Conflict negativ de competenţă. Inexistenţă în cazul trimiterilor reciproce ale cauzei între două secţii ale aceluiaşi tribunal.

Conform art.21 pct.2 Cod pr.civilă, există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabil,e s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.

În accepţiunea codului de procedură civilă sintagma „instanţă” trebuie interpretată în raport de nivelul acesteia, nu de secţiile în care este organizată, această concluzie desprinzându-se atât din dispoziţiile art.21, cât şi din cele ale art.22 Cod pr.civilă.

De altfel, cu excepţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile celorlalte instanţe - acolo unde există secţii specializate – nu au o competenţă proprie prevăzută în texte de lege susceptibile de  interpretări diferite.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a căii de atac se verifică în raport cu nivelul instanţei, împărţirea pe secţii fiind o chestiune de organizare judecătorească.

Aşadar, scoaterea de pe rol şi înaintările reciproce ale cauzei între cele două secţii ale Tribunalului nu au generat un conflict negativ de competenţă în sensul art.21 Cod pr.civilă, care să impună pronunţarea regulatorului de competenţă.

Prin cererea înregistrată la 27.03.2007, C.A.S. Dolj a formulat contestaţie împotriva popririi bancare nr.85790/8.03.2007 înfiinţată de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Craiova, precum şi a executării silite din dosarul de executare  nr.C 540, solicitând anularea adresei de înfiinţare a popririi bancare şi a celorlalte forme de executare întocmite.

Prin sentinţa civilă nr.10274/4.07.2007 pronunţată de Judecătoria Craiova s-a respins contestaţia, constatându-se că executarea silită prin poprire s-a efectuat în conformitate cu dispoziţiile art.452-461 Cod pr.civilă şi art.145 Cod procedură fiscală.

Împotriva sentinţei contestatoarea a declarat recurs, înregistrat la Tribunalul Dolj – Secţia civilă sub nr.7207/215/2007.

Prin încheierea din 25 februarie 2008, Secţia civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului spre competentă soluţionare Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal din cadrul Tribunalului Dolj, apreciind că instanţa a fost investită cu un litigiu de natură fiscală şi în considerarea principiului specializării, competenţa soluţionării căii de atac revine secţiei specializate.

Dosarul a fost înregistrat sub nr.6647/63/2008 la Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal care, prin încheierea din 18 aprilie 2008 a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o Secţiei civile, cu motivarea că obiectul cererii îl constituie  contestaţia la poprire şi la executarea propriu-zisă.

Secţia civilă, prin încheierea din 4 iunie 2008 a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între secţiile Tribunalului şi a înaintat dosarul, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, Curţii de Apel Craiova.

Curtea, constată următoarele:

Conform art.21 pct.2 Cod pr.civilă, există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.

În accepţiunea codului de procedură civilă, sintagma „instanţă” trebuie interpretată în raport de nivelul acesteia, nu de  secţiile în care este organizată, această concluzie desprinzându-se atât din dispoziţiile art.21 ., cât şi din cele ale art.22 Cod pr.civilă care, reglementând asupra competenţei de soluţionare a conflictului, prevede că regulatorul de competenţă se dă, după caz de tribunal (când conflictul s-a ivit între două judecătorii), de curtea de apel  (dacă s-a ivit conflict între 2 judecătorii ce ţin de tribunale diferite, sau între două tribunale), sau de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (când conflictul este între 2 tribunale din circumscripţia a 2 curţi de apel diferite, sau între  două curţi de apel).

De altfel, cu excepţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile celorlalte instanţe – acolo unde există secţii specializate – nu au o competenţă proprie prevăzută  în texte de lege susceptibile de interpretări diferite.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a căii de atac se verifică în raport cu nivelul instanţei, împărţirea pe secţii fiind o chestiune de organizare judecătorească.

Este firesc însă ca, în considerarea  principiului specializării, atunci când contestaţia la executare,  fie că este contestaţie la titlu sau contestaţie la executare propriu-zisă, vizează un titlu emis în materie fiscală, recursul să se îndrepte  la secţia specializată a instanţei competente, natura litigiului nefiind lipsită de relevanţă.

În cauză, instanţa a fost investită cu o contestaţie la executare, sentinţa pronunţată de  judecătorie în primă instanţă  fiind supusă recursului, conform art.402 alin.2 Cod pr.civilă, a cărui soluţionare este de competenţa tribunalului.

Faţă de considerentele arătate, se constată că scoaterea de pe rol şi înaintările reciproce ale cauzei între cele  două secţii ale Tribunalului Dolj, nu au generat un conflict negativ de competenţă în sensul art.21 Cod pr.civilă, care să impună pronunţarea regulatorului de Curtea de Apel.

Reţinându-se inexistenţa conflictului negativ de competenţă se va înainta dosarul Tribunalului Dolj – Secţia Contencios Administrativ, ultima investită pentru judecarea recursului.

Domenii speta

Spete similare