Drept procesual penal. Partea specială Căile extraordinare de atac. Revizuirea. Noţiunea de fapte sau împrejurări noi în sensul art. 394 al. 1 lit. a C.p.p.

Decizie 49 din 20.03.2008


Procedura revizuirii întemeiată pe disp.art.394 lit.a c.p.p, impune în mod necesar constatarea intervenirii unei fapte sau împrejurări noi, care, în mod obiectiv, nu a fost cunoscută cu ocazia soluţionării în fond a cauzei a cărei revizuire se solicită, independent de noutatea unui mijloc de dovadă a cărui administrare s-ar putea realiza prima dată în revizuire.

Prin sentinţa penală nr. 194 de la 27 noiembrie 2007 pronunţată în dosarul cu nr. 2184/104/2007 al Tribunalului Olt, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de  condamnatul M. M., deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova - împotriva sentinţei penale nr.119 din 23 mai 2005 pronunţată  în dosarul penal nr.  300/2004 de Tribunalul Olt.

Instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr.2184/104/2007 pe rolul Tribunalului Olt, revizuientul M. M. a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună revizuirea sentinţei penale nr. 119/2005 a Tribunalului Olt, a deciziei penale nr. 111/2005 a Curţii de Apel Craiova –rămasă definitivă prin decizia penală nr.19/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocând incidenţa art.394 alin.1 lit.a c.p.p. A menţionat că,  la judecarea cauzei în fond, nu s-a cunoscut faptul că, în momentul emiterii filelor cec, între  administratorii societăţilor  comerciale contractante  a existat consimţământ privind semnificaţia filelor cec drept garanţie, iar nu mijloc de plată. S-a solicitat audierea reprezentantului părţii civile SC  VGB IMPEX SRL Bucureşti, drept  împrejurare nouă.

Referitor la cererea de revizuire formulată în cauză,  instanţa de fond a  constatat că nu este aplicabil motivul reglementat de art. 394 alin. 1 lit. a C.p.p., pentru că nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi care, potrivit alineatului 2, să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal, ori de condamnare.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel revizuientul M. M., solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi admiterea în principiu a cererii de revizuire şi rejudecarea cauzei, pe fond, cu audierea martorului S. B. – directorul comercial al S.C. „VGB” S.R.L. – care poate confirma faptul că a ştiut de lipsa disponibilului în cont la momentul emiterii  filelor cec acceptate ca mijloc de garanţie, iar nu drept instrumente de plată.

Analizând apelul din cauză, se reţine:

Procedura revizuirii întemeiată pe disp.art.394 lit.a c.p.p, impune în mod necesar constatarea intervenirii unei fapte sau împrejurări noi, care, în mod obiectiv, nu a fost cunoscută cu ocazia soluţionării în fond a cauzei a cărei revizuire se solicită, independent de noutatea unui mijloc de dovadă a cărui administrare s-ar putea realiza prima dată în revizuire.

În speţă, se  constată că revizuientul M. M., audiat în calitate de inculpat cu ocazia soluţionării cauzei în primă instanţă, precum şi în motivele de apel şi  recurs formulate, a invocat în apărare împrejurarea cunoaşterii de către beneficiar – societatea VGB IMPEX  SRL – a inexistenţei disponibilului şi, în consecinţă, semnificaţia de  garanţie a acestor file cec. Apărările au fost verificate de instanţe şi respinse ca neîntemeiate, inclusiv prin analizarea  declaraţiei martorului S. B. – director  comercial la SC  VGB IMPEX  SRL.

Ori, în cererea de  revizuire formulată, s-a solicitat audierea şi a martorului C. M., despre care s-a arătat că avea calitatea de administrator şi reprezentat al SC  VGB IMPEX  SRL  şi care,  după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a revizuientului, ar fi realizat declaraţii extrajudiciare conform cărora societatea beneficiară a filelor cec cunoştea despre inexistenţa disponibilului în cont şi a acceptat aceste mijloace de plată cu semnificaţia de garanţii.

Faţă de aceste împrejurări de fapt, se constată  că prima instanţă a apreciat corect inadmisibilitatea cererii de revizuire dedusă judecăţii, cât timp revizuientul invocă doar mijloace de probă noi, iar nu elemente  de  fapt  necunoscute la soluţionarea fondului cauzei, care să conducă la inexistenţa infracţiunii de înşelăciune în modalitatea prev.de art.215 alin.4 c.p, cererea de revizuire fundamentându-se pe apărări pe care revizuientul le-a formulat şi în căile ordinare de atac.

În aceste condiţii soluţia pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, iar apelul apare ca nefondat, urmând să fie respins în conformitate cu dispoziţiile art.379 pct.1 lit.b c.p.p.