Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de netrimitere în judecată

Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de netrimitere în judecată.

Este fondată plângerea petentului îndreptată împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale prin care nu s-a dispus asupra tuturor faptelor cu care a fost sesizat procurorul.

Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub nr. 385/43/2011/11 noiembrie 2011, petentul I.V.M. s-a îndreptat împotriva rezoluţiei de neurmărire emise la data de 7 septembrie 2011 de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureş faţă de făptuitorii P.Al. şi P.R..

În motivarea plângerii, petentul contestă legalitatea şi temeinicia dispoziţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorii P.Al. şi P.R., susţinând că rezoluţia a fost emisă fără o cercetare amănunţită şi completă a celor invocate în plângerea penală depusă împotriva celor doi avocaţi.

Examinând materialul dosarului, se constată următoarele:

Prin rezoluţia din 7 septembrie 2011, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureş a dispus, în temeiul art. 10 lit. a, b şi j C. pr. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de avocaţii P.Al. şi P.R. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. şi furt calificat, prev. de art. 208, art. 209 C. pen.

În motivarea acestei dispoziţii, se arată că aspectele sesizate de persoana vătămată cu referire la conduita celor doi avocaţi P.Al. şi P.R. au făcut anterior obiectul unui alt dosar penal, dosar în care persoana vătămată a formulat plângere împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, plângere care se află în curs de soluţionare pe rolul Curţii de Apel Oradea.

Împotriva acestei rezoluţii, în termenul şi condiţiile prevăzute de art. 278 alin. 3 C. pr. Pen., petentul a depus plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureş.

Prin rezoluţia emisă la data de 11 octombrie 2011, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureş a respins ca neîntemeiată plângerea, pe motiv că cele invocate în plângerea penală au mai fost cercetate anterior de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, dispunându-se neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi făptuitori, astfel că nu se mai pot efectua cercetări, în discuţie fiind aceleaşi fapte şi aceleaşi persoane.

Întrucât art. 2781 C. pr. Pen. deschide calea plângerii la judecător doar împotriva dispoziţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată, nu şi împotriva modalităţii de soluţionare a plângerii depuse pe cale internă conform art. 278 alin. 3 C. pr. pen., constatăm că plângerea pendinte vizează doar rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale emise la data de 7 septembrie 2011, aceasta urmând să fie analizată în substanţă.

Petentul, nici în cuprinsul actului de sesizare şi nici în faţa judecătorului, nu a dat o încadrare juridică faptelor penale reclamate, precizând în plângerea penală doar denumirea acestora şi aceasta imperfect formulată. Exprimarea incompletă şi defectuoasă a d-lui I.V.M., care, de altfel, nu este un profesionist al dreptului, o vom complini prin prezenta hotărâre, urmând să stabilim încadrarea juridică în raport de fiecare faptă supusă analizei plecând de la relatările în fapt ale persoanei vătămate, precum şi de la teza după care autorităţii judiciare îi revine dreptul şi obligaţia să integreze fapta concretă într-o formulă legală corespunzătoare.

Analiza temeiniciei plângerii adresate judecătorului.

a) Prin plângerea penală depusă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureş, persoana vătămată I.V.M., s-a îndreptat împotriva făptuitorilor P.Al. şi P.R., solicitând tragerea la răspundere penală a acestora pentru săvârşirea infracţiunilor de „întocmire de documente în fals, semnături în fals, fals şi uz de fals”, calificată de noi drept „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. de art. 290 C. pen.; „asociere la comiterea de infracţiuni”, însemnând „asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev.” de art. 323 C. pen., „spălare de bani”, prev. de art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 şi „furt calificat în dauna avutului privat”, însemnând „furt calificat” prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a C. pen. Contrar celor susţinute de reprezentantul Ministerului Public cu prilejul dezbaterilor judiciare, termenii noii plângeri penale duc la concluzia că persoana vătămată a sesizat din nou organele de urmărire penală doar cu referire la cele patru infracţiuni enumerate anterior, nu şi cu privire la infracţiunile de evaziune fiscală şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, menţionate în plângerea penală depusă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, ori cu privire la infracţiunea de reţinere sau distrugere de înscrisuri, infracţiuni faţă de care nu există în noua sesizare o manifestare de voinţă fermă din partea persoanei vătămate, de tragere la răspundere penală a celor doi făptuitori.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, persoana vătămată a denunţat că d-l P.Al. ar fi falsificat scrierea şi subscrierea de pe convenţia civilă din 7 februarie 2007, precum şi de pe contractele de asistenţă juridică nr. 1/9 ianuarie 2008 şi nr. 44/21 octombrie 2008. în ceea ce priveşte acest ultim contract, d-l P.Al. ar fi omis intenţionat să-l menţioneze între titulari şi pe fiul acestuia P.R., ceea ce a dus la omisiunea celui din urmă de a se prezenta în faţa Tribunalului Harghita în vederea asigurării asistenţei juridice a persoanei vătămate.

Persoana vătămată nu a dezvoltat care sunt, în opinia sa, elementele infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Referitor la infracţiunea de spălare de bani, persoana vătămată a menţionat că este vorba de suma de 6.800 euro pe care d-l P.Al. a plătit-o în realitate pentru un autoturism marca Mercedes, deşi în contractul de vânzare-cumpărare a trecut doar suma de 15.000 euro. Diferenţa de bani provine, în viziunea persoanei vătămate, din plăţile pe care acesta le-a făcut avocatului cu titlu de onorariu şi de cheltuieli judiciare şi pentru care făptuitorul a refuzat să elibereze chitanţe.

