Competenţă materială. Natura obligaţiei asumate de comerciant.

Potrivit art. 3, alin.1, pct. 2 Cod comercial, sunt fapte comerciale vânzările de produse, vânzările de bunuri şi închirierile de mărfuri, în natură sau lucrate, deci activitatea societăţii care constă în distribuţia de energie electrică, se încadrează în dispoziţiile precizate.

Art. 4 Cod comercial instituie prezumţia de comercialitate pentru toate obligaţiile comerciantului. Toate obligaţiile comerciantului, indiferent de izvorul lor, au caracter comercial, cu excepţiile menţionate expres de lege, respectiv prezumţia de comercialitate este înlăturată dacă obligaţia are caracter civil, or, necomercialitatea rezultă chiar din actul săvârşit de comerciant.

Desfiinţarea reţelei de difuzare a energiei electrice care ţine de natura activităţii comerciale a pârâtei nu poate fi considerată o obligaţie cu caracter civil ce poate fi  asumată de către pârâtă.

Prin acţiunea formulată la data  de 01.09.2006, pe rolul  Judecătoriei Craiova  sub nr. 15368/C/2006, reclamanţii I.I. şi  I.M. au chemat în judecată pe  pârâta SC  D.F.E.E. ELCTRICA OLTENIA SA, solicitând  ca, prin  hotărârea ce se va pronunţa,  să fie obligată  pârâta să desfiinţeze  instalaţia situată pe terenul proprietatea lor ce alimentează cartierul Anul 1848, să acorde beneficiul nerealizat în ultimii 3 ani, să plătească daune  cominatorii  în cuantum de 100 RON, pentru fiecare zi de întârziere .

În motivare a arătat că, prin contractul de vânzare - cumpărare nr.6991/06.06.1987, au dobândit dreptul de proprietate  a unui imobil casa de locuit,  situat în Craiova, str. Înfrăţirii, nr.35,  iar în baza deciziei nr. 15/1992, emisă de Prefectura Dolj , a unui  teren  în suprafaţă de 485 mp.

 Pe terenul astfel dobândit  este amplasată  o instalaţie  ce cuprinde  aproximativ  50 mp, astfel că, circa 10 % din teren nu se  poate folosi.

 Au mai arătat că , deşi pârâta a fost notificată în vederea unei înţelegeri, aceasta a refuzat.

La data de 27.09.2006, pârâta a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea  cererii  promovate de reclamanţi ca netemeinică si nelegală .

Prin sentinţa civilă nr. 8959 din  15 iunie 2007, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.  5450/215/2006, s-a respins acţiunea  formulată  de reclamanţii I.I. şi  I.M.  împotriva  pârâtei SC  ELECTRICA  OLTENIA SA - S.D.F.E.E.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, pe baza  raportului de expertiză, că suprafaţa ocupată de cablu subteran este de 21,835 mp, conform schiţei anexe şi că potrivit art. 4 alin. 2, 3 şi 4 şi art. 5 din Legea fondului funciar, coroborat cu dispoziţiile Legii 318/2003, reţelele electrice de transport şi distribuţie a energiei electrice sunt bunuri ce alcătuiesc domeniul public, împreună cu terenul ocupat, sunt de uz public şi asigură realizarea unui serviciu de utilitate publică.

S-a mai reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 şi următoarele din Legea 318/2003, pârâta a adresat reclamanţilor invitaţia de a se prezenta la sediul societăţii pentru lămurirea situaţiei.

Împotriva sentinţei civile nr. 8959 din 15 iunie 2007, pronunţată de Judecătoria Craiova, au formulat apel reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare, apelanţii au precizat că hotărârea primei instanţe nu arată motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază.

Apelanţii au susţinut că Legea 318/2000, în art. 16 alin. 5, prevede expres dreptul proprietarilor de terenuri de a fi despăgubiţi, arătându-se  modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor.

