Prin acţiunea înregistrată la data de 13.06.2008, contestatorul p.c. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.7/11.02.2008 emisă de societatea intimată s.c. iatsa Platforma Ştefăneşti s.a., solicitând anularea acesteia ca fiind nel...

Prin actiunea  înregistrata  la data de 13.06.2008, contestatorul P.C. a

formulat contestatie  împotriva deciziei  nr.7/11.02.2008 emisa de societatea 

intimata  S.C. IATSA Platforma  Stefanesti  S.A.,  solicitând anularea acesteia

ca fiind nelegala si netemeinica, precum si ca instanta sa dispuna reîncadrarea

sa în aceeasi functie, cu plata drepturilor salariale si a tuturor drepturilor ce

deriva din neplata  salariului de la data desfacerii contractului si pâna  la

reîncadrare; cu cheltuieli de judecata.

În motivarea contestatiei s-a aratat ca prin decizia

nr.460/R/CM/02.10.2007, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti în dosarul

nr.5541/109/2006, s-a dispus  anularea deciziei nr.44/30.05.2005 emisa de

societatea  intimata si reintegrarea contestatorului cu plata drepturilor banesti

începând cu data desfacerii contractului de munca si pâna la reintegrarea 

efectiva.

Prin decizia nr.5/29.01.2008 emisa de intimata s-a dispus formal reintegrarea

contestatorului în functia de inginer începând cu 01.02.2008, cu un salariu de

încadrare de 1255 lei.

Aceasta  decizie este nelegala întrucât  nu a fost comunicata contestatorului si

nu respecta dispozitiile deciziei nr.460/2007 a  Curtii de Apel Pitesti,

reîncadrarea nefiind pe acelasi post, respectiv sef departament, iar salariul

este mult mai mic decât cel pentru aceasta functie.

De asemenea, nelegala este si decizia nr.7/11.02.2008 emisa de aceeasi

intimata, prin care contestatorului i-a fost desfacut disciplinar contractul de

munca, pentru  urmatoarele motive :

- contractul individual de munca al contestatorului nu a fost  încheiat, astfel ca

intimata nu avea cum sa dispuna desfacerea  acestuia;

- nu  au  fost respectate prevederile legale privind desfacerea contractului de 

munca, potrivit disp.art.267 Codul muncii, respectiv  contestatorul  nu a fost

convocat în scris pentru efectuarea cercetarii disciplinare prealabile;

- desfacerea contractului de munca s-a dispus în perioada în care contestatorul

se afla în incapacitate de munca, iar dispozitiile art.60 lit.(a)  din Codul muncii

prevad ca salariatii nu pot fi concediati pe perioada incapacitatii de munca din

cauza de boala.

A mai aratat contestatorul ca cele invocate în decizia contestata nu  constituie

abateri disciplinare în sensul teoriei si practicii judiciare  în domeniul dreptului 

muncii deoarece, potrivit dispozitiilor art.61 din Codul muncii, concedierea se

poate dispune  în cazul în care salariatul  a savârsit  o abatere grava  sau

abateri repetate de la regulile  de disciplina a muncii, iar nerespectarea de

catre intimata a dispozitiilor deciziei de reintegrare nu-i poate fi imputata

acestuia.

La data de 08.10.2008, intimata  a formulat întâmpinare  invocând exceptia de

tardivitate a contestatiei  împotriva deciziei nr.5/29.01.2008.

Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.455 din 3.03.2009 a admis în parte

contestatia, precizata, în sensul ca a anulat în parte decizia nr.7/11.02.2008

emisa de intimata si a dispus înlocuirea sanctiunii aplicata cu cea prevazuta de 

art.264 alin.1 lit.d  din Codul muncii, respectiv  reducerea salariului cu 10% pe

o luna.

Prin aceeasi hotarâre s-a dispus reintegrarea contestatorului cu plata

drepturilor salariale actualizate, majorate si indexate, reduse corespunzator cu

sanctiunea aplicata si s-a respins contestatia împotriva deciziei

nr.5/29.01.2008 ca fiind tardiv formulata, cât si  cererea privind acordarea

cheltuielilor de judecata.

Pentru a se pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin decizia nr.460/R-CM/2.10.2007 pronuntata  de Curtea de Apel Pitesti, s-

a dispus anularea deciziei  nr.44/30.05.2005 emisa de  intimata S.C. IATSA

Platforma Stefanesti  S.A. si reintegrarea contestatorului, cu obligarea

intimatei la plata catre acesta a drepturilor  prevazute  de art.78 Codul muncii

de la data deciziei de concediere si pâna la reintegrarea  efectiva, retinându-se

ca intimata a desfacut contractul individual  de munca  al contestatorului fara a-

i  oferi acestuia un alt loc de  munca si fara a comunica lista locurilor de munca

vacante din unitate.

Urmare  acestei decizii, la data de 29.01.2008, intimata  a emis decizia

nr.5, prin care, începând cu data de 1.02.2008 a fost reîncadrat contestatorul

în functia de inginer, cu salariu de încadrare de 1255 lei, atributiile de serviciu

stabilindu-se în functie de studiile absolvite si pregatirea profesionala raportate

la interesele societatii, contractul individual de munca actualizându-se în

conditiile legii. În alin.2 al deciziei se arata ca P.C. are obligativitatea

prezentarii avizelor medicale si efectuarii instructajelor, în  conditiile prevazute

de legislatia muncii în vigoare, pâna la data de 01.02.2008.

Contestatorul a luat la cunostinta de decizia nr.5/2008 la data de 30.01.2008,

în timp ce contestatia a formulat-o la data de 13.06.2008, deci cu depasirea

termenului prevazut de art.283 alin.1 lit.(a) din Codul muncii, fiind formulata

deci tardiv, motiv pentru care s-a admis exceptia invocata de catre intimata si

s-a respins aceasta contestatie.

Referitor la contestatia împotriva deciziei nr.7/11.02.2008, instanta de fond a

retinut ca prin aceasta intimata a dispus desfacerea disciplinara a contractului

de munca al contestatorului, începând cu data de 11.02.2008, în temeiul art.61

lit.(a) coroborat cu art.264 alin.1 lit.(f) Codul muncii, motivat de fapt ca acesta

refuza vehement sa se conformeze procedurilor legale ce vizeaza efectuarea

instructajelor de protectie a muncii si pentru situatii de urgenta, precum si

ridicarea dosarului medical pentru efectuarea analizelor cerute de lege, în

vederea definitivarii reintegrarii potrivit deciziei nr.5/29.01.2008.

De asemenea, s-a retinut si atitudinea contestatorului, respectiv

comportamentul sicanator, de hartuire a factorilor de resort din cadrul societatii

ce a generat perturbarea desfasurarii normale a activitatii la nivelul societatii.

Contestatorul pretinde ca decizia a fost emisa fara efectuarea cercetarii

prealabile si fara sa fie convocat în scris, precum si faptul ca, la data emiterii

deciziei se afla în incapacitate de munca din motive de boala.

Din actele de la dosar, inclusiv din depozitiile martorilor audiati în cauza, prima

instanta a retinut ca dupa data de 1.02.2008 contestatorul a fost zilnic la sediul

societatii, însa a refuzat semnarea de primire a documentelor ce i-au fost

comunicate, precum si orice colaborare cu conducerea societatii.

Având în vedere dispozitiile art.267 alin.3 din Codul muncii, instanta a conchis

ca sustinerile contestatorului sunt neîntemeiate, sanctiunea disciplinara fiind

legala si în lipsa cercetarii prealabile, atunci când salariatul refuza sa dea curs

convocarii fara un motiv obiectiv.

Nefondata s-a retinut a fi si cealalta sustinere a contestatorului, întrucât a

depus la dosar adeverinte medicale, ce nu pot fi substituite certificatelor

medicale, iar cele doua certificate medicale depuse în copie la dosar se refera

la perioade ulterior datei de emitere a deciziei contestate.

În ceea ce priveste sustinerea contestatorului ca nu i se poate desface

contractul de munca pentru ca acesta nu exista, instanta a retinut ca

neîncheierea materiala a contractului individual de munca se datoreaza

contestatorului care a refuzat sa semneze si sa completeze dosarul medical,

dosarul de protectie a muncii, dosarul pentru situatii de urgenta si semnarea

C.I.M.

A apreciat totusi instanta de fond ca masura disciplinara luata este prea severa

fata de gravitatea abaterii disciplinare, întrucât neîndeplinirea acestor obligatii

si comportamentul contestatorului se datoreaza starii litigioase în care acesta

se afla cu conducerea unitatii, considerent fata de care s-a dispus înlocuirea

sanctiunii, asa dupa cum s-a aratat cu ocazia reproducerii dispozitivului

hotarârii.

Împotriva acestei sentinte au declarat recurs în termen legal ambele parti.

Contestatorul P.C. pretinde ca sentinta este nelegala si netemeinica, sub

aspectul motivelor prevazute de art.304 pct.7, 8 si 9 Cod procedura civila.

În dezvoltarea recursului a aratat ca nu exista abatere disciplinara pentru ca

intimata nu avea ce contract sa-i desfaca, atâta timp cât el nu exista. Nu s-a

supus controlului medical, deoarece intimata nu i-a pus la dispozitie acelasi

post din care a fost concediat.

