Stabilire program vizitare minor în condiţiile aplicării Noului Cod Civil.

În ipoteza desfacerii căsătoriei prin acordul părţilor conform art. 373 lit. a Noul Cod Civil, deşi acestea nu erau aplicabile la data desfacerii căsătoriei, instanţa trebuie să soluţioneze şi capetele accesorii conform dispoziţiilor noii legi aplicabile în materie.

Decizia civilă nr. 590/R  din 02.11.2012 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. 4136/23 mai 2011 a Judecătoriei Brăila pronunţată în dosarul nr. 8096/196/2010 s-a admis acţiunea formulată de reclamanta P.F.,

s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul P.V., şi în consecinţă:

- s-a declarat desfăcută căsătoria din culpa ambilor soţi;

- s-a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de H.

- s-a dispus încredinţarea către reclamantă a minorului rezultat din căsătorie – P.A.G., născut la data de 26.09.2003;

- a fost obligat pârâtul să plătească pentru minor o pensie de întreţinere de 298 lei lunar, cu începere de la data de 23.05.2011 şi până la vârsta majoratului acestuia.

Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat apel  pârâtul P.V.

Apelantul consideră că nu se impune desfacerea căsătoriei, având în vedere durata acesteia, de aproximativ 13 ani, faptul că din căsătorie a rezultat un minor, iar motivele invocate de reclamantă nu sunt reale.

Al doilea motiv de apel priveşte măsura de încredinţare a minorului.

Prin decizia civilă nr. 78 din 21 martie 2012, Tribunalul Brăila a admis apelul declarat de pârâtul  P.V., împotriva sentinţei civile nr. 4136/23 mai 2011 pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul nr.8096/196/2010, în contradictoriu cu intimata P.F. şi A.T. din cadrul C.L.B. şi C.L.U.

A schimbat în parte sentinţa civilă şi, în rejudecare:

A declarat desfăcută căsătoria părţilor prin acordul acestora.

A stabilit domiciliul minorului la tată, respectiv municipiul B, str. C. nr.., judeţul B.

A dispus ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului să se facă în comun de ambii părinţi.

A obligat pe fiecare dintre părinţi să contribuie la cheltuielile de creştere şi educare a minorului cu suma de 250 lei lunar, cu începere de la data pronunţării prezentei hotărâri şi până la majoratul minorului.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei civile.

A obligat intimata la plata către apelant a sumei de 1020 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

A respins cererea formulată de intimată cu privire la cheltuielile de judecată ca nefondată.

Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul a reţinut următoarele:

În temeiul art. 373 al 1, lit. a din Noul Cod Civil, divorţul se poate pronunţa: „prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ”. Părţile au cerut în şedinţa publică din data de 14.03.2012 să nu se motiveze hotărârea de divorţ ce urmează să se pronunţe prin acordul lor.

Cu privire la al doilea motiv de apel, încredinţarea spre creştere şi educare a minorului A.G., tribunalul constată că, fiind la domiciliul tatălui, are rezultate foarte bune la şcoală (este elev în clasa a II - a la Şcoala cu clasele I – VIII „S. A.” B), este supravegheat de tată şi de bunicii paterni, frecventează cursuri de dans sportiv, înot, karate.

Tribunalul nu analizează şi nu se pronunţă asupra înscrisului depus de avocatul apelantului la ultimul termen de judecată intitulat „întâmpinare şi cerere reconvenţională”, întrucât nu a format obiectul dezbaterilor.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs  reclamanta P. F., criticând-o pentru nelegalitate prin prisma  motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta susţine că instanţa de apel, deşi a admis apelul declarat de către pârât şi a schimbat în parte hotărârea instanţei de fond, în sensul că a desfăcut căsătoria dintre părţi, prin acordul acestora – conform art.373 lit. a Noul Cod civil (intrat în vigoare după pronunţarea hotărârii, dar înainte de fixarea primului termen de judecată în apel),  a refuzat să facă aplicare şi dispoziţiilor prevăzute de art. 396 alin. 1 din Noul Cod civil, referitoare la efectele divorţului cu privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori.

Prin decizia civilă nr. 59/R din 02.11.2012 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis recursul reclamantei, s-a casat decizia tribunalului în parte, numai în ceea ce priveşte stabilirea unui program de menţinere a relaţiilor fireşti cu minorul şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă numai sub acest aspect. Curtea a reţinut în motivare, următoarele:

Admiţând apelul declarat şi schimbând în parte hotărârea instanţei de fond, în sensul că a desfăcut căsătoria prin acordul părţilor, aceştia declarând expres că sunt de acord cu aplicarea dispoziţiilor Noului Cod civil, deşi la data soluţionării în fond a cauzei, acesta nu intrase încă în vigoare, Tribunalul a aplicat parţial normele referitoare la modalitatea de soluţionare a capetelor accesorii divorţului, agreând în materia raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, dispoziţiile prevăzute de vechea reglementare;

Practic, instanţa de apel se foloseşte de dispoziţiile noi, prevăzute de art. 373 lit. a Noul Cod civil, pentru a-şi motiva soluţia de  desfacere a căsătoriei, prin acordul părţilor, deşi aceasta fusese desfăcută anterior intrării în vigoare a Noul Cod civil, însă refuză să soluţioneze cauza, sub aspectele ce derivă din aplicarea corespunzătoare a Noului Cod civil, motivând total eronat că nu înţelege „ să analizeze şi să se pronunţe „în acest sens, asupra înscrisului depus la ultimul termen de judecată, intitulat „întâmpinare şi cerere reconvenţională”, întrucât nu a format obiectul dezbaterilor.

Atât timp cât părţile au fost de acord cu aplicarea Noului Cod civil, referitor la desfacerea  căsătoriei şi exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, Tribunalul era obligat să se pronunţe şi cu privire la modalitatea de exercitare a acesteia, respectiv să dea eficienţă şi dispoziţiilor prevăzute de art. 396 Noul Cod civil, stabilind condiţiile concrete în care să se desfăşoare raporturile dintre mama şi copilul în cauză, cu atât mai mult cu cât aceştia au înţeles să învestească instanţa de apel cu o asemenea  cerere, în urma exprimării acordului ca domiciliul minorului să fie stabilit la tata.

Aşa fiind, Curtea a admis recursul, a casat în parte decizia astfel pronunţată, numai în ceea ce priveşte stabilirea unui program de menţinere a relaţiilor fireşti mamă-copil şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, făcând  în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare