată de pârâţii-apelanţi, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că  atât la fond cât şi în calea de atac, prin raportare la dispoziţiile art.60-62 din Legea nr.31/1990, ea nu este incidentă în cauză. Art.60 se referă la dreptul de a ataca încheierile judecătorului delegat în 15 zile de la publicarea unor menţiuni sau înregistrări în Monitorul Oficial, situaţie ce nu se regăseşte în cauză Art.61 şi 62 reglementează dreptul la opoziţie, drept care, de principiu, se regăseşte în patrimoniul creditorilor sociali şi numai prin excepţie, pentru situaţiile prev.de art.206 şi 231 din Legea nr.31/1990, în patrimoniul creditorilor personali ai acţionarilor sau asociaţilor.Acţiunile sunt fracţiuni ale capitalului social la societăţile pe acţiuni, deci şi la S.C. A. S.A, şi nu este permisă confundarea acestora cu părţile sociale, de asemenea, fracţiuni de capital, dar pentru societăţile cu răspundere limitată, cum este în speţa de faţă.

Instanţa de fond, învestită cu cel de-al doilea capăt de cerere prin care se solicita obligarea la cesionarea a 1840 de acţiuni, considerate cotă parte dintr-un spaţiu comercial aparţinând unei societăţi cu răspundere limitată, a obligat la încheierea unui astfel de contract translativ de proprietate echivalând acţiuni ale unei societăţi pe acţiuni în bunuri aparţinând unor agenţi economici cu răspundere limitată. În cazul contractului de pr?te nom, încheiat intuitu personae, mandantul nu devine proprietar al bunului, însă, dacă nu există impedimente legale, poate cere transferarea dreptului de proprietate asupra sa, printr-un nou act de înstrăinare valabil, iar dacă această retransmitere nu este posibilă mandatarul poate fi obligat la restituirea sumelor plătite de mandant. Aşadar, mandantul este titularul unui drept de creanţă, concretizat fie în posibilitatea de a cere încheierea unui act juridic translativ de proprietate, fie în a solicita restituirea plăţilor făcute. Un astfel de drept se supune dispoziţiilor art.1 şi urm. din Decretul nr.167/1958 şi este prescriptibil într-un termen de 3 ani. În cauză, chiar dacă situaţia de fapt ar fi cea pretinsă de reclamant (deşi pentru considerentele de mai jos există numeroase motive de contestare), dreptul său de a-i fi transmise acţiunile dobândite de pârât prin depunerea certificatelor de proprietate în procedura de privatizare a S.C. A. S.A. s-a prescris odată cu trecerea termenului de 3 ani. Potrivit art.22 din Norma nr.1/1992, aplicabilă privatizării MEBO, procedura de privatizare se finalizează prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, iar în cazul de faţă, prin contractele nr.493/9 august 1994 (f.221-226) şi nr.133/10 august 1994 (f.227-230). În speţă proprietatea către acţionari s-a transmis cel mai târziu la data achitării acţiunilor, aşa cum rezultă din anexa la contractul nr.493/1994 (f.271), ultima plată fiind făcută la 23 august 2000. Este adevărat că această anexă nu priveşte şi contractul nr.133/1994, însă este neîndoielnic că şi acţiunile dobândite de la FPP au fost plătite până în 28 martie 2002, când s-a început procedura de divizare parţială a patrimoniului (f.241 şi urm.), perioadă în care s-a încheiat şi protocolul de preluare de către S.C. G. I.S.R.L. a spaţiului comercial de la S.C. A. S.A. (f.100). Acest proiect a fost publicat în Monitorul Oficial, fiind astfel adus la cunoştinţa terţilor (filele 248 şi 71) şi, oricum, reclamantul în calitatea sa de angajat al societăţii pârâte, avea cunoştinţă de faptul că fratele său devenise titularul acţiunilor. Situaţia efectivă a acţionarilor este evidenţiată în actul de la fila 249, când S.C. A. S.A. întocmea situaţia acţionarilor societăţii la 16 octombrie 2001. Chiar dacă nu această dată ar fi considerată drept moment de începere a cursului prescripţiei, cel mai târziu o astfel de dată poate fi reprezentată de momentul publicării proiectului de divizare în Monitorul Oficial, respectiv 19 martie 2002, şi astfel termenul s-a împlinit la 19 martie 2005.

