Începerea urmăririi penale. Procedură. Arestare preventivă. Condiţii

Începerea urmăririi penale. Procedură. Arestare preventivă. Condiţii.

Codul de  procedură penală, art. 228, art. 1491

Din interpretarea art.228 Cod procedură penală rezultă în mod neechivoc că începerea urmăririi penale este obligatorie, iar potrivit art.238 Cod procedură penală extinderea cercetării penale se poate face doar după ce s-a început urmărirea penală, astfel că neîncepându-se urmărirea penală cu privire la aceşti doi inculpaţi, actele desfăşurate ulterior sunt în afara procesului penal şi prin urmare trebuie refăcute, propunerea de arestare preventivă făcută în aceste condiţii fiind lovită de nulitate absolută, în condiţiile prev. de art.197 alin.2 Cod procedură penală.

Prin încheierea penală nr.16/28.01.2011 Tribunalul Harghita în baza art. 1491 alin. 9, 10 Cod procedură penală raportat la art. 143 şi art. 148 lit. f Cod procedură penală a admis, în parte, propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.F.A.  pentru 29 de zile începând cu data de 28 ianuarie 2011 şi până la data de 25 februarie 2011.

A respins propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc în ce-i priveşte pe inculpaţii L.A. şi K.L.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Harghita a reţinut următoarele:

Prin propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc organul de urmărire penală a solicitat arestarea preventivă pentru 29 de zile a inculpaţilor C.F.A., L.A. şi K.L..

I. În cuprinsul propunerii s-a arătat că la data de 01.10.2010, orele 02.00, inculpatul C.F.A. a fost depistat pe DN 13 A, în afara localităţii M-Ciuc, la Km. 124+100, conducând autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare --...---...--- dinspre str. Csiba spre oraşul Vlăhiţa, în autoturism fiind găsite un număr de 4979 pachete cu ţigarete marca JIN LING fără documente de provenienţă şi fără să fie marcate cu timbre eliberate de către unitatea specializată pentru tipărirea acestora, cauzând un prejudiciu în valoare de 31.456 lei bugetului de stat reprezentând accize. Împotriva acestui inculpat s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru comiterea infracţiunilor de:

- „deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete…”, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 296 ind. 1, lit. l din Legea nr. 571/2003 şi

-  ,,evaziune fiscală”, faptă prevăzută şi pedepsită de art.9, pct. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005.

De asemenea, împotriva inculpatului a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru complicitate la aceleaşi infracţiuni întrucât la data de 29.10.2010, cu intenţie, a înlesnit comiterea faptelor reţinute în sarcina lui S.Z., L.A. şi K.L. prin faptul că l-a trimis pe numitul P.A. să însoţească persoanele menţionate mai sus de la intrarea în Sfântu Gheorghe la locul de depozitare a ţigaretelor transportate, urmând a achiziţiona o parte din aceste bunuri sustrase de la plata taxelor.

Cu privire la faptele reţinute în sarcina învinuitului C.F.A. (din data de 01.10.2010 respectiv 29.10.2010) s-a făcut aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal precum şi art. 33 lit. b Cod penal (cu privire la cele două infracţiuni reţinute).

II. Împotriva inculpatului L.A. s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- “deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete…”, faptă prevăzută de art. 296 ind. 1, lit. l din Legea nr. 571/2003;

-  ,,evaziune fiscală”, faptă prevăzută de art.9, pct. 1 lit. a) din Legea nr. 241/2005;

- “contrabandă”, prevăzută de art.270 alin.3 din Codul Vamal (Legea 86/2006) şi pedepsită de art. 270 alin. 2 din Legea 86/2006.

În fapt parchetul a reţinut că la data de 29.10.2010, după ce în prealabil a comandat ţigarete provenite din contrabandă de la un cetăţeanul  maghiar F.I. din Szeged (persoană care la data de 20.01.2011 a fost depistată pe raza judeţului Covasna, fiind găsite în autovehiculul condus de acesta un număr de 5720 pachete de ţigarete netimbrate, fiind întocmit un dosar penal la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, inculpatul fiind cercetat în stare de arest preventiv), s-a întâlnit cu persoana trimisă de cetăţeanul maghiar pentru a livra marfa respectiv inculpatul S.Z. pe care l-a însoţit până în apropierea municipiului Sfântu Gheorghe cu scopul de a depozita ţigaretele în acest oraş şi să le împartă cu învinuitul C.F.A.. Aici au fost depistaţi de organele de poliţie. Prejudiciul cauzat bugetului de stat este de 269.042 lei, reprezentând taxe vamale, acciza si TVA de plata.

