Desfiinţarea sentinţei primei instanţe în apel cu trimitere pentru rejudecare conform art. 297 alin. 1 Cod proc. civilă. Nelegalitatea deciziei din apel.

Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, Tribunalul era obligat să procedeze nemijlocit la administrarea de probe noi, considerate necesare cauzei, în completarea celor deja administrate la prima instanţă şi nu să trimită cauza pentru rejudecare a apelului conform art. 297 alin. 1 Cod proc. civilă

Prin acţiunea adresată Judecătoriei Rădăuţi la data de 5 februarie 2007, reclamantul C. V. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâtul F. N. să se stabilească o servitute de trecere pe terenul proprietatea sa.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pe o parte din terenul ce a constituit proprietatea sa înainte de colectivizare, pârâtul şi-a construit în anul 1970 gospodăria ce a ocupat toată lăţimea parcelei dinspre drum, închizând astfel accesul reclamantului la terenul proprietatea lui aflată în spatele casei pârâtului.

Pârâtul a solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul că reclamantul are în prezent o cale de acces.

Prin sentinţa civilă nr. 1246 din 3 aprilie 2007 Judecătoria Rădăuţi a respins acţiunea ca nefondată, reţinând în motivare împrejurarea că reclamantul are acces la terenul arabil proprietatea sa situat în spatele terenului pe care este edificată gospodăria pârâtului, traversând terenul arabil proprietatea numitului M. M., aspect constatat cu ocazia cercetării locale.

Apelul reclamantului a fost admis prin decizia civilă nr. 305 din 11 septembrie 2007 a Tribunalului Suceava, care a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond pentru a se stabili dacă terenul reclamantului este loc înfundat şi dacă servitutea propusă este cea mai economicoasă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul F. N., care a criticat soluţia ca fiind nelegală şi a solicitat modificarea acesteia în sensul menţinerii hotărârii instanţei de fond, motivând că gospodăria sa ocupă în întregime terenul proprietate, astfel că nu se poate crea o servitute de trecere în favoarea reclamantului.

Examinând recursul prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului Curtea a constatat că este întemeiat pentru următoarele considerente:

Astfel, procedând la desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare cu recomandarea punerii în discuţie a necesităţii efectuării unei expertize topo care să stabilească elementele legate de cererea dedusă judecăţii, tribunalul a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 297 al. 1 Cod proc. civilă, potrivit cărora se impune această soluţie doar în cazul în care „în mod greşit prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată”.

Ipoteza avută în vedere de legiuitor vizează două situaţii stricte şi prevăzute limitativ, care însă nu se regăsesc în prezenta speţă, tribunalul ca instanţă de apel având obligaţia legală de a verifica „în limitele cererii de apel stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă” şi totodată facultatea de a „încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, precum şi administrarea probelor noi…” potrivit dispoziţiilor art. 295 Cod proc. civilă.

 În considerarea faptului că instanţa de apel a încălcat principiul rolului activ în soluţionarea cauzei şi a ignorat caracterul devolutiv al acestei căi de atac, soluţia trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe pe motiv că este necesară administrarea unei noi probe în scopul lămuririi complete a raporturilor deduse judecăţii este nelegală, aşa încât în baza art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă raportat la art. 312 pct. 1 şi 3 Cod proc. civilă s-a admis recursul pârâtului şi  s-a casat decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Domenii speta

Spete similare