Aşa cum corect se susţine în apel, în acţiune nu se vorbeşte de existenţa vreunei convenţii scrise dintre părţile, un astfel de înscris fiind depus numai cu ocazia întocmirii raportului de expertiză contabil.

De asemenea, s-a reţinut cu privire la chitanţa depusă în copie la fila 85, că ultimul rând al înscrisului pare adăugat cu ul alt instrument de scris, fiind înghesuit între rândul din faţă şi semnături. Acest înscris nu a fost prezentat în original, deşi instanţa de fond reţine că i-ar fi fost prezentat de apărătorul reclamantului în şedinţa din 13 iunie 2006. Dorind să verifice înscrisul, instanţa de apel, nu a fost în măsură să facă acest lucru întrucât s-a susţinut de către ambele părţi că nu sunt în posesia documentului original. Este adevărat că părţile se află în raporturi de rudenie, care în condiţiile art.1198 din Codul civil permiteau dovedirea actelor juridice dintre ele nu numai cu înscrisuri. Din moment ce, însă, reclamantul a simţit nevoia să întocmească un document scris (aşa cum au declarat cei doi martori audiaţi) este greu de presupus că nu şi-ar fi păstrat originalul actului sub semnătură privată, cu atât mai mult cu cât el pretindea a fi creditorul unei obligaţii. Acest înscris nu răspunde cerinţele art.1180 şi urm. din Codul civil şi el nu poate fi reţinut determinant pentru soluţionarea pricinii, faţă şi de prevederile art.172 din Codul de procedură civilă. Menţiunile din cuprinsul său pot fi avute în vedere numai în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate de instanţă. Din coroborarea tuturor probelor administrate, raportată şi la momentul pretinsei convenţii, când se apreciază că părţile nu puteau anticipa o eventuală divizare a S.C. A. S.A., se impune concluzia că nu a existat nici o înţelegere privind predarea de către pârât a unor acţiuni, respectiv a unui spaţiu comercial, către reclamant. Statuarea asupra existenţei sau nu a unei convenţii privind eventuale dividende pentru eventuale certificate predate, este lipsită de relevanţă în cauză, din moment ce instanţa nu a fost învestită cu astfel de pretenţii, dar este neîndoielnic că nu a existat vreo înţelegere privind transmiterea proprietăţii unor acţiuni sau părţi sociale, ori echivalentul pretins al acestora în bunuri. De altfel, modul de redactare al acestui înscris, care a făcut obiectul şi cercetării penale (f.331-335), ridică numeroase semne de întrebare, atât pentru aspectele reţinute mai sus, cât şi  a modului în care sunt enumerate seriile şi numerele certificatelor de proprietate. Este cel puţin îndoielnic că, dacă pârâtul ar fi primit 22 de certificate în ordinea menţionată în convenţie, le-ar fi predat în exact aceeaşi ordine la S.C. A.S.A. (f.86-87), fără să le amestece cu cele pe care le deţinea şi ar fi restituit exact primele 6 certificate menţionate în convenţie. S-a concluzionat că şi sub aspectul fondului capătului doi de cerere pretenţiile reclamantului nu pot fi primite, ele fiind şi neîntemeiate.

Conform dispoziţiilor art. 1201 C.civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra loc în aceeaşi calitate.

Analizând cele două cereri de chemare în judecată se observă că nu există identitate de obiect.

În consecinţa nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C.civ. drept pentru care instanţa va respinge excepţia autorităţii de lucru judecat.

Cu putere de lucru judecat  s-a stabilit prin decizia comercială nr. 108/A-C/06.12.2006 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti , irevocabilă prin  decizia pronunţată  de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, faptul că între reclamant şi paratul M. V. s-a încheiat un contract de mandat fără reprezentare, în raport de susţinerile reclamantului, contract prin care acesta ar fi mandatat pe pârât să contracteze cu SC. A. SA în numele său, având în vedere situaţia de fapt expusă conform căreia reclamantul pretinde că a predat pârâtului 16 certificate de proprietate şi o sumă de bani pentru a le depune în procesul de privatizare al SC. A. SA devenind proprietarul drepturilor ce s-ar naşte din această operaţiune. De asemenea, s-a stabilit că mandantul nu devine proprietarul bunului dobândit, însă, ar putea solicita transferarea dreptului de proprietate sau restituirea plăţilor făcute.