De asemenea, a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru complicitate la infracţiunile de:

- „deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete…”, faptă prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 296 ind. 1, lit. l din Legea nr. 571/2003;

-  ,,evaziune fiscală”, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 Cod penal raportat la art. 9, pct. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005;

 În fapt s-a reţinut că la data de 01.10.2010, cu intenţie a înlesnit comiterea faptei reţinute în sarcina lui C.F.A. prin faptul că a comandat în vederea achiziţionării ţigaretele sustrase de la accizare identificate pe raza municipiului Miercurea Ciuc în autovehiculul condus de către învinuitul C.F.A., prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 31.456 lei reprezentând accize.

Cu privire la faptele reţinute în sarcina învinuitului L.A. (din data de 01.10.2010 respectiv 29.10.2010) se face aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal precum şi art. 33 lit. b Cod penal (cu privire la cele două infracţiuni reţinute).

III. Împotriva inculpatului K.L. a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru complicitate la infracţiunile de:

- „deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete…”, faptă prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 296 ind. 1, lit. l din Legea nr. 571/2003;

-  ,,evaziune fiscală”, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 Cod penal raportat la art. 9, pct. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005.

În fapt s-a reţinut că la data de 29.10.2010 a înlesnit comiterea faptelor reţinute în sarcina lui S.Z. şi L.A. prin faptul că împreună cu L.A. a însoţit autovehiculul condus de către cetăţeanul maghiar, cunoscând că în autovehicul erau disimulate ţigarete, până în apropierea municipiului Sfântu Gheorghe unde au fost depistaţi de către organele de poliţie.

Parchetul a arătat că există probe în sprijinul presupunerii rezonabile că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală: procese-verbale de constatare a infracţiunilor din datele de 01.10.2010 respectiv 29.10.2010, planşe-foto criminalistice, dovezi de ridicare şi predare la camera de corpuri delicte a ţigaretelor, acte de constatare întocmite de către Autoritatea naţională a Vămilor cu privire la prejudiciile cauzate bugetului de stat, declaraţiile inculpaţilor, procese-verbale de redare a unor  convorbiri telefonice.

În ceea ce priveşte existenţa în cauză a cazului de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, parchetul a considerat că probele referitoare la existenţa faptelor constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică întrucât prin natura lor au rezonanţă şi implicaţii negative şi asupra siguranţei colective.

În lipsa unei definiţii legale a noţiunii de „pericol concret pentru ordinea publică” jurisprudenţa a definit această sintagmă ca fiind temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar putea comite noi fapte penale ori ar declanşa reacţii puternice în rândul opiniei publice prin natura faptelor pe care le-a comis.

În speţă, inculpaţii sunt cercetaţi pentru infracţiuni grave de „contrabandă” şi „evaziune fiscală” şi care sunt grave şi prin prisma momentului actual de criză economică.

S-a constatat că inculpaţii acţionau, oarecum, în mod organizat astfel:

 Unele persoane erau „furnizori” pentru liderii grupurilor, unii erau transportatori, membrii identificaţi ai grupurilor livrau la rândul lor produsele la alţi beneficiari prin adăugarea unui adaos comercial, iar ultimii, „micii angrosişti” comercializau în satele şi oraşele din zonă ţigaretele la consumatorii finali, prin adăugarea unui adaos comercial.

Tribunalul a reţinut reliefarea unor unele elemente de acţiune care se circumscriau unei bune organizări a activităţilor infracţionale. Din traficul convorbirilor interceptate şi înregistrate a rezultat că inculpaţii foloseau pentru transportul ţigaretelor autovehicule special modificate cu compartimente care să permită disimularea bunurilor, foloseau pe timpul efectuării transporturilor autoturisme ca antemergători care să semnaleze prezenţa în trafic a organelor de poliţie, au existat discuţii interceptate în care se discuta de către persoanele implicate ca să nu se oprească la semnalul poliţiştilor. S-a constatat că în convorbirile telefonice purtate de foarte multe ori limbajul utilizat a fost unul codificat ţigaretele fiind denumite: ”purceluşi”, ”cartofi” etc., iar pentru mărcile de ţigări se foloseau diverse prescurtări.

