Drept Civil

Hotărâre 2300 din 08.05.2018


Deliberând asupra plângerii contravenţionale de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de, sub nr., petentul Aa. în contradictoriu cu intimata Ddşi cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ a contestat procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria CCS nr. …, solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii şi anularea sancţiunilor complementare constând în confiscarea materialului lemnos şi a autoutilitarei cu numărul de înmatriculare ….

În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal contestat s-a reţinut că „a transportat cu autoutilitara marca MAN 8163 WALTHER cu numărul de înmatriculare …., în direcţia Piatra-Neamţ – Roman, volumul de 14,5 m.c., cherestea răşinoase, faţă de volumul de 4,30 cherestea tivită răşinoase înscris în avizul de însoţire secundar AC nr. … prezentat la control (10,20 m.c. cherestea fără documente)”.

Fapta ar constitui contravenţie potrivit art. 19 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 171/2010 şi este sancţionată de aceleaşi dispoziţii legale. Pentru fpta săvârşită petentul a fost sancţionat cu o amendă în cuantum de 3.000 lei, materialul lemnos fiind confiscat, la fel şi camionul marca MAN cu numărul de înmatriculare …...

Potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001, agentul constatator avea obligaţia de a indica data la care a fost săvârşită contravenţia, însă la descrierea fptelor această menţiune lipseşte.

Lipsa datei la care a fost săvârşită contravenţia este sancţionată potrivit dispoziţiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 cu nulitatea absolută, nulitate care se constată şi din oficiu.

Este adevărat că procesul-verbal a fost încheiat la data de … însă agentul constatator era obligat să consemneze şi data săvârşirii contravenţiei, cele două date putând fi diferite.

Petentul a invocat lipsa calităţii de subiect activ al contravenţiei a aaa, respectiv lipsa capacităţii procesuale.

Potrivit OUG nr. 40/2008, nu există o persoană juridică distinctă în cazul PFA sau ÎI. Răspunderea fiscală, contravenţională ori penală revine persoanei fizice (decizia ÎCCJ 1/2016).

Agentul constatator a aplicat sancţiunea pecuniară şi măsurile complementare de confiscare (material lemnos şi auto), entităţii PFA Aa şi nu persoanei fizice Aa.

Deşi potrivit legii nr. 171/2002 şi OG nr. 2/2001, avea obligaţia identificării proprietarului auto confiscat şi comunicării procesului-verbal către acesta, agentul constatator nu a procedat de maniera indicată.

În ce priveşte msăura confiscării camionului, a arătat că, potrivit art. 19 alin. 13 şi 14 din Legea nr. 171/2010: „(13) Mijlocul de transport cu care s-a realizat transportul de materiale lemnoase fără aviz de însoțire și/sau fără cod online sau offline, după caz, generat de aplicațiile SUMAL, pentru situațiile în care emiterea codului online sau offline este obligatorie, se confiscă, dacă valoarea materialelor lemnoase transportate depășește de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă se constată repetarea faptei în interval de 6 luni de la data constatării primei fapte. Evaluarea masei lemnoase se realizează conform prevederilor art. 22 alin. (7).”

În cauză există distincţie între proprietarul autoutilitarei folosită la transportul materialului lemnos şi persoana care a folosit auto…..

Prin procesul-verbal, agentul constatator trebuia să identifice proprietarul autoutilitarei însă această operaţiune nu a fost întocmită din motive necunoscute deşi îi era l îndemână.

Autoutilitara aparţine unei societăţi comerciale potrivit cărţii de identitate, firmă care nu a avut cunoştinţă de transportul efectuat de Aa. Societatea folosea auto în desfăşurarea obiectului de activitate şi a manifestat intenţia de a vinde acest auto anterior acestui eveniment, iar Aa dorea să cumpere autoutilitara.

Între părţi nu a existat un contract de vânzare-cumpărare sau un transfer de proprietate acesta utilizând maşina la data transportului fără ca firma să aibă cunoştinţă de activităţile sale. În condiţiile în care măsura confiscării auto va fi menţinută, societatea se va îndrepta împotriva petentului pentru prejudiciul suferit.

A apreciat că aplicarea sancţiunii principale a amenzii în cuantum de 3.000 lei, a sancţiunii complementare a confiscării materialului lemnos şi a confiscării camionului marca MAN nu sunt proporţionale cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

Modalitatea de individualizare a sancţiunilor este prevăzută de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 şi trebuie să aibă în vedere „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

În conformitate cu art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea plângerii hotărăşte asupra sancţiunii aplicate fără a distinge după cum este vorba despre sancţiunea principală sau sancţiunea complementară, ambele aplicate de agentul constatator prin procesul-verbal de sancţionare contestat.

A solicitat instanţei să reţină că este suficientă aplicarea unei sancţiuni cu amendă, putând fi înlăturată sancţiunea complementară care este de o gravitate mai mare ca sancţiunea principală, în condiţiile în care este de natură să împiedice continuarea desfăşurării activităţii specifice firmei proprietară a autoutilitarei.

În drept, a invocat art. 31 din OG nr. 2/2001, Legea nr. 171/2010 şi OUG nr. 40/2008.

În dovedire, a solicitat adminstrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiat ca martor Aa. A anexat în copie: carte de identitate, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei silvice, proces-verbal de reţinere în vederea stabilirii provenienţei/confiscării şi de dare în custodie a bunurilor reţinute/ confiscate, cartea de identitate a vehiculului, licenţă de transport, certificat de înmatriculare.

La data de 02.08.2017, Aa a formulat cerere de intervenţie principală, solicitând admiterea plângerii, anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii şi anularea sancţiunilor complementare constând în confiscarea materialului lemnos şi a autoutilitarei cu numărul de înmatriculare ..., sau în subsidiar înlăturarea sancțiunii complementare constând în confiscarea autoutilitarei cu numărul de înmatriculare ....

În motivarea cererii de intervenţie, au fost reluate motivele din plângerea contravenţională.

La data de 02.08.2017, Societatea BB. a formulat cerere de intervenţie principală, prin care a solicitat admiterea plângerii, anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii şi anularea sancţiunilor complementare constând în confiscarea materialului lemnos şi a autoutilitarei cu numărul de înmatriculare ….., sau în subsidiar înlăturarea sancțiunii complementare constând în confiscarea autoutilitarei cu numărul de înmatriculare ....

În motivarea cererii de intervenţie, au fost reluate motivele din plângerea contravenţională.

La data de 19.03.2018, la fila 62, intervenienta Societatea BB. a precizat că cererea de intervenţie principală formulată reprezintă o plângere contravenţională întemeiată pe prevederile art. 31 alin. 2 teza finală din O.G. nr. 2/2001.

S-a achitat taxa judiciară de timbru de 60 lei, pentru cele trei cereri.

La data de 06.12.2017, intimata CC, Dda depus la dosar întâmpinare, la fila 38, prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.

A arătat că procesul-verbal contestat este întocmit de trei agenţi din cadrul IPJ Neamţ, astfel că neparticipând la constatarea abaterii contravenţionale, a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a instituţiei.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, a susţinut că acesta întruneşte toate condiţiile cerute de lege pentru validitate, iar sub aspectul temeiniciei, motivele invocate de petent sunt nefondate. Procesul-verbal atacat reprezintă un act administrativ de constatare prezumat a fi veridic şi legal până la proba contrară.

La data de 14.12.2017, intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Neamţ a depus la dosar întâmpinare, la filele 39-40, prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.

În fapt, intimatul a precizat că, din procesul-verbal contestat rezultă că, la data de 17.07.2017, ora 04:00, PFA Aa reprezentat de Aa a transportat cu autoutilitara marca MAN cu numărul de înmatriculare ..., cantitatea de 14,50 m.c. cherestea răşinoase având trecută în avizul de însoţire secundar cantitatea de numai 4,30 m.c. Întrucât pentru diferenţa de 10,20 m.c. nu au putut fi prezentate documente s-a luat măsura sancţionării contravenţionale a operatorului economic PFA Aa şi a confiscării cantităţii de 10,20 m.c. cherestea răşinoase, precum şi a autoutilitarei cu numărul de înmatriculare ..., în conformitate cu art. 19 pct. 2 lit. c), pct. 13 şi 14 din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice.