Asupra infracţiunii de furt calificat, persoana vătămată a reclamat sustragerea de către făptuitori a contractului de asistenţă juridică nr. 44/21 octombrie 2008.

b) Persoana vătămată I.V.M. a mai depus o plângere penală împotriva celor doi avocaţi şi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală (întrucât avocatul P.Al. nu a eliberat chitanţe doveditoare ale plăţilor efectuate de d-l I.V.M. în temeiul contractului de asistenţă juridică), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (din cauza modalităţii necorespunzătoare în care cei doi avocaţi i-au asigurat asistenţa juridică) şi furt calificat (pentru că făptuitorii i-ar fi sustras contractul de asistenţă juridică nr. 44/21 octombrie 2008). Prin rezoluţia din 16 mai 2011, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de d-nii P.Al. şi P.R. sub aspectul săvârşirii celor trei infracţiuni. Rezoluţia procurorului se bucură de autoritate relativă de lucru judecat, în urma respingerii plângerii formulate de petent, soluţie adoptată de Curtea de Apel Oradea prin sentinţa penală nr. 116/P/2 noiembrie 2011.

c) Făcând trimitere la rezoluţia din 16 mai 2011 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, constatând că aceleaşi fapte presupus comise de aceleaşi persoane au făcut deja obiectul unei analize a autorităţilor judiciare competente, referindu-se şi la cazurile care lipsesc de temei acţiunea penală prevăzute de art. 10 lit. a şi b C. pr. pen., procurorul de la parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureş a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii P.Al. şi P.R. pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi furt calificat. Din termenii rezoluţiei atacate, nu rezultă că procurorul ar fi înţeles să dea o altă încadrare juridică, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptelor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi spălare  de bani.

Cum precizam mai sus, plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureş nu are ca obiect infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Apoi, prin rezoluţia în discuţie nu se examinează şi nu se aduce nicio rezolvare infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi spălare de bani. În plus, temeiurile neînceperii urmăririi penale reţinute de procuror date de motivele că fapta nu există –art. 10 lit. a C. pr. pen.- fapta nu este prevăzută de legea penală –art. 10 lit. b C. pr. pen., nu au fost deloc dezvoltate, ci doar indicate. O analiză în substanţă a lor, legat de fapta pentru care este reţinut fiecare, era necesară cu atât mai mult cu cât cele două cauze care lipsesc de temei acţiunea se exclud între ele.

În circumstanţele enunţate mai sus şi în prezenţa imperativului după care orice sesizare a autorităţilor judiciare trebuie să primească o rezolvare completă şi la adăpost de echivoc, plângerea petentului îndreptată împotriva rezoluţiei procurorului din 7 septembrie 2011 este parţial fondată, urmând ca, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b C. pr. Pen., să fie admisă, cu consecinţele desfiinţării parţiale a rezoluţiei atacate şi trimiterii cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitorii P.Al. şi P.R. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.; asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 C. pen.şi spălare  de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002.

În această finalitate, procurorul: -va chema şi va audia persoana vătămată, cerându-i lămuriri suplimentare în special în legătură cu actele despre care afirmă că au fost falsificate, manoperele pretins utilizate de făptuitori, împrejurările în care reclamă folosirea înscrisurilor al căror fals îl denunţă; precum şi cu privire la actele materiale care ar putea să compună conţinutul constitutiv al infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi de spălare de bani.

-va chema şi va audia făptuitorii asupra celor susţinute de persoana vătămată;

-va administra orice alte probe pe care le va conS.era necesare, utile şi concludente aflării adevărului şi justei soluţionări a cauzei;

-va cerceta în mod complet plângerea persoanei vătămate vizând cele trei infracţiuni şi va dispune, după caz, netrimiterea sau trimiterea în judecată cu referire expresă la fiecare dintre ele, iar, în cazul unei dispoziţii de netrimitere în judecată, cu precizarea şi motivarea adecvată a temeiului neurmăririi.

d) În ceea ce priveşte infracţiunea de furt calificat, prin rezoluţia din 16 mai 2011 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii P.Al. şi P.R.. Soluţia procurorului a fost confirmată prin sentinţa penală nr. 116/P/2 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea. Şi în acea cauză, şi în prezent, petentul I.V.M. reproşează celor doi avocaţi sustragerea contractului de asistenţă juridică nr. 44/21 octombrie 2008. Astfel, există identitate de obiect, de părţi şi de cauză între pricina finalizată cu rezoluţia din 16 mai 2011 şi prezenta cauză.

În aceste împrejurări, la care se adaugă şi faptul că, de la data de 2 noiembrie 2011 până în prezent nu a intervenit nici un element nou care să infirme rezoluţia procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 16 mai 2011, aceasta se bucură de autoritate de lucru judecat, acţiunea penală în cauza înregistrată sub nr. 234/P/2011 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureş este lipsită de obiect, fiind astfel corectă soluţia de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe art. 10 lit. j C. pr. pen., dispusă de procuror la 7 septembrie 2011 faţă de d-nii P.Al. şi P.R.

Pentru aceste conS.erente, în baza art. 2781 alin. 1 lit. a C. pr. Pen., vom respinge ca nefondată plângerea petentuliu I.V.M. îndreptată împotriva părţii din rezoluţia emisă la data de 7 septembrie 2011 de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureş în dosarul nr.234/P/2011, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii P.Al. şi P.R. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208, art. 209 C. pen.

Pe cale de consecinţă, vom menţine dispoziţia din rezoluţia atacată, de neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii P.Al. şi P.R. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208, art. 209 C. pen.

Domenii speta

Spete similare