Locuinţa supusă vânzării în temeiul Legii 85/1992. Cămin studenţesc. Inaplicabilitatea legii.

Din titulatura Legii 85/1992 şi din cuprinsul legii rezultă că obiectul de reglementare al legii îl constituie locuinţele, iar din art.7 al legii, că se vor vinde locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat până la intrarea în vigoare a legii.

Legiuitorul nu a avut în vedere şi imobilele cu altă destinaţie, precum căminele studenţeşti.

Închirierea temporară a unor încăperi din căminul studenţesc către angajaţii instituţiei nu schimbă natura juridică a imobilului atâta timp cât nu au intervenit acte de schimbare a destinaţiei imobilului care, potrivit art.166 alin.2 din Legea 83/1995 face parte din baza materială a învăţământului, ce nu poate fi înstrăinată.

La data de 25.04.2007, reclamanta G.H.D. a chemat în judecată pe pârâta Universitatea din Craiova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să dispună obligarea pârâtei să-i vândă locuinţa situată în Craiova, str.Calea Bucureşti nr.166 A, sc.B, et.2, ap.4, jud,Dolj, în temeiul Legii 85/1992.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că locuieşte împreună cu familia, în calitate de chiriaşi, într-o locuinţă a pârâtei, contractele de închiriere pentru locuinţa indicată fiind reînnoite succesiv şi a solicitat cumpărarea, dar pârâta refuză.

Pârâta Universitatea din Craiova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nelegală şi netemeinică, întrucât camera închiriată reclamantei nu constituie locuinţă în sensul Legii 85/1992.

De asemenea, pârâta a arătat că acţiunea reclamantei este inadmisibilă având în vedere dispoziţiile legale, respectiv art.166 alin.4 din Legea nr.84/1995, potrivit cărora baza materială a instituţiilor de învăţământ superior de stat şi de cercetare ştiinţifică  nu se poate înstrăina.

Prin sentinţa civilă nr.15300 din 12 noiembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.9368/25/2007, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a motivat că reclamanta nu are beneficiul cumpărării locuinţei, conferit de Legea 85/1992 chiriaşilor, deoarece nu avea calitatea de chiriaş la momentul intrării în vigoare a acestei legi şi, mai mult, imobilul pe care îl deţine face parte integrantă dintr-un cămin studenţesc, neputând fi înstrăinat fără a se schimba destinaţia acestuia, procedură ce necesită avizarea Ministrului Educaţiei.

În termen legal împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr.230 din 24 aprilie 2008,, pronunţată în dosarul nr.9368/215/2007, Tribunalul Dolj a respins apelul reclamantei.

A motivat instanţa de apel că, potrivit deciziei 5 din 21.01.a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în recurs în interesul legii – dispoziţiile Legii 85/1992 sunt aplicabile şi contractelor de  închiriere încheiate după data intrării în vigoare a legii dar că reclamanta nu se poate prevala de dispoziţiile Legii 85/1992, deoarece imobilul din care face parte spaţiul închiriat reclamantei este cămin studenţesc, situat chiar în perimetrul Staţiunii Didactice B.M.

A reţinut instanţa că acest imobil constituie baza materială a Staţiunii Didactice şi nu poate fi înstrăinat conform dispoz.art.5 din HG 123/1993 – modificată şi completată prin HG 47/1999.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susţinând că instanţa nu a analizat corect actul juridic dedus judecăţii şi a aplicat greşit dispoziţiile Legii 85/1999.

A arătat reclamanta că pârâta, cu probele administrate, nu a făcut dovada că imobilul cămin studenţesc are calitatea de construcţie aferentă suprafeţelor de teren prevăzute în anexa 2 la HG 123/2993, că pârâta a transferat către Staţiunea Didactică terenuri şi odată cu acestea construcţia în litigiu, ca accesorii pentru terenurile trecute în administrarea instituţiilor de învăţământ superior agricol.

Privitor la apartenenţa căminului studenţesc la baza materială de studiu a instituţiei de învăţământ, recurenta a apreciat că situaţia reţinută nu rezultă din materialul probator, căminul fiind folosit în prezent în scopuri pur locative.