Referitor la obligativitatea agentului constatator de a identifica proprietarul de drept al autoutilitarei confiscate, art. 19 pct. 12 lit. c) din Legea nr. 171/2010 prevede că: „Pentru contravențiile constatate în timpul transportului materialelor lemnoase sancțiunea principală se aplică: ... c) operatorului economic emitent al documentelor de însoțire a materialelor lemnoase, în măsura în care fapta nu constituie infracțiune potrivit legii penale, pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) și i) și alin. (2) lit. b)-e).”

Reprezentantului PFA Aa i-a fost adus la cunoştinţă conţinutul procesului-verbal de constatare a contravenţiei, a semnat pe acesta fără a avea de făcut obiecţiuni şi i-a fost înmânată de asemenea o copie a actului de constatare.

Intimatul a susținut că, deşi Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară. În plus, fapta este probată cu ajutorul prezumţiei de legalitate a actului administrativ, actul fiind emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumţia de autenticitate şi cu prezumţia de veridicitate.

Intimatul a mai precizat că, sub aspectul individualizării sancţiunii, au fost respectate prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit şi de urmarea produsă.

Conform practicii judiciare, în conformitate cu art. 47 din OG nr. 2/2001 care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă coroborate cu art. 1171 din Codul civil, se reţine de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină, până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

De asemenea, a precizat că, potrivit Deciziei nr. 183/08.05.2003, prevederile O.G. nr. 2/2001 sunt constituţionale şi în acord cu dispoziţiile art. 6 din CEDO deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiţiei şi să îi fie respectate garanţiile procesuale.

În drept, intimatul a invocat dispoziţiile art. 1169, art. 1171 din Codul civil, art. 15 din O.G. nr. 2/2001, art. 19 din Legea nr. 171/2010.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fiind anexat raportul agentului constatator şi o copie a procesului-verbal contestat.

Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

La data de 10.04.2018, la filele 70-71, intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ a depus un punct de vedere referitor la cererile de intervenţie principală formulate de Aa şi de Societatea BB. prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a acestor cereri de intervenție.

A arătat că, pentru a evalua împrejurările și gradul de pericol social al faptei, se poate constata că fapta a fost săvârșită cu intenția vădită a contravenientului de a nu respecta legislația în vigoare privind circulația materialelor lemnoase. În acest sens, a arătat că fapta a fost săvârșită pe timp de noapte (ora 4,00), oprirea autoutilitarei efectuându-se pe raza municipiului Piatra-Neamţ, la aproximativ 40-50 km de locul încărcării.

Prin adresa nr. 48987/27.07.2017, Societatea BB. ...era înştiinţată despre măsura confiscării mijlocului de transport.

În ceea ce priveşte lipsa datei, a arătat că în document s-a făcut menţiune despre data încheierii şi data comiterii faptei (data, ora, locul), nefiind incidente prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001.

Referitor la lipsa calităţii de subiect activ al contravenţiei  a P.F.A. Aa, a susţinut că aceasta are calitate pentru motivul că s-a ţinut cont de art. 19 pct. 12 lit. c) din Legea nr. 171/2010 unde se prevede că pentru contravenţiile constatate în timpul transportului materialelor lemnoase, sancţiunea principală se aplică „operatoului economic emitent al documentelor de însoţire a materialelor lemnoase”. Avizul de însoţire prezentat la momentul identificării relevă că a fost emis de către P.F.A. Aa, avându-l ca destinatar tot pe acesta, iar la rubrica „conducătorul mijlocului de transport” figura ... Care a şi fost identificat conducând mijlocul de transport.

Referitor la obligaţia de a identifica proprietarul mijlocului de transport, a arătat că acest lucru s-a efectuat, motiv pentru care la data de 27.07.2017, proprietarul autoutilitarei din documente a fost înştiinţat în scris despre faptul că a fost luată măsura confiscării mijlocului de transport.

Intimatul a anexat înscrisuri, în copie: procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei silvice, aviz de însoţire secundar, proces-verbal IPJ nr. 48802/17.07.2017, proces-verbal inventar cherestea confiscată, adresa nr. 48987/27.07.2017.