Au arătat că, neexistând disponibilitatea pârâtei spre negociere, urmează ca instanţa de judecată să soluţioneze litigiul.

Apelanţii au mai precizat că terenul este în proprietatea privată a acestora, putând deveni proprietate publică doar în urma unei exproprieri în condiţiile legii, ceea ce nu este cazul în speţă.

Prin decizia civilă nr.650 din 14.12.2007, pronunţată de Tribunalul Dolj, s-a  admis apelul declarat de reclamanţi, a fost anulată sentinţa civilă şi reţinută cauza spre judecare.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a considerat întemeiat motivul de nulitate invocat, constatând că  la fila 2 din dosarul de fond este întocmit dispozitivul fără însă a fi semnat de judecător, în conformitate cu disp. art.258 alin.1 C.pr.civ..

După rejudecare, Tribunalul Dolj a pronunţat decizia civilă nr. 160 din 28.03.2008, prin care a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii I.I. şi I.M., în contradictoriu cu pârâta SC Electrica Oltenia SA – S D F E  Craiova, ca urmare a admiterii apelului formulat  împotriva sentinţei civile nr. 8959/15 06 2007, pronunţată de Judecătoria Craiova şi a reţinerii cauzei spre judecare prin decizia civilă nr.650/ 14 12 2007, pronunţată în dosarul nr. 5450/215/2006 al Tribunalului Dolj.

A fost obligat pârâtul la desfiinţarea reţelei de cabluri subterane ce traversează proprietatea reclamanţilor ,  situată în Craiova, str. Înfrăţirii, nr.35 şi la plata către reclamanţi a sumei de 1026,33 lei, reprezentând  lipsa de folosinţă a terenului de 21,835 mp. , aferentă ultimilor 3 ani.

S-a respins cererea privind obligarea pârâtului la daune cominatorii, pârâtul fiind obligat, către reclamanţi, la 310,5 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile legii 318/2003, în vigoare până la data de 23.02.2007, când a fost abrogată prin Legea 13/2007.

Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Ş.I, s-a reţinut că reţeaua de cabluri subterane traversează terenul situat în Craiova, str. Înfrăţirii nr.35, proprietatea reclamantului conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 6991/08.06.1987 (fila 7 dos. primei instanţe), traseul reţelei fiind identificat prin schiţa anexă la raport.

Instanţa a avut în vedere traseul indicat prin raportul de expertiză, ce a avut la bază punctul de intrare a reţelei în curtea reclamantului, vizibilă datorită lucrărilor de reparaţii efectuate la reţea, precum şi precizările reclamantului. Deşi pârâta a contestat traseul astfel stabilit de expert, aceasta nu a pus la dispoziţia expertului date suplimentare ori înscrisuri privind efectuarea lucrării de distribuţie a energiei electrice, pentru a face dovada celor susţinute.

Astfel, terenul afectat de reţeaua de cabluri este proprietatea reclamantului şi nu domeniu public, aşa cum susţine pârâtul, nefiind făcută dovada respectării dispoziţiilor legale prevăzute pentru efectuarea acestei lucrări de distribuţie  a energiei electrice şi a aplicării art. 20 din legea 318/2003.

În termen legal, pârâta S.C. CEZ DISTRIBUŢIE S.A. ( S.C. ELECTRICA OLTENIA SA - S.D.F.E.E. )CRAIOVA  a declarat recurs împotriva deciziei, considerând-o nelegală deoarece terenul pe care se afla amplasată instalaţia energetică aparţine proprietăţii publice a statului şi nu reclamanţilor, confort mart. 41, alin.4 din Lg. 13/2007, a Energiei Electrice, terenurile situate în vecinătatea capacităţii energetice fiind afectate de dreptul de uz şi de servitute în favoarea titularului de licenţă. Decizia nr. 15/1992, a Prefecturii Dolj, emisă în baza Lg. 18/1991 este lovită de nulitate absolută deoarece a fost pronunţată cu încălcarea dispoz. art. 42, alin.3 din lege, potrivit cărora nu pot fi supuse reconstituirii suprafeţele de teren pe care s-au efectuat investiţii, altele decât îmbunătăţiri funciare. S-a făcut de asemenea o greşită aplicare a dispoz. art. 20 din fosta lege a energiei electrice nr. 318/2003, deoarece acest text se referă la instalaţiile energetice nou înfiinţate, nu la cele existente, la intrarea în vigoare a legii, astfel încât a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii.

