Constată că la data de 11 noiembrie 2009, sc G.T.& co srl Piteşti ( în prezent sc t.c.a. srl) a formulat, în termen legal, contestaţie în anulare împotriva deciziei nr.1082/R-CONT/29.10.2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, solicitând admi...

Constată că la data de 11 noiembrie 2009, SC G.T.& CO

SRL Piteşti ( în prezent SC T.C.A. SRL) a formulat, în termen legal,

contestaţie în anulare împotriva deciziei nr.1082/R-CONT/29.10.2009

pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, solicitând admiterea contestaţiei,

anularea deciziei,  rejudecarea recursului declarat împotriva sentinţei

nr.165/CA/15.05.2009 a Tribunalului Argeş şi, pe fond, admiterea

contestaţiei îndreptată împotriva deciziei nr.106/14.10.2008 emisă de DGFP

Argeş.

În motivarea contestaţiei, s-a arătat că prin decizia

nr.1082/2009 s-a respins ca nefondat recursul formulat împotriva sentinţei

nr.165/2009 a Tribunalului Argeş, cu motivarea că depunerea contestaţiei

împotriva deciziei de impunere nr.496/6.08.2008 la organul administrativ

fiscal s-a făcut  cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.207

Cod pr.fiscală, reţinându-se că s-a realizat comunicarea acestuia la data de

6 august 2008, termenul împlinindu-se la 5.09.2008. Apreciază că

dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, în sensul art.318 teza

I Cod pr.civilă, în condiţiile în care termenul de 30 de zile  se calculează pe

zile libere conform disp.art.101-104 Cod pr.civilă care sunt aplicabile şi în

materia  Codului de procedură fiscală, acesta împlinindu-se la 6.09.2008,

care era într-o zi nelucrătoare, prelungindu-se astfel la 8.09.2008, când a

expediat contestaţia, prin poştă cu scrisoare recomandată, iar nu 9.09.2008,

cum eronat s-a reţinut, cu atât mai mult cu cât nici nu exista o dovadă că

decizia de impunere nr.496/6.08.2008 ar fi fost comunicată contestatoarei în

aceeaşi zi în care a fost emisă.

Examinând contestaţia prin prisma actelor şi lucrărilor

dosarului şi a dispoziţiilor legale aplicabile – art.318 teza I Cod pr.civilă –

Curtea a constatat următoarele:

Prin decizia nr.1082/R-CONT din 29 octombrie 2009,

Curtea de Apel Piteşti – Secţia  comercială şi de contencios administrativ şi

fiscal a respins ca nefondat  recursul formulat de  SC T.C.A. SRL împotriva

sentinţei civile nr.165/CA/15 mai 2009 a Tribunalului Argeş, reţinându-se în

esenţă că a fost depăşit termenul de 30 de zile reglementat de art.207 Cod

pr.fiscală, ce se împlinea la 5 septembrie 2008, astfel că depunerea

contestaţiei cu scrisoare recomandată din data de 8 septembrie 2008 s-a

făcut peste termenul legal.

Concluzia instanţei de recurs este rezultatul unei erori

materiale în sensul art.318 teza I Cod pr.civilă, dat fiind faptul că, reţinându-

se comunicarea deciziei atacate, la data de 6 august 2008, contestaţia

putea fi depusă până la data de 6 septembrie 2008, conform art.207 Cod

pr.fiscală. Cum aceasta era într-o zi nelucrătoare, opera prelungirea

termenului la data de  8 septembrie 2008, când contestatoarea a şi depus

contestaţia prin scrisoare recomandată, aspect reţinut de altfel şi de către

instanţa de recurs.

Calcularea termenului de 30 de zile se face pe zile libere

conform art. 101-104  Cod pr.civilă şi pct.3.11.1 şi 2 din Ordinului

Ministerului Finanţelor nr.519/2005 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru

aplicarea titlului IX din OG nr.92/2003 privind Codul de pr.fiscală. În acest

ordin,  se menţionează că dispoziţiile privind termenele de procedură civilă

se aplică în  mod corespunzător, astfel încât termenul de depunere al

contestaţiei se calculează pe zile libere, cu excepţia cazului care prin lege

se prevede altfel, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când

s-a sfârşit termenul. De asemenea, termenul care se sfârşeşte într-o zi de

repaus săptămânal, se va prelungi până  la sfârşitul primei zi de lucru 

următoare. În speţă, în lipsa unei alte prevederi legale, termenul de 30 de

zile se calculează pe zile libere după regulile amintite,  fără a intra prima şi

ultima zi, contestaţia putând fi formulată până la 6.09.2008. Pentru că

6.09.2008 era într-o zi de sâmbătă, zi de repaus săptămânal, termenul s-a 

prelungit la 8 septembrie 2008, prima zi  lucrătoare. Depunerea contestaţiei

cu scrisoare recomandată la 8 septembrie 2008 ( fila.4 din dosarul de

recurs), aspect necontestat de către instanţa de recurs, se încadrează în

termenul de 30 de zile calculat pe zile libere, motiv pentru care,

constatându-se că a fost săvârşită o greşeală materială, Curtea, în temeiul

art.318 teza I Cod pr.civilă, va  admite contestaţia şi va anula decizia

nr.1082/29 octombrie 2009.

În ceea ce priveşte recursul, se constată că acesta se

impune a fi admis,  pentru considerentele deja redate, privind depunerea

contestaţiei în termenul legal de 30 de zile calculat pe zile libere potrivit

art.207 Cod pr.fiscală coroborat cu pct.3 .11 1şi 2 din Ordinul nr.519/2005.