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa identităţii între pârât şi subiectul obligat în cadrul raportului juridic civil dedus judecaţii.

Având din vedere hotărârea anterior menţionată prin care s-au tranşat cu putere de lucru judecat raporturile  juridice  existente între părţi cu privire la predarea celor 1840 de acţiuni,  şi la predarea sumelor de 1000 lei  în vederea achitării cheltuielilor legate de înregistrarea spaţiului preluat de la SC. Aurora pe numele SC. G. I. SRL şi de 160 lei pentru plata avansului FPS Bucureşti, operaţiuni efectuate anterior preluării spaţiului de către SC. G. I. SRL, precum şi faptul că  din nicio probă administrată în cauză nu rezultă încheierea vreunui convenţii cu pârâta SC. G. I. SRL cu privire la aceste aspecte, instanţa apreciază că nu există identitate între pârâta societate comercială şi persoana obligată în cadrul raportului juridic civil dedus judecaţii, respectiv în patrimoniul pârâtei nu a luat naştere obligaţia de a restitui aceste sume de bani drept pentru care va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC G. I. SRL, în ceea ce priveşte capetele de cerere 1,3 şi 5 având ca obiect restituire contravaloare 1840 acţiuni, restituirea sumei de 1000 lei, restituirea sumei de 160 lei, cereri pe care le respinge ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în raport de această pârâtă.

În ceea ce priveşte restituirea sumelor de 20 000 lei reprezentând contravaloare amenajare spaţiu, restituirea sumei de 800 lei reprezentând contravaloare hidroizolaţie  spaţiu şi restituirea sumei de 118,77 lei reprezentând contravaloare impozit imobil instanţa apreciază că societatea are calitatea procesuală  pasivă,  calitate ce poate fi justificată prin faptul că patrimoniul societăţii  a crescut cu contravaloarea cheltuielilor pe care reclamantul susţine că le-a efectuat în interesul acesteia, situaţie ce poate da naştere la obligaţia de restituire a sumelor eventual, chiar în temeiul unei îmbogăţiri fără justă cauză motiv pentru care va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC G. I. SRL în ceea ce priveşte capetele de cerere 2,4 şi 6 având ca obiect restituirea sumelor anterior menţionate.

Dreptul reclamantului de a solicita restituirea contravalorii celor 1840 de acţiuni, restituirea sumei de 1000 lei data pentru achitarea cheltuielilor legate de înregistrarea spaţiului preluat de la SC. Aurora, a sumei de 160 lei  folosită pentru plata avansului la FPS şi a sumei de 20 000 lei reprezentând contravaloare amenajare spaţiu  este un drept personal, de creanţa fiind supus dispoziţiilor art. 1 şi următoarele din Decretul 167/1958 şi este prescriptibil în 3 ani

În situaţia contractului de  mandat, mandantul are dreptul să solicite restituire sumelor predate în vedere executării mandatului sau să solicite încheierea actului juridic translativ de proprietate, în termen de 3 ani de la momentul la care se consideră executat mandatul.

În cauză, aşa cum am precizat anterior, cu putere de lucru judecat s-a stabilit prin decizia comercială nr. 108/A-C/06.12.2006 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti faptul că momentul de începere a cursului prescripţiei, cel mai târziu, poate fi reprezentat de momentul publicării proiectului de divizare în Monitorul Oficial, respectiv 19 martie 2002, şi astfel termenul s-a împlinit la 19 martie 2005, acest moment fiind considerat ca punct de finalizare a contractului de mandat.

Raportat la aceste aspecte, dreptul reclamantului  de a solicita restituirea contravalorii celor 1840 de acţiuni, restituirea sumei de 1000 lei data pentru achitarea cheltuielilor legate de înregistrarea spaţiului preluat de la SC. Aurora, a sumei de 160 lei  folosită pentru plata avansului la FPS s-a stins prin împlinirea termenului de prescripţie  la data de 19 martie 2005, prezenta acţiune fiind promovată la data de 16.05.2007.