Printr-un al doilea motiv de recurs, contestatorul a sustinut ca a formulat în

termen contestatie împotriva deciziei nr.5/290/2008, întrucât a luat cunostinta

de aceasta decizie la data de 27.05.2008, când a depus un borderou în

dosarul nr.2928/280/2008 al Judecatoriei Pitesti.

De altfel hotarârea este nemotivata, iar instanta nu spune nimic cu privire la

tardivitatea contestatiei deciziei nr.5/2008.

S-a solicitat admiterea recursului, iar pe fond admiterea contestatiei asa cum a

fost formulata.

Intimata S.C. IATSA Platforma Stefanesti S.A., prin recursul declarat a invocat

motivele de modificare prevazute de art.304 pct.9 si 6 Cod procedura civila si a

sustinut, în esenta, ca instanta de judecata nu are aptitudinea de a înlocui o

sanctiune disciplinara cu una mai usoara, întrucât aplicarea sanctiunilor

disciplinare este atributul exclusiv al angajatorului, pe de o parte, iar pe de alta

parte abaterea disciplinara retinuta în sarcina contestatorului este extrem de

grava si astfel nu se putea dispune înlocuirea sanctiunii.

Prin urmatoarea critica invocata s-a sustinut ca instanta a acordat extra petita,

întrucât contestatorul a solicitat prin cererea adresata instantei numai

reintegrarea în functia de sef departament si nu în functia de inginer, functie în

care instanta de fond a dispus reintegrarea.

Examinând actele de la dosar, în raport cu criticile invocate, având în vedere si

dispozitiile art.3041 Cod procedura civila, Curtea a respins ca nefondate

ambele recursuri, pentru urmatoarele considerente:

În ceea ce priveste recursul declarat de catre contestator, asa cum bine a

retinut si instanta de fond, desi prin decizia nr.5/29.01.2008 s-a dispus

reîncadrarea contestatorului conform deciziei nr.460/2007 a Curtii de Apel

Pitesti, nu s-a putut încheia efectiv un contract de munca din culpa

contestatorului, care a refuzat sa semneze si sa completeze dosarul medical,

dosarul de protectie a muncii, dosarul pentru situatii de urgenta si

semnarea C.I.M.

Potrivit alin.2 din decizia nr.5/2008, contestatorul avea obligatia prezentarii

avizelor medicale si efectuarii instructajelor, în conditiile prevazute de legislatia

muncii în vigoare, pâna la data de 1.02.2008.

De asemenea, Codul muncii, prin art.27 si 28 prevede obligativitatea avizului

medical la angajare, precum si pe durata executarii contractului la reînceperea

activitatii dupa o întrerupere mai mare de un an.

Si în Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National pe anii 2007 – 2010

s-a reglementat în art.31 alin.3 din acesta ca refuzul salariatului de a se

supune examinarilor medicale constituie abatere disciplinara.

Asadar, chiar daca nu s-a materializat contractul individual de munca,

contestatorul a savârsit o abatere disciplinara, cu toate consecintele ce decurg

din aceasta.

Referitor la contestatia formulata împotriva deciziei nr.5/23.01.2008, s-a

constatat ca este tardiva, întrucât contestatorul a luat la cunostinta de aceasta

nu la data de 27.05.2008, asa cum sustine acesta, ci la data de 30.01.2008,

asa dupa cum rezulta din înscrisul intitulat „Obiectiuni la decizia nr.5/2008”,

înregistrat la intimata sub nr.164/30.01.2008 (f.45 dosar fond).

În raport de aceasta data, având în vedere si prevederile art.283 alin.1 (a) din

Codul muncii, potrivit cu care cererile în vederea solutionarii unui conflict de

munca pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care

a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la încheierea,

executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de

munca, contestatia împotriva acestei decizii este tardiv formulata.

În consecinta, în baza art.291 Codul muncii, raportat la art.312 alin.1 Cod

procedura civila, acest recurs a fost respins ca nefondat.

Aceeasi solutie s-a impus si cu privire la recursul declarat de catre intimata,

sub aspectul ambelor critici formulate.

Nu s-a verificat motivul de recurs întemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod

procedura civila, fata de dispozitiile art.266 din Codul muncii, cât si în raport de

doctrina si jurisprudenta actuala.

Potrivit dispozitiilor art.266 din Codul muncii, angajatorul stabileste sanctiunea

disciplinara aplicabila în raport cu gravitatea abaterii disciplinare savârsite de

salariat, având în vedere urmatoarele: împrejurarile în care fapta a fost

savârsita, gradul de vinovatie a salariatului, consecintele abaterii disciplinare,

comportarea generala în serviciu a salariatului si eventualele sanctiuni

disciplinare suferite anterior de catre acesta.