Instanţa, din oficiu, a ridicat excepţia de competenţă materială a instanţei civile, faţă de natura litigiului, care atrage competenţa instanţei comerciale.

Având în vedere că excepţia de competenţă ridicată de către instanţă constituie o excepţie dilatorie, cu caracter absolut, se va analiza cu precădere aceasta.

Litigiul supus soluţionării are loc între două persoane fizice şi SC  ELECTRICA OLTENIA SA - S.D.F.E.E. CRAIOVA, obiectul acestuia constituindu-l desfiinţarea instalaţiei electrice situată pe teritoriul proprietatea reclamanţilor, respectiv o reţea de cabluri subterane prin care se furnizează energie electrică consumatorilor din zona construită anterior anului 1990.

Această reţea aparţine SC CEZ Distribuţie SA, operator de distribuţie a energiei electrice, titular de licenţă care prestează un serviciu de utilitate publică.

Prin urmare, reţeaua electrică a cărei desfiinţare se solicită se află în patrimoniul recurentei, servind activităţii comerciale a societăţii, situaţie în care se aplică prezumţia de comercialitate, conform art. 3, alin.1, pct. 2 şi art. 4 Cod comercial.

Potrivit art. 3, alin.1, pct. 2 Cod comercial, sunt fapte comerciale vânzările de produse, vânzările de bunuri şi închirierile de mărfuri, în natură sau lucrate, or, aşa cum s-a arătat activitatea societăţii recurente constă în distribuţia de energie electrică, astfel încât se încadrează în dispoziţiile precizate mai sus.

Faţă de textele de lege invocate, respectiv art. 4 Cod comercial, se aplică prezumţia de comercialitate pentru toate obligaţiile comerciantului. Toate obligaţiile comerciantului, indiferent de izvorul lor, au caracter comercial, cu excepţiile menţionate expres de lege, respectiv prezumţia de comercialitate este înlăturată dacă obligaţia are caracter civil, or, necomercialitatea rezultă chiar din actul săvârşit de comerciant.

În speţă, s-ar putea invoca natura civilă a obligaţiilor, aceasta  referindu-se la faptul că obligaţia asumată de comerciant este de natură civilă, întemeindu-se pe raţiunea că în afara actelor şi operaţiunilor legate de activitatea pe care o exercită ca profesiune, comerciantul face şi acte de natură civilă., care evident nu pot fi supuse regimului Codului comercial.

Or, în speţă, se solicită pârâtei, de către reclamanţi,  desfiinţarea reţelei de difuzare a energiei electrice care ţine de natura activităţii comerciale a pârâtei, deci nu poate fi considerată o obligaţie cu caracter civil ce poate fi  asumată de către pârâtă.

În considerarea celor expuse, urmează ca instanţa să constate competenţa de soluţionare a litigiului de natură comercială, aşa cum s-a precizat mai sus, în favoarea Tribunalului Dolj, ca instanţă comercială, făcându-se aplicarea dispoz. art. 2, alin.1, pct. 1, lit. a Cod pr. civ.

Urmează ca instanţa să admită recursul şi aplicând dispoz. art. 304, pct. 3 Cod pr. civ., rap. la art. 312, alin.6 Cod pr. civ., să se caseze ambele hotărâri judecătoreşti şi să se trimită cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Dolj, în primă instanţă, ca instanţă comercială.

Domenii speta

Spete similare