Plângere împotriva rezoluţiei procurorului

SENTINŢA PENALĂ Nr.80

 Pronunţată de JUDECĂTORIA ORŞOVA în DOSAR nr. 721/274/2007    Plângere împotriva ordonanţei procurorului

Cu adresa nr. 848/III/7/007 din 31.07.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova, înregistrată la această instanţă sub n r. 721/274/2007 din 01.08.2007, a fost înaintat dosarul nr. 606/P/2006 privind pe făptuitorul Ş.I., împreună cu plângerea numitului B.S., în vederea soluţionării acesteia în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C.proc. pen.

Prin plângerea formulată, petentul B.S. a solicitat desfiinţarea ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova în dosarul nr.606/P/2006.

În motivare, a arătat că Parchetul a interpretat greşit actele întocmite de echipa de ingineri la reprimirea partidei 37 la data de 08.12.2006; că exploatarea şi ridicarea masei lemnoase se încheiase la data de 06.07.2006, după ce  făptuitorul Ş.I. îşi luase întreaga cantitate de material lemnos.

Petentul prezintă constatările din actul nr. 12197/14.12.2006, încheiat de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Rîmnicu Vâlcea – intitulat „Reprimire , partida 37/12.08.2005, subliniind că exploatarea masei lemnoase  făcute în baza autorizaţiei de exploatare nr. 37/12.08.2005 s-a făcut „în rând” şi nu s-au creat căi de acces, cum a minţit infractorul; că au fost tăiaţi 78 de arbori nemarcaţi, că nu s-au lăsat arbori marcaţi, astfel  că făptuitorul nu mai poate invoca faptul că nu şi-a luat întreaga masă lemnoasă; că nu au fost  accidentaţi arbori nemarcaţi, ci „au fost tăiaţi arbori în delict 78 bucăţi”, ceea ce arată că a fost săvârşită o infracţiune.

Petentul consideră că ordonanţa parchetului este „complet ilegală şi incorectă”, că, prin invocarea „hăţişului de articole” pe care le invocă, parchetul nu face altceva decât să-l „salveze” , să-l „favorizeze” pe infractor.

Arată că infractorul minte că nu i s-a pus la dispoziţie cantitatea stabilită anterior şi a „renunţat”, când, în realitate”, acesta „a „renunţat” după ce a luat întreaga cantitate  plus cei 78 de copaci.

Susţine că făptuitorul nu i-a prezentat nicio chitanţă semnată de el (de petent), din care să rezulte că i-ar fi dat acestuia vreo sumă de bani .

Consideră  că faptele săvârşite de intimat „sunt mai mult decât clare de înşelăciune şi de furt de masă lemnoasă”.

Învederează că din  studierea actelor sale de proprietate şi a procesului verbal de punere în posesie, din schiţa  realizată de inginerul silvic, rezultă că exploatarea s-a făcut din câmp, de pe margine, şi nu a fost nevoie de căi de acces, aşa cum minte infractorul.

Solicită să se revină asupra ordonanţei şi să „înceapă” urmărirea penală, fiind  „motive destule”.

Petentul a anexat la plângerea sa înscrisul „reprimire partida 37/12.08.2005.

Analizând actele aflate la dosar, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin ordonanţa dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova în data de 25.06.2007 în dosarul nr. 606/P/2006, s-a dispus, în baza art. 10 lit. b1 C.p.p. combinat cu art. 181 C.p. şi art. 91 C.p., art. 10 lit. a C.p.p., scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuitul Ş.I. cercetat pentru art. 32 (3)  din OG nr. 96/1998, modificată prin Legea nr. 183/2005 şi art. 98  din  Legea nr. 26/1996, întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi aplicarea faţă de învinuit a unei amenzi administrative în sumă de 200 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie, procurorul a constatat că prin procesul verbal din data de 01.02.2007 a fost începută urmărirea penală faţă de învinuit, reţinându-se  că acesta a indus în eroare şi ulterior a menţinut în eroare pe numitul B.S., cu ocazia încheierii unei tranzacţii de vânzare-cumpărare a masei lemnoase. Totodată, inculpatul a tăiat fără drept mai mulţi arbori din fondul forestier naţional, proprietate privată şi a sustras material lemnos rezultat de la arborii tăiaţi fără drept.

S-a constatat că, în fapt, la data de 02.11.2005, între învinuitul Ş.I. - patron al firmei SC„R..” SRL şi B.S. s-a încheiat o tranzacţie cu vânzare – cumpărare (act sub semnătură privată) pentru 700 mc de masă lemnoasă, din punctul „Bacsaneţă” situat pe raza localităţii Negruşa, în valoare de 300 milioane lei, pe care cumpărătorul Ş.I. s-a obligat să o achite în 3 etape şi anume, câte 100 mii lei, în datele de 5,10 şi 15.11.2005.