Art.266 din Codul muncii nu constituie doar o repetare sau detaliere a

dispozitiilor art.61 din acelasi act normativ, ci constituie temeiul juridic al

concedierii salariatului pentru o abatere disciplinara de o gravitate redusa, dar

din care rezulta vointa constanta a angajatului de a încalca obligatiile de

serviciu.

Desi initial, în jurisprudenta s-a decis ca instanta de judecata nu este

îndreptatita sa adopte o alta solutie, de exemplu sa înlocuiasca desfacerea

disciplinara a contractului de munca cu o sanctiune mai usoara, deoarece

stabilirea si aplicarea sanctiunilor disciplinare este atributul exclusiv al

conducerii unitatii, în prezent, aceasta opinie este una minoritara.

Aceasta deoarece într-o societate democratica, aplicarea legii, în cazul de fata

art.266 Codul muncii, nu poate fi sustrasa controlului judecatoresc.

Mai mult decât atât, practica Curtii Europene a Drepturilor Omului este

constanta în promovarea preeminentei dreptului, considerând puterea

discretionara atribuita unui organ cu privire la drepturile individului ca fiind o

înfrângere prin lege a acelui drept. Or, în conditiile stabilirii de criterii concrete

pentru aprecierea sanctiunii disciplinare, ce se impune a fi aplicata,

împiedicarea instantei de a observa respectarea lor le lipseste de orice

valoare, constituind o încurajare a arbitrariului în procesul de decizie al

angajatorului si constituie în plus o încalcare a art.6 din Conventia Europeana

a Drepturilor Omului referitor la accesul liber la justitie.

În concluzie, instanta de judecata are aptitudinea legala de a înlocui o

sanctiune disciplinara cu una mai usoara.

Cum în speta abaterea disciplinara care a condus la sanctionarea

contestatorului nu prezinta o asemenea gravitate de natura a conduce la

desfacerea contractului de munca, aceasta fiind savârsita pe fondul starii

litigioase existenta între parti referitoare la reîncadrarea contestatorului pe

acelasi post, în  mod judicios instanta de fond a apreciat ca se impune

înlocuirea sanctiunii aplicate cu una mai usoara.

Cealalta critica invocata în recurs a fost privita tot ca neîntemeiata, întrucât,

asa cum rezulta atât din considerentele sentintei, cât si din dispozitivul

acesteia, instanta a dispus reintegrarea contestatorului cu plata drepturilor

salariale actualizate, fara a mentiona reîncadrarea în functia de inginer, asa

cum pretinde recurenta-intimata.

Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod procedura civila a

fost respins si acest recurs.

9. Acordarea sporului de calculator de 15% personalului auxiliar din justitie nu

se acorda, fiind inclus în sporul de 15% pentru conditii vatamatoare

Art. 30 din O.U.G. nr.177/2002

Art.7 alin.(1)si (2) din O.U.G. nr.27/2006

 Reclamantii fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate care îsi

desfasoara activitatea la Tribunalul Vâlcea, iar prin actiunea formulata au

solicitat obligarea pârâtilor la plata sporului de 15%, justificat de aceea ca

lucreaza la calculator în toate cele 8 ore ale programului de lucru.

O.U.G. nr.177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor a

prevazut la art.30 dreptul acestora la un spor de 15% din indemnizatia de

încadrare bruta lunara, pentru conditii deosebite de munca, grele, vatamatoare

sau periculoase, la instantele judecatoresti si parchete, spor ce se acorda

proportional cu timpul efectiv lucrat în aceste conditii.

Consecutiv acestui act normativ, s-a stabilit prin art.7 alin.(1) din O.U.G.

nr.27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si

altor categorii de personal din sistemul justitiei ca pentru conditii deosebite de

munca, grele, vatamatoare sau periculoase, judecatorilor, procurorilor,

magistratilor-asistenti si personalului asimilat acestora li se acorda un spor de

15% din indemnizatia de încadrare bruta lunara, proportional cu  timpul efectiv

lucrat în aceste conditii.

La stabilirea conditiilor de acordare a  sporului noua reglementare – alin.2 al

art.7 din  O.U.G. nr.27/2006 – nu a mai preluat prevederea privind

desfasurarea activitatii în conditiile mentionate pe o durata de cel putin 70%.

Din interpretarea gramaticala a textelor de lege mentionate, rezulta ca, în

situatia în care activitatea reclamantilor se desfasoara în mai multe tipuri de

conditii vatamatoare, sporul de 15% din indemnizatia de încadrare bruta lunara

nu poate fi acordat decât o singura data.

Cum reclamantii primesc deja acest spor pentru alte conditii vatamatoare de

munca, noua pretentie nu are baza legala.

(Decizia civila nr.1317/R-CM din 05 octombrie 2009)

Domenii speta

Spete similare