Cu privire la pericolul social concret s-a  apreciat că acesta este pe deplin dovedit şi prin atitudinea pe care au avut-o inculpaţii atunci când au fost depistaţi de către organele de poliţie. S-a reţinut ca relevant faptul că inculpatul C.F.A., imediat după punerea sa în libertate din starea de reţinere ocazie cu care s-a dispus şi măsura preventivă a interzicerii de a părăsi localitatea de domiciliu a continuat să organizeze vânzarea-cumpărarea de produse din tutun, sustrase de la plata taxelor. Aceste aspecte au rezultat din procesele-verbale de redare a convorbirilor existente la dosar purtate de către inculpat începând cu data de 02.10.2010.

Parchetul a mai susţinut existenţa cazurilor de arestare prevăzute de art. 148 lit. b şi d Cod procedură penală.

Inculpaţii L.A. şi K.L. prin apărători au invocat nulitatea absolută a propunerii de arestare preventivă arătând că faţă de ei nu a fost începută urmărirea penală. Parchetul a arătat că faţă de aceşti inculpaţi s-a dispus prin ordonanţă extinderea cercetării penale, în temeiul art. 238 Cod procedură penală şi nu era necesară începerea urmăririi penale.

În privinţa acestei apărări Tribunalul Harghita a constatat că aceasta era întemeiată.

Astfel: începutul urmăririi penale constituie un moment de maximă importanţă pentru că determină limita în timp a declanşării procesului penal. Actele desfăşurate de organele de cercetare penală în afara procesului penal, cu excepţia actelor premergătoare desfăşurate potrivit dispoziţiilor legale, sunt în afara legii. Totodată, începutul urmăririi penale fixează poziţia procesuală a participanţilor în procesul penal precum şi drepturile şi obligaţiile acestora. În cazul învinuitului, din acest moment procesual el dobândeşte drepturile sale procesuale precum şi obligaţiile, cum este aceea de a se supune măsurilor preventive, în speţă măsurii arestării preventive.

În ce priveşte dispoziţia din art. 238 Cod procedură penală privitoare la extinderea cercetării penale, instanţa a constatat următoarele:

S-a observat succesiunea dispoziţiilor legale din Secţiunea II Desfăşurarea urmăririi penale, extinderea cercetării penale intervine după începerea urmăririi penale. Atunci când se constată date cu privire la participarea unor alte persoane la faptele unui învinuit sau inculpat, organele de cercetare penală nu ar putea efectua acte de cercetare cu privire la aceste persoane decât după dispoziţia procurorului dată prin ordonanţă. Dispoziţiile legale ale art. 238 Cod procedură penală vizează exclusiv activitatea de cercetare penală, neavând nicio înrâurire asupra actului procesual al începerii urmăririi penale. În acest sens s-a pronunţat şi Tribunalul Suprem, secţia penală, prin decizia nr. 1039/1975 prin care s-a reţinut că atunci când urmărirea penală este efectuată de procuror art. 238 nu are nicio aplicabilitate, acesta devenind incident doar în cazul urmăririlor penale în care are loc o cercetare penală efectuată de organele de cercetare.

Prin urmare, în opinia tribunalului împotriva inculpaţilor L.A. şi K.L. procesul penal nu a început, iar punerea în mişcare a acţiunii penale nu are niciun efect procesual, acest act neputând fi efectuat decât în cadrul procesului penal. De asemenea, propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului nu poate fi formulată decât în cadrul procesului penal, după începerea urmăririi penale, aşa cum rezultă din economia dispoziţiilor art. 136 şi următoarele Cod procedură penală. Sesizarea instanţei cu o astfel de propunere se face sub incidenţa dispoziţiilor art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.

Cu privire la cei doi inculpaţi tribunalul nu a analizat în fond propunerea.

În ce-l priveşte pe inculpatul C.F.A. propunerea parchetului s-a constatat a fi întemeiată. În cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală privitoare la existenţa indiciilor de săvârşire a faptei.

