Acţiunea reclamantei (personal auxiliar de specialitate), în contradictoriu cu pârâţii ministerul justiţiei, curtea de apel bucureşti, tribunalul bucureşti, ministerul finanţelor publice şi consiliul naţional pentru combaterea discriminării , pent...

Instanţa, analizând acţiunea pe fondul pretenţiilor reclamantei, a reţinut că, prin Decizia  nr. XXIV din 12.05.2008, Secţiile Unite ale I.C.C.J., în soluţionarea unui recurs  în interesul legii, a  statuat că dispoziţiile art. 19 alin. 3 din Legea  nr. 50/1996 şi art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007 se interpretează în sensul că indemnizaţia lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres  şi limitativ prevăzute de aceste norme.

Prin acţiunea adresată Tribunalului Bucureşti – Secţia a –VIII-a  Conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta F.A.M.,  în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Ministerul Finanţelor  Publice Bucureşti şi Consiliul Naţional  pentru Combaterea Discriminării Bucureşti, a solicitat obligarea primilor 3 pârâţi la plata drepturilor salariale  restante reprezentând  indemnizaţia de 10% din salariul brut  pe perioada 1.08.2005 – 1.01.2006, actualizată în raport cu rata inflaţiei la data plăţii efective a acestora; obligarea în solidar a pârâţilor să  includă în bugetul de stat, respectiv la prima  rectificare de buget, după rămânerea definitivă a hotărârii,  a acestor sume datorate de cei trei pârâţi pentru perioadele sus-menţionate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a  împlinit funcţia de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Bucureşti.

Că, articolul 6 alin. 2 din Codul  muncii, consacră pentru toţi salariaţii principiul că pentru muncă şi pregătire profesională egală să fie retribuiţi în mod egal, principiu  ce se regăseşte şi în dispoziţiile art. 23 din Declaraţia  Universală a Drepturilor Omului.

A mai susţinut că  OG nr. 137/2000, aprobată prin Legea nr. 27/2004,  în art. 1 alin. 2 statuează principiul egalităţii între cetăţeni prin excluderea privilegiilor şi discriminării, asigurând  egalitate în garantarea şi exercitarea acestor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.

După ce a reprodus textele articolelor 20 şi 53 din Constituţia  României, reclamanta a arătat că, contrar acestor principii consacrate legislativ, prin art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările  ulterioare, respectiv OG nr. 83/2006 „grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală şi executare civilă, a actelor comisiei pentru  cetăţenie, precum şi cei care sunt  secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizaţie lunară de 10% din salariul  brut, calculată în raport  cu timpul efectiv lucrat în aceste activităţi. De aceeaşi indemnizaţie  beneficiază şi conducătorii de carte funciară”.

 Prin urmare – susţine reclamanta -  fiind, la data menţionată prin acţiune, personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Bucureşti, a fost tratată inegal din punct de vedere al salarizării, discriminată faţă de un criteriu obiectiv şi raţional.

Prin sentinţa civilă nr. 2086 din 12.03.2008 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a  Conflicte de muncă şi asigurări sociale, avându-se în vedere prevederile art. 284 alin. 2 din Codul muncii, s-a admis excepţia  necompetenţei teritoriale a Tribunalului  Bucureşti şi s-a declinat competenţa  de soluţionare a cauzei în favoarea  Tribunalului Botoşani.

Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Botoşani, prin încheierea din 30.06.2008, având în vedere dispoziţiile art. II alin. 2 din OUG  nr. 75/2008, a  scos cauza de pe rol şi a trimis-o, spre competentă  soluţionare, Curţii de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În aceste condiţii, curtea constată că, în primul ciclu procesual, Consiliul Naţional  pentru Combaterea Discriminării, prin întâmpinare, a  invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei instituţii în prezenta  cauză.

În faţa Curţii, prin note scrise, pârâtul Ministerul Justiţiei a invocat excepţia prescripţia dreptului la acţiune al reclamantei pentru perioada 2.08.2004 – 1.11.2004.

Pe fondul cauzei, printr-o întâmpinare depusă în primul ciclu procesual, pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, ca nefondată.

Examinând acţiunea de faţă, mai întâi sub aspectul  excepţiilor şi  apoi sub aspectul fondului cauzei,  instanţa  constată următoarele:

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.C.D în prezenta cauză, această excepţie urmează a fi respinsă câtă vreme prevederile art. 27 alin. 3 din  OG nr. 137/2000, impune citarea obligatorie a  acestui organism în astfel de cauze.

Cu privire  la excepţia prescrierii dreptului la acţiune al  reclamantei vizând perioada 2.08.2004-1.11.2004 şi această excepţie urmează a fi respinsă, dat fiind că pretenţiile reclamantei din acţiune se referă la perioada 1.08.2005 – 1.01.2006.

Analizând acţiunea pe fondul pretenţiilor reclamantei, instanţa a reţinut că, prin Decizia nr. XXIV din  12.05.2008, Secţiile Unite ale  Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul  legii, a statuat că  dispoziţiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 şi art. 3 alin. 8 din OG nr.  8/2007 se interpretează în sensul că  indemnizaţia lunară de 10% din  salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefier expres şi limitativ prevăzute în aceste norme.

Potrivit art. 329 alin. 3 teza finală din Codul de procedură civilă „dezlegarea problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe”.

Faţă de cele de mai sus, s-a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare