Contestaţie împotriva Dispoziţiei emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 formulată de un terţ. Competenţa de soluţionare a cererii aparţine instanţei competente potrivit dreptului comun.

Contestaţie împotriva Dispoziţiei emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 formulată de un terţ. Competenţa de soluţionare a cererii aparţine instanţei competente potrivit dreptului comun.

Potrivit art. 26 alin 3 din Legea 10/2001 doar persoana care se pretinde îndreptăţită la restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii poate ataca dispoziţia la tribunal –secţia civilă. Per a contrario, toate celelalte persoane care contestă o asemenea dispoziţie se adresează instanţei în condiţiile art. 1 pct. 1 Cod pr. civ.

Secţia I civilă – Decizia civilă nr. 106/01 martie 2012

Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 7163/22.10.2010, reclamanta SC CGC SRL Alba a chemat în judecată pârâţii Primarul Oraşului G. şi pe BŞC, solicitând anularea dispoziţiei nr. 441/30.11.2010 emisă de Primarul pârât şi obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietar al construcţiei Vila nr. 5 înscrisă în CF 2833 G., iar prin Dispoziţia nr. 441/2010 o parte din acest teren a fost restituit pârâtului BŞC în temeiul Legii nr. 10/2001, creându-se prin aceasta un real  pericol de a fi  îngrădit accesul în propria clădire. Dispoziţia a fost emisă cu  încălcarea prevederilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, care stabilesc că în cazul în care pe terenurile preluate abuziv s-au edificat construcţii noi, restituirea terenului se va dispune doar pentru  partea de teren rămasă liberă.

În drept s-au invocat dispoziţiile legii nr. 10/2001.

Prin cererea înregistrată sub nr. 7190/97/23.12.2010, reclamanţii BDE, TR şi SC F SRL Alba Iulia, au formulat contestaţie împotriva aceleiaşi dispoziţii nr. 441/2010, emisă de intimatul Primarul oraşului G., solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei, reclamanţii au  arătat că restituirea terenului înscris în CF 2833 G. s-a făcut în baza expertizei topografice efectuată de expertul LV  în dosarul nr. 5895/2004, instanţa restituind pârâtului BŞC, parcela nr. 1, rezultată prin dezmembrarea parcelei în suprafaţă de 6028 mp şi atribuind pârâtului calea de acces la Vila nr. 10, proprietatea reclamantei SC F SRL Alba Iulia, parcarea din faţa din vilei şi terenul de sub Vila nr. 4 – proprietatea lui TR şi  parcarea din faţa Vilei nr. 5 – proprietatea SC CGC SRL Alba Iulia. Restituirea în această  modalitate a terenului s-a făcut cu  încălcarea art. 10 alin. 2 şi art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.

Prin cererea înregistrată la Tribunalului Hunedoara sub nr. 20/97/3.01.2011 reclamantul TR a solicitat anularea dispoziţiei nr. 441/30.11.2010 emisă de Primarul pârât.

A arătat în esenţă că sentinţa civilă nr. 1063/2005 a Tribunalului Hunedoara, în executarea căreia s-a emis dispoziţia atacată, nu-i este opozabilă, nefiind parte în proces, deşi în perioada respectivă, era deja proprietarul Vilei nr. 4. Sentinţa a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.

Toate aceste contestaţii au  fost conexate, în temeiul art. 164 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 256/5.10.2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, au  fost respinse contestaţiile formulate de SC CGC SRL Alba, BDE, TR şi SC F SRL Alba Iulia, în contradictoriu  cu  intimatul BŞC împotriva Dispoziţiei nr. 441/2010 emisă de intimatul Primarul Oraşului G.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 163/2005, Tribunalul Hunedoara a admis contestaţia formulată de intimatul BŞC împotriva Dispoziţiei nr. 3/2004 emisă de Consiliul de Administraţie a SC G SA, pe care a desfiinţat-o şi a dispus restituirea către intimatul BŞC a suprafeţei de 1000 mp teren înscris în CF 2833 G, nr. top. (3332, 3333, 3334)/4, potrivit variantei  II din expertiza topografică, efectuată de expert judiciar LV. Sentinţa a rămas irevocabilă prin epuizarea căilor de atac. Ca urmare, Primarul oraşului G. s-a conformat dispozitivului sentinţei şi a emis Dispoziţia nr. 441/2010, prin care a restituit terenul intimatului. Instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 24 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, contestatorii în cauză, indiferent de interesul pe care îl justifică, nu au calitatea procesuală de a cere în temeiul acestui act normativ anularea Dispoziţiei nr. 441/2010. De aceea, a respins contestaţia formulată împotriva acestei dispoziţii.

Împotriva acestei sentinţe au  declarat recurs reclamanţii, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ., casarea hotărârii şi trimiterea acţiunii spre competentă soluţionare, în primă instanţă la Judecătoria Orăştie.

Recurenţii susţin că luând în cunoştinţă de conţinutul deciziei nr. 4108/18.05.2005 a ICCJ – Secţia civilă, au introdus la Judecătoria Orăştie acţiune de drept comun de constatare a nulităţii absolute a Dispoziţiei Primarului nr. 441/2010, formând obiectul dosarului nr. 679/272/2011. Atunci au precizat şi contestaţiile din prezentul dosar, în sensul de a fi  considerate acţiune de constatare a nulităţii absolute, iar valoarea fiind mai mică de 500.000 lei, au solicitat declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Orăştie, ca acţiune de drept comun, care să fie conexată cu  dosarul nr. 679/272/2011. Reclamanţii fiind terţi în raport cu  procedura reglementată de Legea nr. 10/2001, în cadrul căreia a fost emisă dispoziţia atacată, nu au calea unei acţiuni în anularea acestei  decizii.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, din oficiu şi prin prisma motivelor de recurs raportat la art. 304 C. proc. civ, Curtea a admis recursul declarat de către reclamanţi împotriva sentinţei pronunţată de către Tribunalul Hunedoara pe care a casat-o şi a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Judecătoriei Orăştie, reţinând următoarele:

Recurenţii au  interes în atacarea Dispoziţiei emisă de Primar câtă vreme susţin că sunt proprietari asupra terenurilor care au fost reconstituite în baza Legii nr. 10/2001, în favoarea pârâtului BŞC. Fiindu-le lezat dreptul de proprietate asupra terenului aflat în proprietate, printr-un act de dispoziţie emis în cadrul unei proceduri administrativ – jurisdicţionale, reclamanţii au  şi calitate procesuală de a ataca acest act. De aceea, în mod greşit instanţa a soluţionat cauza, reţinând excepţia lipsei calităţii procesual active a contestatorilor. Nefiind analizată cauza în fond, se impune casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare.

Potrivit art. 26 alin 3 din Legea 10/2001 dispoziţia de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare.

Aşadar textul de lege prevede expres situaţiile în care este competentă secţia civilă a tribunalului să soluţioneze o plângere împotriva dispoziţiei emise în temeiul Legii 10/2001. Doar persoana care se pretinde îndreptăţită la restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii poate ataca această dispoziţie la tribunal –secţia civilă. Per a contrario, toate celelalte persoane care contestă o asemenea dispoziţie se adresează instanţei în condiţiile art. 1 pct. 1 Cod pr. civ.

Faţă de aceste considerente, s-a constatat că în mod greşit tribunalul a analizat ca instanţă de fond cererea formulată de reclamanţi, de anulare a Dispoziţiei emisă în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul Oraşului, cu încălcarea normelor de competenţă, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Domenii speta

Spete similare