Inculpatul a fost prins în flagrant în timp ce transporta cantitatea interzisă de ţigarete. Această împrejurare constituie un indiciu suficient de vinovăţie în această fază procesuală. S-a reţinut că acţiunea penală se poate desfăşura faţă de acest inculpat, el fiind totodată şi subiect al obligaţiei de a se supune măsurii preventive.

Tribunalul a constatat că există faţă de inculpat cazul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, constând în aceea că imediat după prinderea sa în flagrant şi după audierile la organul de urmărire penală, în data de 2 octombrie 2010 inculpatul a continuat să organizeze activitatea ilicită privitoare la traficul de ţigarete. Aceste împrejurări au rezultat din transcrierile convorbirilor telefonice interceptate.

Faţă de aceste împrejurări s-a putut presupune, în mod rezonabil, că lăsarea în libertate a inculpatului ar da ocazia acestuia de a continua activitatea infracţională.

Instanţa a considerat deosebit de pertinente apărările inculpatului, prin avocatul său, privitoare la legalitatea procedurii de interceptare, înregistrare şi transcriere a convorbirilor sale telefonice. În acelaşi timp însă, tribunalul a constatat că stadiul procedurii este incipient, în acest moment considerând suficiente probele administrate.

Tribunalul nu a reţinut celelalte temeiuri de arestare invocate de parchet, acestea nefiind incidente în cauză.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prev. de art.1491  alin. 13 Cod procedură penală, au declarat recurs inculpatul C.F.A. şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc.

În motivarea recursului, inculpatul solicită cercetarea sa în stare de libertate, întrucât a recunoscut comiterea faptelor, iar instanţa de fond a înlăturat două temeiuri pentru care parchetul a solicitat arestarea preventivă a sa, disp. art.148 lit.f Cod procedură penală, nefiind incidente, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În motivarea recursului, parchetul solicită luarea măsurii arestării preventive şi cu privire la inculpaţii L.A. şi K.L., întrucât în mod greşit s-a reţinut de către judecătorul delegat că faţă de aceşti doi inculpaţi nu a început urmărirea penală  aceasta operând prin ordonanţa procurorului de extindere a cercetărilor.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs şi din oficiu,  Curtea apreciază că numai recursul inculpatului C.F.A. este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.148 alin.1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.143 şi există vreunul din cazurile prevăzute la lit.a-f din acelaşi text de lege.

Art.136 Cod procedură penală, care stabileşte scopul şi categoriile măsurilor preventive, prevede că în cauzele privitoare la infracţiunile pedepsite cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoarea, pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal şi pentru împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori executarea pedepsei se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive prevăzute de lege.

În cauza de faţă, inculpatul este cercetat pentru comiterea a două infracţiuni în calitate de autor (art.2961 lit.l din Legea nr.571/2003 şi art.9 pct.1 lit.a din Legea nr.241/2005 şi pentru două infracţiuni în calitate de complice (art.2967 lit.e din Legea nr.571/2003 şi art.9 pct.1 lit.a din Legea nr.241/2005.

În fapt, s-a reţinut că în data de 01.10.2010, orele 02,00 inculpatul a fost depistat pe DN 13A în afara localităţii Miercurea Ciuc la km.124+100 conducând autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare --...--..., în autoturism fiind găsite un număr de 4.979 pachete cu ţigarete fără documente de provenienţă şi fără să fie marcate cu timbre eliberate de unitatea specializată, precum şi faptul că în data de 29.10.2010, cu intenţie, a înlesnit comiterea faptelor reţinute în sarcina lui S.Z., L.A. şi K.L.

Având în vedere că fapta prev. de art.2961 lit. e din Legea nr.571/2003 este pedepsită cu închisoare de la 1 la 4 ani, potrivit art.148 lit.f Cod procedură penală măsura arestării preventive nu poate fi luată în cazul acestei infracţiuni, întrucât pedeapsa nu depăşeşte 4 ani, astfel că rămân în discuţie doar faptele de evaziune fiscală şi complicitate la evaziune fiscală, pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 8 ani.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a recunoscut comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, iar în faţa instanţei de recurs a declarat că doreşte să achite prejudiciul cauzat bugetului de stat pentru a beneficia de disp. art.10 din Legea nr.241/2005.