A concluzionat reclamanta că în speţă sunt întrunite cele două condiţii prevăzute de art.7 din Lg.85/1992 (ca locuinţa să fie construită din fondurile unităţilor economice şi bugetare de stat până la intrarea în vigoare a Legii 85/1992 şi, respectiv calitatea de chiriaş, astfel că se impunea aplicarea acestor dispoziţii şi nu ale HG 123/1993 şi HG 47/1999.

Recursul este nefondat.

Instanţa de apel a interpretat corespunzător dispoziţiile Legii 85/1992, reţinând corect că spaţiul închiriat reclamantei nu constituie  locuinţă în sensul legii, fiind în realitate o cameră dintr-un cămin studenţesc ce are o altă destinaţie şi altă situaţie juridică.

Atât din titulatura Legii 85/1992, cât şi din cuprinsul legii rezultă că obiectul de reglementare al legii îl constituie locuinţele iar din art.7 al legii rezultă că se vor vinde locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat până la intrarea în vigoare a legii.

Art.2 din Lg.114/1996 – legea locuinţei, defineşte locuinţa ca fiind construcţia alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependinţele, dotările şi utilajele necesare, care satisface cerinţele de locuit ale unei persoane sau familii.

Legiuitorul nu a avut în vedere şi imobilele cu altă destinaţie, precum căminele studenţeşti.

Pe baza probatoriilor administrate în cauză (proces verbal de constatare a terminării lucrărilor din 31 oct,.2975, proces verbal de recepţie preliminară din 20 iulie 1976 ,fişa mijlocului fix) probe ce se referă toate la construirea şi recepţionarea unor cămine studenţeşti , corect instanţele au reţinut că spaţiul închiriat reclamantei – respectiv o cameră într-un cămin studenţesc – nu reprezintă locuinţă în sensul legii

Din aceste imobile construite în beneficiul Staţiunii Didactice B. M., în baza HCM 23/2975, Decr-.14/1976 şi deciziei 32/01.07.2977 , s-a transferat în proprietatea Universităţii Craiova o parte din Căminul de la Aeroport,( cu excepţia parterului), şi  nu şi-au schimbat destinaţia – astfel încât, în speţă,, nu se poate vorbi de o locuinţă în sensul legii.

Închirierea temporară a unor încăperi din căminul studenţesc către angajaţii staţiunii nu schimbă natura juridică a imobilul atâta timp cât nu  au intervenit acte de schimbare a destinaţiei.

Prin urmare, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art.7 din Lg.85/1992.

Celelalte critici formulate de recurenta reclamantă privitoare la inaplicabilitatea HG 123/1993 şi HG 47/2999 de modificare şi completare a HG 123/1993 sunt nerelevante atâta timp cât în litigiu nu se află o locuinţă în sensul legii care să atragă incidenţa Legii 85/1992 pe care şi-a întemeiat acţiunea reclamanta – ci un cămin studenţesc ce nu face obiect de reglementare al legii.

De altfel, reclamanta nu formulează critici referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor HG 123/1993 şi HG 47/1997 ci cu privire la modul de interpretare de către instanţa a probelor administrate pentru stabilirea situaţiei de fapt a imobilului –aspecte ce nu mai pot fi cenzurate în calea de atac a recursului – după abrogarea pct.11 al art.304 c.pr.civ.  prin OUG nr.138/2000.

Or, în privinţa situaţiei căminului în discuţie, ambele instanţe au stabilit că aparţine bazei materiale a Staţiunii Didactice, că este un imobil destinat cazării studenţilor.

Sub aspect legal, art.166 alin.2 din Lg.84/1995 prevede că baza materială a învăţământului cuprinde şi căminele, internatele, iar acestea nu pot fi înstrăinate, întrucât au o altă destinaţie.

Faţă de toate aceste considerente, nu se constată temeiuri de modificare a deciziei recurate în baza art.304 pct.9 c.pr.civ. motiv de recurs căruia i se circumscriu criticile formulate de reclamantă.  urmând a se respinge, ca nefondat, recursul.

1

Domenii speta

Spete similare