Motivarea incompletă şi confuză a unei hotărâri judecătoreşti. Consecinţe.

Motivarea incompletă şi confuză a unei hotărâri judecătoreşti. Consecinţe.

C. proc. pen., art. 356, art. 3859 pct.9.

Dacă într-o hotărâre judecătoreasă prin care se dispune arestarea preventivă a unor inculpaţi nu sunt indicate probe şi indicii temeinice care susţin temeiurile de fapt ale arestării preventive şi nu este dezvoltată starea de fapt desprinsă din materialul de urmărire penală, ci doar se concluzionează printr-o exprimare generică că judecătorul delegat a ajuns la concluzia existenţei probelor şi indiciilor temeinice fără ca acestea să fie arătate, hotărârea este supusă casării în condiţiile art. . 3859 pct.9 C. pr. pen, întrucât motivarea incompletă şi confuză a hotărârii echivalează practic cu nemotivarea acesteia.

1. Prezentarea sesizării. Prin procesul verbal încheiat la data de 5 septembrie 2009 de Tribunalul Harghita, au fost consemnate declaraţiile orale de recurs formulate de inculpaţii C. A. şi A. L. împotriva încheierii penale nr. 218/5 septembrie 2009 pronunţate de judecătorul delegat de la Tribunalul Harghita în dosarul nr. …, procesul verbal fiind înregistrat la Curtea de Apel Tg.-Mureş sub nr. …./5 septembrie 2009.

În motivarea căilor de atac, inculpaţii contestă legalitatea şi temeinicia hotărârii judecătorului delegat de la Tribunalul Harghita. Este contestată legalitatea, în esenţă, întrucât judecătorul delegat a luat măsura arestării preventive, în cazul ambilor inculpaţi pentru infracţiuni care nu formează obiectul urmăririi penale, iar în cazul inculpatei C.A. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, care, prin pedeapsa prevăzută în textul de incriminare, exclude de plano, o dispoziţie de arestare preventivă. Este criticată temeinicia încheierii, întrucât la dosar nu există dovezi care să susţină temeiul de drept al arestării preventive şi nici că lăsaţi în libertate, cei doi acuzaţi ar prezenta un pericol concret pentru colectivitate.

Analizând recursurile declarat prin prisma materialului aflat la dosarul nr. …. al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate şi a concluziilor avocatului recurenţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:

2. Prezentarea hotărârii recurate. Prin încheierea penală nr. 218/5 septembrie 2009, judecătorul delegat de la Tribunalul Harghita a admis propunerea procurorului şi a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor C.A. şi A.L. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 5 septembrie şi până la data de 3 octombrie 2009.

În motivarea acestei soluţii, judecătorul a apreciat că « sunt probe şi indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi pentru săvârşirea cărora legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani ». Totodată, faptele inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar împrejurările că inculpata este de cetăţenie maghiară cu domiciliul în Ungaria, iar inculpatul are dublă cetăţenie ar crea pericolul ca ei să părăsească ţara, sustrăgându-se de la urmărire penală. Acest considerent a stat şi la baza concluziei judecătorului delegat după care luarea unei alte măsuri preventive nu s-ar justifica în cauză.

3. Punctul de vedere al instanţei de control. Recursurile declarate de inculpaţi împotriva acestei hotărâri sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Orice dispoziţie cu privire la deţinerea preventivă a unei persoane pe durata procedurilor, dată fiind însemnătatea deosebită a principiului libertăţii persoanei, impune motivarea expresă şi detaliată atât a temeiurilor de fapt ale privării de libertate (însemnând fapta pentru care poartă acuza, dintre cele care permit o privare de libertate cu caracter preventiv, cu arătarea dovezilor care susţin presupunerea rezonabilă că inculpatul sau, după caz, inculpaţii şi nu o altă persoană a/au comis infracţiunea în cauză), cât şi a temeiurilor de drept ale arestării (dintre cele prevăzute de art. 148 C. pr. pen. şi care au fost discutate în contradictoriu, cu prezentarea probelor care le justifică), precum şi necesitatea imperioasă ca procesul penal să se desfăşoare pe mai departe cu acuzatul/acuzaţii în stare de arest preventiv.