Reţinându-se comunicarea actului administrativ fiscal contestat la data de 6

august 2008, depunerea contestaţiei la 8 septembrie 2008 s-a făcut cu

respectarea dispoziţiilor legale sus menţionate, astfel că  urmează a fi

modificată sentinţa, în sensul că va fi admisă în parte acţiunea, cu

consecinţa desfiinţării deciziei nr.106/14.10.2008 în partea ce priveşte

soluţionarea contestaţiei apreciată ca tardivă, şi a obligării intimatei DGFP

Argeş la soluţionarea acesteia.

Urmează a se observa că la data de 28.10.2008 s-a

formulat, în termen legal, contestaţie împotriva deciziei nr.106/14 octombrie

2008 emisă de DGFP Argeş, prin care s-a solicitat admiterea contestaţiei şi

anularea deciziei de impunere nr.494/6 august 2008 şi a raportului de

inspecţie fiscală privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite în sarcina

contestatoarei în sumă de 131.637 lei, solicitându-se să se constate

inexistenţa debitului respectiv.

În motivarea contestaţiei ( ce avea şi un capăt de cerere

privind suspendarea executării actelor respective, la care s-a renunţat),  s-a

susţinut că prin decizia nr.106/2008 s-a respins în mod netemeinic şi

nelegal contestaţia ca fiind nedepusă în termen, deşi contestatoarea se

încadrase în intervalul prescris de lege.S-a mai arătat şi că obligaţiile au

fost  stabilite în mod nelegal, ea trebuind să fie exonerată de plata lor.

Prin întâmpinarea depusă la 16.01.2009 DGFP  Argeş a

invocat inadmisibilitatea acţiunii pentru că decizia contestată a avut în

vedere doar faptul că nu  s-a formulat contestaţia în termen legal,

susţinându-se şi că debitele au fost stabilite corespunzător.

Prin sentinţa nr.165/CA/15 mai 2009, Tribunalul Argeş a

respins  contestaţia şi a luat act de retragerea cererii de  suspendare.

Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa a

reţinut că decizia de impunere nr.494/6 august 2008 a fost comunicată

contestatoarei în aceeaşi zi, iar formularea contestaţiei la DGFP Argeş la

data de  9 septembrie 2008 se  situează după expirarea termenului de 

decădere prevăzut de art.207 Cod pr.fiscală .

Împotriva sentinţei, în termen legal s-a formulat recurs de

către reclamantă, care a susţinut că a depus contestaţia în termenul legal,

la 8.09.2009,  în condiţiile art.207 Cod  pr.fiscală, calculat pe zile libere

potrivit art.101-104 Cod pr.civilă.

Recursul este fondat, pentru considerentele expuse, pe

larg, în motivarea admiterii contestaţiei în anulare, ce au stat la conturarea

convingerii privind constatarea formulării contestaţiei adresate DGFP Argeş,

în termenul legal. Depunerea acesteia la 8.09.2008, cu scrisoarea

recomandată conform facturii de la fila 4 din dosarul de recurs şi a dovezilor

de la fila 5, se situează în termenul de 30 de zile reglementat de art.207 

Cod pr.fiscală, coroborat cu pct.3.11.1 şi 2 din Ordinul nr.519/2005.

Conform acestora, calcularea termenului de depunere a contestaţiei se face

pe zile libere, iar dacă termenul se împlineşte într-o zi nelucrătoare,

operează  prelungirea până în prima zi lucrătoare următoare. Reţinându-se

comunicarea deciziei de impunere nr.494/2008 la data de 6 august

2008, contestaţia putea fi formulată până cel mai târziu 6 septembrie 2008,

care, fiind într-o zi de sâmbătă, a fost prelungit  până la prima zi lucrătoare,

respectiv 8 septembrie 2008, când a fost depusă cu scrisoare recomandată,

iar nu 9 septembrie 2008, cum eronat a apreciat prima instanţă, contrar

dovezii de la fila 63 din propriul dosar.

În concluzie, în temeiul art.312 alin.3 Cod pr.civilă, recursul a

fost admis,  iar sentinţa a fost modificată în sensul că a fost admisă în parte

acţiunea şi a fost  desfiinţată decizia nr. 106/14 octombrie 2008 a DGFP

Argeş, în partea ce priveşte soluţionarea contestaţiei împotriva actelor

fiscale (decizia de impunere nr.494/6.08.2008 şi a raportului de inspecţie

fiscală privind obligaţiile suplimentare în sumă de  131.637 lei),  apreciată

ca tardivă, urmând a fi obligată intimata să soluţioneze contestaţia.

5. Ordinul prefectului prin care s-a dispus suspendarea executării dreptului

de a conduce autovehicule. Cerere de suspendare a executării ordinului.

Limitele verificării.

Art. 103 al.8 din OUG nr. 195/2002

 Din economia disp. art. 103 al. 8 din OUG nr. 195/2002, rezultă că,

atunci când instanţa de judecată a fost sesizată pentru constatarea eliberării

nelegale a permisului de conducere, autoritatea emitentă este obligată să

dispună suspendarea dreptului de a conduce autovehicule,  nefiind lăsat la

latitudinea sa să facă aprecieri asupra posibilităţii aplicării măsurii.

 În cererile având ca obiect suspendarea executării ordinului

prefectului prin care s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a

conduce, instanţele sunt datoare să verifice doar dacă sunt îndeplinite

cerinţele impuse de art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002 - promovarea

acţiunii în justiţie pentru constatarea obţinerii nelegale a permisului -, fără a

putea valorifica alte posibilităţi prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004,

sub aspectul cazului bine justificat.

 (Decizia nr. 1328/R-CONT din 09 decembrie 2009)

Domenii speta

Spete similare