Prin urmare, având în vedere că prima instanţă, atunci când a dispus arestarea preventivă a inculpatului a înlăturat temeiurile prev. de art.148 lit.b şi d Cod procedură penală, dispunând arestarea în baza art.148 lit.f Cod procedură penală, Curtea apreciază că nu poate fi reţinut nici acest temei de drept.

Potrivit art.148 lit.f Cod procedură penală se poate dispune arestarea preventivă dacă inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În speţă, prima condiţie privind pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani este îndeplinită, însă cea de-a doua condiţie nu poate fi reţinută.

Aşa cum arătam mai sus, inculpatul a recunoscut comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, este dispus să achite prejudiciul cauzat bugetului de stat, caz în care ar beneficia de disp. art.10 din Legea nr.241/2005, putându-i-se aplica o sancţiune administrativă în aceste condiţii, este la primul conflict cu legea penală, are o conduită bună în familie şi în societate, astfel că nu poate fi considerat că judecarea lui în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Parchetul nu a produs nicio probă că judecarea inculpatului în stare de libertate ar vrea un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că nici acest temei de drept nu poate fi reţinut în cauză.

Totuşi pentru buna desfăşurare a urmăririi penale instanţa urmează să dispună faţă de inculpat o măsură preventivă neprivativă de libertate şi anume măsura obligării de a nu părăsi ţara, instituind în sarcina inculpatului o serie de obligaţii care să conducă la buna desfăşurare a procesului penal.

Cu privire la recursului parchetului, Curtea apreciază că aceste nu este fondat pentru următoarele considerente:

În mod corect a reţinut instanţa de fond că în privinţa inculpaţilor L.A. şi K.L.  nu a fost începută urmărirea penală şi prin urmare propunerea de arestare preventivă este lovită de nulitate absolută.

Susţinerea parchetului că ordonanţa de extindere a cercetării penale acoperă viciul privind începerea urmăririi penale cu privire la aceşti doi inculpaţi nu poate fi reţinută.

Din interpretarea art.228 Cod procedură penală rezultă în mod neechivoc că începerea urmăririi penale este obligatorie, iar potrivit art.238 Cod procedură penală extinderea cercetării penale se poate face doar după ce s-a început urmărirea penală, astfel că neîncepându-se urmărirea penală cu privire la aceşti doi inculpaţi, actele desfăşurate ulterior sunt în afara procesului penal şi prin urmare trebuie refăcute, propunerea de arestare preventivă făcută în aceste condiţii fiind lovită de nulitate absolută, în condiţiile prev. de art.197 alin.2 Cod procedură penală.

Faţă de considerentele expuse, Curtea în baza art.1403 alin.5 şi 6 Cod procedură penală, urmează să admită recursul declarat de inculpatul C.F.A., să caseze parţial hotărârea atacată şi rejudecând cauza cu privire la acest inculpat, să respingă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc cu privire la arestarea preventivă a inculpatului C.F.A..

În baza art. 1491 alin. 12 Cod procedură penală, urmează să dispună faţă de inculpatul C.F.A. măsura obligării de a nu părăsi ţara pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 2 februarie 2011 până la data de 3 martie 2011, inclusiv.

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, în baza art. 1451 raportat la art. 145 alin. 11 şi 12 Cod procedură penală, urmează să  oblige inculpatul să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la organul de poliţie din municipiul Sfântul Gheorghe desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;

e) să nu ia legătura cu inculpaţii cercetaţi în prezenta cauză;

f) să nu conducă nici un fel de vehicul.

Curtea, urmează să atragă atenţia inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor ce îi revin, măsura obligării de a nu părăsi ţara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege, să elimine din încheierea atacată dispoziţia privind arestarea preventivă a inculpatului C.F.A. pentru o perioadă de 29 de zile, să dispună anularea mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 28 ianuarie 2011, emis de Tribunalul Harghita şi să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului C.F.A., dacă nu este arestat în altă cauză şi să menţină celelalte dispoziţii din încheierea atacată şi care nu contravin prezentei hotărâri.

În baza art. 1403 alin. 5 şi 6 Cod procedură penală, Curtea, urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc împotriva aceleaşi încheieri.

Domenii speta

Spete similare