Numai în acest fel, rezolvarea chestiunii aduse în faţa judecătorului este completă, exclude arbitrariul şi corespunde dreptului celui inculpat să beneficieze de posibilităţi reale, în deplină cunoştinţă de cauză, să-şi organizeze apărarea prin atacarea hotărârii, aducându-şi contraargumente în faţa instanţei superioare, dar şi dreptului instanţei de al doilea grad să efectueze un control eficient. În aceeaşi ordine de idei, la speţă, după invocarea infracţiunilor faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală în cauză în privinţa fiecărui inculpat (incompletă, de altfel, şi această operaţiune), printr-o exprimare generică, judecătorul delegat a ajuns la concluzia existenţei probelor şi indiciilor temeinice că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală. Nu au fost indicate acele probe şi indicii temeinice care susţin temeiurile de fapt ale arestării preventive, nu a fost dezvoltată starea de fapt desprinsă din materialul de urmărire penală şi, în mod surprinzător, atât în considerentele încheierii, cât şi în cuprinsul mandatelor de arestare preventivă, se vorbeşte de droguri de mare risc, în condiţiile în care nici un moment acuzarea nu a purtat asupra traficului sau contrabandei cu droguri de mare risc.

În această situaţie, motivarea incompletă şi confuză a hotărârii echivalează practic cu nemotivarea acesteia, fiind incident astfel cazul de casare cu trimitere spre rejudecare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. pr. Pen.

Cele subliniate mai sus vor determina, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c C. pr. pen., admiterea recursurilor pendinte, cu primele consecinţe date de casarea integrală a încheierii penale atacate şi de trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Harghita. În acest context, nu vom primi alegaţiile reprezentantei Ministerului Public potrivit cărora indicarea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi de contrabandă cu droguri de mare risc este o simplă eroare materială, de vreme ce aceste infracţiuni nu apar numai în mandatele de arestare preventivă, ci şi în partea expozitivă a încheierii recurate.

Luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpaţi cu neobservarea dispoziţiilor legale ţinând de motivarea unei asemena măsuri atrage, potrivit art. 1403 alin. 7 C. pr. Pen., revocarea arestării preventive a inculpaţilor C. A. şi A. L. cu urmarea punerii de îndată în libertate a acuzaţilor dacă nu sunt arestaţi în alte cauze, de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 18/5 septembrie 2009 (inculpata C. A.) şi nr. 19/5 septembrie 2009 (inculpatul A. L.) emise în baza încheierii penale nr. 218/5 septembrie 2009 de către judecătorul delegat de la Tribunalul Harghita în dosarul nr. ….. Dispoziţia de revocare a măsurii arestării preventive nu contrazice şi nu face inutilă rejudecarea propunerii procurorului, deoarece o asemenea dispoziţie are la bază motive de nelegalitate şi nu de netemeinicie, iar scopul rejudecării în cauză este tocmai restabilirea legalităţii.

În rejudecare, judecătorul delegat va soluţiona propunerea procurorului de arestare preventivă a celor doi inculpaţi după procedura prescrisă de art. 1491 C. pr. pen., hotărârea la care se va opri urmând să cuprindă o analiză completă şi detaliată a existenţei sau inexistenţei motivelor de fapt şi de drept, invocate de procuror, ale arestării preventive. Totodată, în rejudecare, se vor avea în vedere şi prevederile art. 136 alin. 6 C. pr. Pen., în raport de infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea conumului propriu fără drept de care este acuzată d-na C. A., precum şi de limitele legale de pedeapsă prevăzute în textul art. 4 alin. 1 din Legea nr.143/2000.

4. Cheltuielile judiciare. Văzând soluţia principală adusă recursurilor, potrivit art. 192 alin. 3 C. pr. Pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea căilor de atac vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpata C. A., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti. Întrucât d-l avocat a studiat dosarul şi a asigurat asistenţa judiciară a inculpatei la cele două termene anterior fixate, a desemnat substituirea pentru termenul de astăzi, nu am identificat vreun motiv care să determine reducerea onorariului avocaţial.

Domenii speta

Spete similare