La data de 24.04.2018, intimata Cc, Dda depus întâmpinare la cererea de intervenţie calificată ulterior ca plângere contravenţională de Societatea BB. A apreciat că cererea este tardivă, plângerea fiind formulată peste termenul instituit de art. 31 din OG nr. 2/2001. Situaţia generată de încheierea procesului-verbal contestat era cunoscută mai demult, purtând încă un litigiu în dosarul nr. …., având ca obiect ordonanţă preşedinţială – restituire bun confiscat la Legea nr. 171/2010. A reiterat lipsa calităţii procesuale pasive a instituţiei, neparticipând la întocmirea procesului-verbal contestat.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Regia Națională a Pădurilor Romsilva, Direcţia Silvică Neamţ, instanţa a admis-o, având în vedere că procesul-verbal contestat este întocmit de trei agenţi din cadrul I.P.J. Neamţ, intimata Regia Națională a Pădurilor Romsilva neparticipând la emiterea acestui act sancţionator. Aşadar, instanţa va respinge plângerea contravenţională formulată de petentul PFA Aa în contradictoriu cu intimata Direcţia Silvică Neamţ, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, şi va respinge plângerea contravenţională formulată de petenta S.C. Bb. în contradictoriu cu intimata Direcţia Silvică Neamţ, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Potrivit art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa a constatat că plângerea depusă de petentul Aa la data de 01.08.2017, este formulată în termenul legal de 15 zile de la înmânarea procesului-verbal, la …. Instanța a constatat că excepția tardivității a fost invocată de intimata cu privire la care instanța a apreciat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de petentul Aa, apreciind că persoana fizică autorizată nu este o entitate juridică diferită de persoana petentului.

Pe fondul cauzei, instanţa a administrat, la solicitarea părţilor, proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Examinând probele administrate în cauză şi apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei sivlice seria CCS nr. ….., încheiat la data de …. de către trei agenţi constatatori din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Neamţ, petentul Aa P.F.A. a fost sancţionat cu amendă contravenţională în sumă de 3.000 lei, dispunându-se confiscarea unei cantităţi de 10,20 m.c. cherestea răşinoasă şi confiscarea autoutilitarei cu numărul de înmatriculare ....

S-a constatat că, la data de …., ora 4:00, petentul Aa a transportat cu autotutilitara marca MAN, cu numărul de înmatriculare …., în direcţia Piatra-Neamţ – Roman, volumul de 14,50 m.c. cherestea răşinoase faţă de volumul de 4,30 m.c cherestea trecută în avizul de însoţire secundar prezentat la control (10,20 m.c. cherestea fără documente).

Fapta a fost încadrată juridic drept contravenţia reglementată de art.  19 alin. 2, alin. 13 şi 14 din Legea nr. 171/2010.

Petentul a precizat că recunoaşte fapta comisă, fără a avea de formulat obiecţiuni.

Din raportul întocmit la data de 23.11.2017 de către doi dintre agenţii constatatori, depus la filele 45-46 din dosar, rezultă că aceştia au constatat că volumul de material lemnos din camion nu corespunde cu cel înscris în aviz, motiv pentru care a solicitat prezenţa unui silvicultor din cadrul Direcţiei Silvice Neamţ care le-a confirmat suspiciunile, fapt pentru care s-au deplasat la depozitul Direcţiei Silvice din localitatea Oanţu unde, în urma măsurătorilor efectuate asupra materialului lemnos în prezenţa lui Aa, a rezultat 4,5 m3 cherestea, rezultând o diferenţă de 10,2 m3 cherestea. S-a menţionat că numitul Aa a susţinut că a cumpărat camionul, fără a perfecta actele.

Petenta Societatea BB. a susţinut că este proprietara vehiculului cu numărul de înmatriculare ..., însă în cartea de identitate a vehiculului depusă la fila 20 unde apare ca proprietar, într-adevăr, numărul de înmatriculare este ….Z, fără a se face dovada că a intervenit o schimbare a numărului de înmatriculare. În orice caz, susţinerea privind proprietarul vehiculului nu a fost contestată în cauză.

Instanţa observă că plângerile contravenţionale formulate de petentul Aa şi de petenta Societatea BB. se întemeiază pe motive identice, acestea fiind așadar analizate împreună.

În drept, instanţa reţine că, potrivit principiilor generale de drept administrativ, actele administrative se bucură de prezumţia de legalitate, iar procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este un act administrativ, fiind emis pe baza şi în executarea legii de o autoritate administrativă sau de alte structuri care înfăptuiesc administraţia publică, cu scopul de a produce efecte juridice. În acelaşi timp, actul administrativ este cenzurabil de instanţa de contencios administrativ, în primă instanţă judecătoria. În acest sens, art. 34 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede că instanţa administrează probele necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal.

În plus, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale „chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei.” (Decizia nr.1.353 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.822 din 9 decembrie 2010)

De asemenea, instanţa reţine că procedura de soluţionare a plângerilor contravenţionale în dreptul românesc a fost analizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în mai multe cauze, precum Anghel contra României, Neaţă contra României, Ioan Pop contra României, Albert contra României, Haiducu şi alţii contra României, Nicoleta Gheorghe contra României.

Potrivit jurisprudenţei europene, din cauza caracterului preventiv, punitiv şi disuasiv al sancţiunii aplicate, garanţiile prevăzute de art. 6 din convenţie în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumţiei de nevinovăţie, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal care a atras, pentru contravenienţi, sancţionarea cu amendă.

Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumţii de fapt sau de drept şi că, în principiu, convenţia nu se opune acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depăşească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumţii în limite rezonabile, ţinând cont de gravitatea faptelor şi păstrând dreptul la apărare.

Curtea a mai subliniat că prezumţia de răspundere a petenţilor stabilită prin procesul-verbal este relativă şi proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislaţia naţională.

Instanţa a analizat situaţia particulară a petentului Aa în lumina principiilor de drept sus-enunţate.

Examinând procesul-verbal contestat sub aspectul legalităţii, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute, sub sancţiunea nulităţii absolute, de art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cuprinzând menţiunile referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Motivul de nulitate invocat de petent referitor la lipsa menţiunii datei la care a fost săvârşită contravenţia este în mod evident nefondat, în procesul-verbal contestat fiind menţionată data de …, ora 4,00, ca dată a săvârşirii şi constatării faptei contravenţionale.

Nu este întemeiată nici apărarea referitoare la lipsa calităţii de subiect activ al contravenţiei a P.F.A. Aa. Într-adevăr, s-a menţionat în procesul-verbal că acesta ar fi „persoana juridică” ce răspunde contravenţional însă această menţiune nu este de natură a produce petentului vreo vătămare, cu atât mai puţin una care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, aşa cum impune art. 175 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nulitatea invocată având caracter relativ.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa apreciază că acesta a fost corect întocmit, din înscrisurile depuse la dosar reieşind fără niciun dubiu că petentul Aa a transportat material lemnos fără a avea documentele prevăzute de lege. Este de menţionat că petentul nu a contestat săvârşirea faptei, singurele apărări fiind formulate cu privire la legalitatea actului sancţionator şi a sancţiunii complementare privind confiscarea vehiculului.

Referitor la nerespectarea obligaţiei de a identifica proprietarul vehiculului, instanţa apreciază că această susţinere nu este întemeiată, de vreme ce petentul le-a declarat agenţilor că a cumpărat vehiculul fără a perfecta actele. Or, instanţa subliniază că vânzarea-cumpărarea autovehiculului este un act juridic consensual, nefiind impusă de lege vreo condiţie de formă pentru valabilitatea sa. Nu este verosimilă, apreciază instanţa, susţinerea societății petente BB.  în sensul că petentul a utilizat mașina la data transportului fără ca firma să aibă cunoștință de activitățile sale, având în vedere că nu a oferit nicio altă explicație pentru posesia vehiculului de către petentul Aa, la data respectivă.

În consecinţă, instanţa va respinge ca nefondată plângerea contravenţională formulată de petentul PFA Aa în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ și va respinge ca nefondată plângerea contravenţională formulată de petenta S.C. BB. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ.