Timbraj. Căi de atac. Modificarea modalităţii de calcul al taxei de timbru datorate în timpul procesului.

Timbraj. Căi de atac. Modificarea modalităţii de calcul al taxei de timbru datorate în timpul procesului.

Potrivit art. 3 alin.1 lit.c din Legea nr. 146/1997 acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: cereri pentru:

- stabilirea calităţii de moştenitor - 50 lei/moştenitor

- stabilirea masei succesorale - 3% la valoarea masei succesorale;                         - cereri de raport - 3% la valoarea bunurilor a căror raportare se         

solicită;                                                                  

- cereri de reducţiune a liberalităţilor - 3% la valoarea rezervei care    

urmează a fi reîntregită prin reducţiunea liberalităţilor;                 

- cereri de partaj - 3% la valoarea masei partajabile, iar la art. 11 se prevede că cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acţiunea soluţionată de prima instanţă;

Secţia civilă – Încheierea civilă nr. 26/R/CC/09 septembrie 2010

Prin cererea de reexaminare înregistrată sub dosar nr. 1187/57/2010 petenţii RM şi RC au contestat modul de stabilire a taxei de timbru în sumă de 8.445 lei calculată prin încheierea de şedinţă din 3.09.2010. Se susţine că instanţa de recurs a stabilit greşit taxa de timbru în baza prevederilor art. 3 lit. c din Legea nr.146/1997 modificată prin Legea nr.276/2009, din două motive: în primul rând, fiind o cale de atac, modul de calcul a taxei de timbru este supus dispoziţiilor imperative ale art. 11(1)raportat la art. 3 lit. c din H.G. nr.146/1997, în sensul că  acţiunea în partaj este neevaluabilă în bani, părţile nu îşi contestă cota de proprietate, ceea ce se solicită este modificarea variantei de partaj, taxa de timbru trebuie stabilită la ? din taxa stabilită în faţa instanţei de fond şi nu raportat la taxa de timbru care s-ar percepe în prezent, dacă s-ar introduce o asemenea acţiune. În al doilea rând, aplicarea taxei de timbru stabilită prin Legea nr.276/2009, promulgată la trei ani după introducerea acţiunii, ar însemna retroactivitatea legii, împrejurarea prohibită inclusiv de Constituţie. Se mai susţină că nu este o normă procedurală, care să fie de imediată aplicare.

Analizând cererea petenţilor, prin prisma motivelor invocate raportat la legea taxei de timbru, Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit art.78 din Constituţia României, legea intră în vigoare la trei zile după publicarea ei în Monitorul Oficial sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.

Legea nr.76/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 482/13.07.2009 şi, nefiind stabilit alt termen pentru intrarea ei în vigoare, se aplică termenul general, prevăzut de Constituţie, de trei zile de la această dată. Art. 3 lit. c din Legea nr.146/1997 este modificat prin această lege în sensul că taxa datorată pentru cererile de partaj este de 3% din valoarea masei partajabile, şi, separat de această taxă, dacă părţile contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora ori mărimea drepturilor coproprietarilor taxa de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată. 

Faţă de aceste prevederi legale s-a constatat că acţiunile de partaj sunt acţiuni evaluabile în bani şi taxa se calculează la valoarea masei partajabile. 

Art. 11 din Legea nr.146/1997 stabileşte că taxarea cererilor pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se face la 50% din …taxa datorată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani. Este evident că acţiunea de partaj este una evaluabilă în bani, deci suma datorată pentru judecarea recursului se calculează la 50 % din valoarea masei de împărţit. Aplicarea acestei modalităţi de calcul direct în recurs nu înseamnă o retroactivare a legii, ci aplicarea ei imediată în calea de atac. Retroactivarea ar fi însemnat să fie calculată taxa de timbru potrivit prevederilor legii modificate şi să fie obligată partea a plăti şi pentru instanţa de fond o taxă de timbru majorată.

Având în vedere aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea a respins ca nefondată cererea de reexaminare formulată de petenţii RM şi RC.

Domenii speta

Spete similare