Înşelăciune în convenţii. Lipsa motivelor de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia de condamnare. Nelegalitate.
Condamnarea, în apel a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, fără a administra probe şi fără a arăta temeiurile de fapt şi de drept de natură a convinge asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei adoptate supune decizia cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 9 Cod procedură penală.
Secţia penală – Decizia penală nr. 226/24 aprilie 2008
Prin sentinţa penală nr. 1413/2003 d Judecătoriei Deva s-a dispus condamnarea inculpatului J.E. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. 2,3 Cod penal; art. 290 alin. 1 cu art.41 alin.2 Cod penal; art.291 Cod penal şi art. 25 raportat la art. 292 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. b Cod procedură penală, inculpatul J.E. fost achitat de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal ( partea vătămată T.V. şi T.Y.)
Acţiunea civilă a fost lăsată nesoluţionată.
În ce priveşte infracţiunea de înşelăciune de sub învinuirea căreia inculpatul a fost achitat, s-a motivat că acţiunile inculpatului nu pot angaja răspunderea penală, întrucât vânzarea autoturismului către partea vătămată se circumscrie sferei raporturilor juridice de natură civilă.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul şi părţile civile T.V. şi T.Y.
Prin decizia penală nr. 573/A/2004 a Tribunalului Hunedoara au fost admise apelurile Parchetului şi al părţilor civile T. V. şi T.Y. desfiinţându-se hotărârea penală atacată cu consecinţa condamnării inculpatului şi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art.215 alin. 1,2,3 Cod penal în dauna părţii vătămate sus arătate.
Decizia adoptată în apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul J.E. , pe motivul lipsei considerentelor de fapt şi de drept ce au condus la stabilirea vinovăţiei.
Recursul este fondat.
Instanţa de apel nu a motivat hotărârea de condamnarea inculpatului de fapta de înşelăciune în dauna părţilor vătămate T.V. şi T.Y., sub aspectul expunerii temeiurilor de fapt şi de drept, de natură a convinge despre legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate.
Nemotivarea şi motivarea insuficientă reprezintă motiv de casare, deoarece statul de drept nu acceptă pronunţarea unei hotărâri discreţionare, iar din perspectiva jurisprudenţei CEDO, existând două hotărâri contrare, de condamnare în primă instanţă şi de achitare în apel, nu se poate accepta o motivare neexplicită, prin simpla enunţare a vinovăţiei.
Recursul a fot admis, iar decizia penală casată conform art.385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe de apel, Tribunalul Hunedoara.
Judecătoria Drăgășani
Înşelăciune
Curtea de Apel Galați
Dreptul la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea, conform art.8 din Decretul nr.167/1958.
Judecătoria Târgu Neamț
Art.6 din Legea nr. 241/2005
Judecătoria Oradea
inselaciune
Judecătoria Iași
Schimbarea încadrării juridice a faptei din înşelăciune consumată în tentativă la înşelăciune. Executarea contractului şi producerea pagubei ca urmare a organizării unui flagrant, iar nu ca urmare a unei induceri în eroare.