Dreptul  de a solicita restituirea sumei de 20 000 lei pe care reclamantul susţine ca a achitata-o pentru  amenajarea  spaţiului comercial în lunile septembrie - octombrie 2002 este, de asemenea, un drept personal, de creanţa supus termenului general de prescripţie de 3 ani.

În speţă nu s-a făcut dovada faptului că a intervenit o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripţie.

În consecinţă dreptul la acţiune s-a stins prin prescripţie în octombrie 2005.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ceea ce priveşte capetele de cerere 1,2,3, 5 având ca obiect restituirea contravalorii a 1840 acţiuni, restituirea sumei de 20.000 lei, restituirea sumei de 1000 lei, restituirea sumei de 160 lei cereri pe care le respinge ca fiind prescris dreptul la acţiune.

În ceea ce priveşte cererile având ca obiect obligarea paraţilor la restituirea sumei de 800 lei reprezentand contravaloare cheltuieli privind hidroizolaţia şi a sumei de 118,77 lei reprezentând impozit, în raport de data la care se susţine că s-au efectuat aceste cheltuieli, respectiv 2005 şi de data promovării acţiunii, 2007, termenul de prescripţie nu s-a împlinit drept pentru care instanţa va respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune sub aceste aspecte.

Însă, din probele administrare rezultă că au fost efectuate cheltuielile  cu hidroizolaţia şi plata impozitului  de către pârâţi iar nude către reclamanţi considerente pentru care instanţa va respinge aceste capete de cerere ca neîntemeiate.

În baza dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ. instanţa va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamant şi va admite cererea de acordarea a cheltuielilor de judecată formulată de pârâţi obligând pe reclamant să le plătească suma de 1500 lei cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC G. I. SRL cu sediul în Piteşti, Calea Bucureşti, bl.1, sc.A, et.II, ap.6, judeţul Argeş, în ceea ce priveşte capetele de cerere 1,3 şi 5 având ca obiect restituire contravaloare 1840 acţiuni, restituirea sumei de 1000 lei, restituirea sumei de 160 lei, cereri pe care le respinge ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în raport de această pârâtă.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC G. I. SRL în ceea ce priveşte capetele de cerere 2,4 şi 6 având ca obiect restituirea  sumei de 20.000 lei reprezentând contravaloare amenajare spaţiu, restituirea sumei de 800 lei reprezentând contravaloare hidroizolaţie  spaţiu şi restituirea sumei de 118,77 lei reprezentând contravaloare impozit imobil.

Admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune formulată de reclamantul M. D. domiciliat în Piteşti, str.Al.Odobescu nr.7, judeţul Argeş în contradictoriu cu pârâţii Mălăncioiu V., M. G. domiciliaţi în Piteşti, Calea Bucureşti, bl., sc.., et.., ap., judeţul Argeş în ceea ce priveşte capetele de cerere 1,2,3, 5 având ca obiect restituirea contravalorii a 1840 acţiuni, restituirea sumei de 20.000 lei, restituirea sumei de 1000 lei, restituirea sumei de 160 lei cereri pe care le respinge ca fiind prescris dreptul la acţiune şi în contradictoriu cu pârâta SC. G. I. SRL în ceea ce priveşte  capătul  de cerere 2, având ca obiect restituirea sumei de 20.000 lei cerere  pe care o respinge, de asemenea,  ca fiind prescris dreptul la acţiune

Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune privind capetele de cerere 4 şi 6 având ca obiect restituirea sumelor de 800 lei reprezentând 1/2 din cheltuielile cu hidroizolaţia şi 118,77 lei reprezentând impozit, cereri formulate în contradictoriu cu pârâţii M. V., M.G., SC. G. I.SRL,  pe care le respinge ca neîntemeiate. 

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamant.

Admite cererea de acordarea a cheltuielilor de judecată formulată de pârâţi şi obligă pe reclamant să le plătească suma de 1500 lei cu acest titlu.

Cu recurs în 15 zile  de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 07 Iulie 2009

Preşedinte,

E. F. Grefier,

I. C. ?