În toamna anului 2005, învinuitul a început exploatarea masei lemnoase, tăind circa 130 mc şi a achitat suma de 45 milioane lei. Ulterior, acesta a mai tăiat arbori până în luna iulie 2006, în total exploatând circa  340 mc. pentru care a mai achitat părţii vătămate suma de 80 milioane lei, rămânând  de achitat 6800 lei(RON), sumă pe care s-a obligat să o achite în interval de două luni.

Fiind audiat, învinuitul a declarat că nu a achitat integral contravaloarea materialului lemnos achiziţionat de la numitul B.S. datorită unor probleme personale, însă şi-a luat angajamentul că va plăti în cel mai scurt timp posibil. A susţinut că petentul B.S. a supravegheat tot timpul lucrările de tăiere a arborilor şi nu a avut nicio obiecţie asupra modului de exploatare. Învinuitul  a recunoscut faptul că a tăiat circa 10-12 arbori nemarcaţi pentru a efectua drumul de colectare a masei lemnoase, fapt confirmat de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

În drept, Parchetul a constatat că  faptele învinuitului Ş.I. constând în tăierea fără drept de arbori şi sustragerea de arbori din fondul forestier naţional – proprietate privată, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, întrucât sunt lipsite în mod vădit de importanţă, datorită, pe de o parte, elementelor definitorii ale conţinutului lor concret, iar, pe de altă parte, atingerii minime ce au adus valorilor sociale ocrotite prin incriminare.

S-a reţinut că învinuitul a recunoscut săvârşirea faptei.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune, în Ordonanţa nr. 606/P/2006, s-a arătat că se va dispune scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuit, întrucât lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

Astfel, infracţiunea de înşelăciune presupune sub aspectul laturii obiective o acţiune de inducere în eroare care poate fi săvârşită fie prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, fie ca mincinoasă a unei fapte adevărate. Or, în speţă, învinuitul a recunoscut că mai are de plătit o sumă de bani părţii vătămate, împrejurare care există în realitate şi pe  care acesta nu o neagă.

Împotriva ordonanţei sus-menţionate ( nr.606/P/2006) date de procurorul Zoia Amzoi din  cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova, petentul B.S.a formulat plângere, considerând soluţia netemeinică şi nelegală. Plângerea a fost respinsă prin  Ordonanţa nr. 55/II/2/2007 din 24.07.2007, dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova.

Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova a reţinut că din probele administrate în cauză, a rezultat  că partea vătămată B.S. deţine în proprietate  o suprafaţă de pădure în zona Racovăţ. În cursul lunii august 2005 a solicitat Ocolului Silvic Dr.Tr.Severin eliberarea unei autorizaţii pentru  exploatarea masei  lemnoase, fiindu-i eliberată la data de 12.08.2005, ocazie cu care au fost inventariaţi şi marcaţi arborii în vederea exploatării.

La data de 02.11.2005, partea vătămată B.S. a încheiat o tranzacţie de vânzare-cumpărare cu SC „ R..” SRL administrată de învinuitul Ş.I., pentru cantitatea de 700 mc masă lemnoasă, Ş.I.  obligându-se să achite eşalonat, în trei etape, suma de 30.000 lei (300.000.000 lei vechi).

Din declaraţia părţii vătămate, se menţionează în ordonanţa nr. 55/II/2/2007, rezultă că după încheierea tranzacţii învinuitul Ş.I. a început exploatarea masei lemnoase continuând până  în primăvara anului 2006 şi deşi acesta a valorificat întreaga cantitate de masă lemnoasă nu i-a achitat decât suma de 4000 lei, motivând că nu are banii necesari.

După finalizarea exploatării masei lemnoase, Ş.I. nu i-a  predat părţii vătămate parcela din  care  a fost făcută exploatarea, ulterior constatându-se că au fost tăiaţi şi 78 arbori nemarcaţi, fapt rezultat din  nota de constatare din  08.12.2006.

De asemenea, învinuitul Ş.I. a propus părţii vătămate ca în schimbul unei părţi din bani să achiziţioneze în sistem leasing un  autoturism, pe care  să i-l dea, contractând în acest sens o societate din Dr.Tr.Severin.

Din declaraţia învinuitului rezultă că, într-adevăr, a încheiat cu petentul tranzacţia de vânzare-cumpărare a materialului lemnos, precum şi faptul că au convenit să achiziţioneze un autoturism Dacia Pikup prin societatea sa, pentru partea vătămată, demarând procedura în acest sens.

Ulterior, datorită faptului că nu i-a pus la dispoziţie cantitatea de material lemnos stabilită anterior, a renunţat.

Privitor la această convenţie intervenită între părţi,  consideră prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova, ea poate fi adusă la îndeplinire pe calea unei acţiuni civile.

Din declaraţia martorului A.D., angajat al SC” R…” SRL , în calitate de drujbist, rezultă că  în timpul exploatării a tăiat arbori nemarcaţi, care i-au fost indicaţi de Ş.I., o parte pentru a crea cale de acces, iar în zilele care lipsea arborii erau tăiaţi de Ş.I..

Pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, instanţa apreciază că plângerea Pentru formulată de petent împotriva ordonanţei nr.606/P/2006 este întemeiată.

În primul rând, instanţa constată că făptuitorul Ş.I. a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 C.p, art. 32(3) din OG nr. 96/1998, modificată prin Legea nr. 183/2005 şi art. 98(3) din Legea nr. 26/1996, însă prin ordonanţa nr. 606/P/2006 din 25.06.2007 s-a dispus numai cu privire  la două dintre cele trei fapte cercetate; s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală  faţă de învinuitul Ş.I. pentru art. 32(3) din  OG nr. 96/1998, modificată prin Legea nr. 183/2005 şi art. 98 din  Legea nr. 26/1996, întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, dar procurorul a omis să dispună cu privire la fapta prevăzută de art. 215C.p.

E adevărat că în considerentele ordonanţei respective  se arată că „în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune , se va dispune scoaterea de sub urmărirea penală faţă de învinuit întrucât lipseşte unul din elementele constitutive  ale infracţiunii”.

De asemenea, în ordonanţa nr. 55/II/2/2007 din 24.07.2007, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova menţionează că „Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova, în temeiul art. 10 lit. d C.p.p., a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Ş.I.… pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 C.p, cu motivaţia că în speţă nu sunt îndeplinite elementele constitutive  ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii obiective”.

Însă, în dispozitivul ordonanţei nr. 606/P/2006 din 25.06.2007, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova nu există nicio dispoziţie cu privire la fapta prevăzută de art. 215 C.p. şi pentru care fusese cercetat Ş.I., având calitatea de învinuit după începerea urmăririi penale.

Instanţa constată, de asemenea, că Parchetul nu a reţinut, în ordonanţa dată, aspectele înfăţişate de IPJ Mehedinţi – Poliţia Municipiului Orşova în cuprinsul referatului de terminare a urmăririi penale – fila 2 ds.606/P/2006 – referitor la săvârşirea de către învinuitul Ş.I. a faptei prevăzute de art. 215 alin. 3 C.p. (şi pentru care s-a propus emiterea rechizitoriului, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a învinuitului): propunerea făcută părţii vătămate de către învinuit „ca în schimbul unei părţi din bani să achiziţioneze în sistem  leasing, un  autoturism  pe care să îl dea”, contactarea în acest sens a SC „S…”SRL din Dr.Tr.Severin, încheierea contractului de achiziţionare, solicitarea şi primirea de la partea vătămată a sumei de 2500 lei pentru achitarea primei rate, deplasarea părţii vătămate la SC „ S…” SRL  pentru ridicarea autoturismului; aflarea de către aceasta a faptului că autoturismul nu fusese achiziţionat, deoarece învinuitul Ş.I. nu depusese toate documentele necesare; încercarea repetată a părţii vătămate de a-l contacta pe învinuit, acesta nefiind găsit.

Pe de altă parte, instanţa constată că în cauză nu s-au efectuat cercetări complete, necesare pentru lămurirea tuturor aspectelor legate de săvârşirea faptei prevăzute de art. 215 C.p.

Astfel, nu s-au efectuat cercetări privind verificarea susţinerilor părţii vătămate referitoare la infracţiunea de înşelăciune, nu s-au audiat persoanele indicate de partea vătămată în declaraţia sa ( aflată la dosar filele 7-9) – G.M., L.I..I şi C.N. – consilier comercial la SC „ S…” SRL din Dr.Tr.Severin.

Nici cu privire la săvârşirea faptelor prevăzute de art. 32 alin. 3 din Legea nr. 26/1998, modificată prin Legea nr. 183/2005 (tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional) şi de art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996  (furt de arbori tăiaţi fără drept din fondul forestier naţional) – fapte pentru  săvârşirea cărora organul de cercetare penală a propus, de asemenea, emiterea rechizitoriului, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului Ş.I., soluţia Parchetului nu este legală şi temeinică, în cauză nefiind lămurite toate aspectele în funcţie de care se va aprecia dacă se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 181 C.p.

Chiar dacă la dosarul de urmărire penală există procesul verbal de cercetare la faţa locului, încheiat la data de 18.11.2006 (fila 16), procesul  verbal

privind verificarea finală a lucrărilor de amenajarea pădurilor (fila 19), autorizaţia de exploatare nr. 37 din 02.08.2005 (fila 20), fişa de inventariere şi de calcul al diametrului  central, înălţimii medii şi volumului (fila 22), nota de constatare întocmită, la 08.12.2005, (de ing. D.D. şi ing. I.I. – de la TRSU  Rm. Vâlcea, în prezenţa agentului şef adj L.A. de la Postul de Poliţie Cireşu şi a părţii vătămate B.S. (fila 23-25), reprimirea partidei nr. 37/12.08.2005 semnată de cei doi ingineri din cadrul ITRSU Rm. Vâlcea ( fila 26), carnet de inventariere, procesul verbal de conducere în teren – 04.02.2007, instanţa consideră că, în speţă, cercetarea efectuată în cursul urmăririi penale nu este completă, date fiind  neconcordanţa dintre situaţia de fapt rezultată din unele probe administrate şi aspectele reţinute în ordonanţa atacată, precum şi numeroasele contraziceri dintre declaraţiile învinuitului, părţii vătămate şi martorilor.

În condiţiile în care în referatul de terminare a urmăririi penale s-a reţinut că „după finalizarea exploatării masei lemnoase, Ş.I. nu i-a predat părţii vătămate parcela din care a fost făcută exploatarea, ulterior constatându-se că în timpul exploatării au fost tăiaţi şi un  număr  de 78 de arbori nemarcaţi, fapt rezultat din Nota de constatare din data de 08.12.2006, întocmită de reprezentanţii din cadrul ITRSU Rm Vâlcea”, având în vedere declaraţiile martorului A.D., dar şi contradicţiile dintre susţinerile părţii vătămate, pe de o parte, şi cele ale învinuitului, pe de altă parte, dintre susţinerile părţii vătămate, pe de o parte, şi declaraţiile martorilor, pe de altă parte, instanţa consideră că reţinerea de către parchet numai a recunoaşterii, de către învinuit, a faptului că  „ a tăiat circa 10-12 arbori nemarcaţi pentru a efectua drumul de colectare a masei lemnoase”, arată că, în cauză, nu s-au respectat garanţiile instituite de legea procesuală pentru aflarea adevărului în procesul penal.

Cum adevărul trebuie totdeauna să fie descoperit şi dovedit sub toate aspectele sale, numai în felul acesta putându-se considera că a fost aflat, iar organul de urmărire penală este obligat să strângă probele pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări a cauzei ( art. 202 C.proc. pen.), instanţa apreciază că pentru a se fi pronunţat o soluţie legală şi temeinică, trebuia să se stabilit numărul de arbori nemarcaţi tăiaţi şi /sau sustraşi de învinuit, volumul şi contravaloarea materialului lemnos respectiv; numărul de arbori, volumul şi contravaloarea masei lemnoase sustrase de către acesta, sens în care se impunea confruntarea persoanelor între  ale căror declaraţii există contraziceri. De asemenea, trebuia să se verifice dacă şi ce sumă i-a plătit învinuitul părţii vătămate din preţul masei lemnoase - exploatate din  pădurea aflată în proprietatea acesteia.

Având  în vedere considerentele expuse mai sus, precum şi prevederile art. 2781 C.proc. pen., instanţa va admite plângerea formulată de petentul B. S., va desfiinţa ordonanţele atacate, nr. 606/P/2006 din 25.06.2007 şi nr. 55/II/2/2007 din 24.07.2007, date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova şi va trimite cauza la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, urmând a se administra probe  pentru: verificarea susţinerilor părţii vătămate  referitoare la infracţiunea de înşelăciune – autoturismul promis de învinuit, pentru care  se vor identifica şi audia persoane care cunosc despre achiziţionarea autoturismului în leasing, inclusiv persoanele indicate de partea vătămată în declaraţie – B.G.M. , L.I.I, T.G., C.N.; va fi reaudiat învinuitul cu privire la acest aspect; stabilirea numărului de arbori nemarcaţi tăiaţi şi /sau sustraşi de învinuit, a volumului şi  contravalorii materialului lemnos respectiv, precum şi stabilirea numărului de arbori, a volumului şi contravalorii masei lemnoase sustrase de către învinuit, sens în care vor fi confruntate persoanele între ale căror declaraţii există contraziceri (partea vătămată,  pe de o parte,  învinuit, pe de altă parte/ învinuit pe de o parte, şi martorii audiaţi în cauză – A.D., S.I., Ş.D. -, pe de altă parte şi se va întocmi adresă la I.T.R.S.V Rm. Vâlcea; se va verifica dacă şi ce sumă i-a plătit învinuitul părţii vătămate din preţul masei lemnoase exploatate din  pădurea aflată în proprietatea acesteia.

Instanţa urmează, de asemenea, să facă aplicarea dispoziţiilor art.192 alin. 3 C.p.p, cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare