Efectele constatării nulităţii contractului, în cazul în care s-ar constata aceasta nulitate, se produc numai pentru viitor, neputând fi anulate prestaţiile executate de părţi referitoare la plata salariului, prestarea muncii, celelalte drepturi şi obligaţii, pe durata existenţei acestui contract.
art.57 al.2 din Codul muncii
Intrarea în vigoare a unei noi legi nu duce la nulitatea prevederilor contractuale ale unor acte încheiate în mod valabil sub imperiul legii vechi, cu atât mai mut cu cât, aşa cum se ştie, legea civilă nu retroactivează, ci ea dispune numai pentru viitor.
Potrivit disp.art.57 alin.2 din Codul Muncii „ efectele constatării nulităţii contractului, în cazul în care s-ar constata aceasta nulitate, se produc numai pentru viitor, neputând fi anulate prestaţiile executate de părţi referitoare la plata salariului, prestarea muncii, celelalte drepturi şi obligaţii, pe durata existenţei acestui contract.”
(Decizia 1838/24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale)
Prin cererea înregistrată sub pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtă pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să-i plătească salariile restante începând cu data de 01 ianuarie 2010 la zi, în conformitate cu dispoziţiile contractului individual de muncă înregistrat.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanţei admiterea excepţiei nulităţii clauzei ,J. salariul" punctul 1 din Contractul individual de muncă iar pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 888 pronunţată la data de 30 iunie 2010 Tribunalul Buzău, s-a admis în parte acţiunea reclamantei reţinându-se că deşi pârâta apreciază drept cauză de nulitate absolută a clauzei contractuale „J salariul” intrarea în vigoare a noii legi de salarizare, care a avut loc la o dată ulterioară încheierii contractului individual de muncă al reclamantei, aceasta nu poate constitui o cauză de nulitate, întrucât, cauzele de nulitate se raportează la momentul încheierii contractului individual de muncă, nu la motive ulterioare.
De asemenea, instanţa a mai reţinut că pârâta nu a reuşit să arate, de altfel, vreo cauza de nulitate care ar fi afectat valabilitatea contractului de muncă la încheierea lui, motiv pentru care tribunalul a constatat că acesta a fost valabil încheiat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât, în mod eronat, instanţa de fond a respins ca neîntemeiata, excepţia nulităţii clauzei „J. Salariul" punctul 1 din Contractul individual de munca nr.733/16.07.2009, încheiat intre ANOFM şi intimata-reclamanta, invocată de instituţia recurentă.
Curtea analizând excepţia nulităţii clauzei „J. Salariul” pct.1 din contractul individual de muncă al reclamantei a constatat că în mod corect instanţa de fond a respins-o ca neîntemeiată deoarece nulitatea unui act este atrasă de existenţa cauzelor de nulitate la momentul încheierii actului şi nu de situaţii ulterioare, ce nu puteau fi prevăzute.
Astfel cum prevede art.10 din Ordonanţa de urgenţă 1/2010, în conformitate cu prevederile art.30 din Legea-cadru nr.330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010, nu vor fi luate în considerare drepturi salariate stabilite prin contractele şi acordurile colective şi contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor şi care exced prevederilor Legii-cadru nr.330/2009.
Intrarea în vigoare a noii legi de salarizare nu poate atrage nulitatea clauzei j din contractul individual de muncă al reclamantei.
Mai mult în art.57 al.2 din Codul muncii arată că efectele constatării nulităţii contractului, în cazul în care s-ar constata aceasta nulitate, se produc numai pentru viitor, neputând fi anulate prestaţiile executate de părţi referitoare la plata salariului, prestarea muncii, celelalte drepturi şi obligaţii, pe durata existenţei acestui contract.
Între reclamantă şi recurenta pârâtă au fost stabilite raporturi juridice la data de 16.07.2009, dată la care Legea nr.330/2009 nu exista, astfel încât, corect a constatat tribunalul că nu se poate reţine că salariul plătit în baza clauzei j din contractul de muncă contravine unui act normativ ulterior, care a fost publicat în MO la data de 01.01.2010 şi care nu există în anul 2009.
Recurenta nu a probat existenţa unei cauze de nulitate care ar fi afectat valabilitatea contractului de muncă la încheierea lui, motiv pentru care corect tribunalul a constatat că acesta a fost valabil încheiat. De fapt, în baza acestui contract, reclamanta a fost şi remunerata până la data de 01.01.2010, fără ca cineva să invoce nulitatea prevederilor contractuale.
Intrarea în vigoare a unei noi legi nu duce la nulitatea prevederilor contractuale ale unor acte încheiate în mod valabil sub imperiul legii vechi, cu atât mai mut cu cât, aşa cum se ştie, legea civilă nu retroactivează, ci ea dispune numai pentru viitor.
Curtea a constatat că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare şi interpretare a legislaţiei aplicabile în cauză.
Faţă de aceste considerente, Curtea, văzând şi disp. art. 3041 şi 312 alin.1 C.pr.civ., a respins recursul ca nefondat.
Curtea de Apel Oradea
DREPTUL MUNCII. ANULAREA DECIZIEI DE CONCEDIERE EMISĂ DE MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR – CORPUL DE CONTROL AL MINISTRULUI. REINTEGRAREA CONTESTATORULUI ÎN FUNCŢIA DEŢINUTĂ ANTERIOR CONCEDIERII, ACEEA DE EXPERT GRADUL I A, CU PLATA TUTUROR D...
Curtea de Apel Târgu Mureș
1.Activitatea de reprezentare a societății la ITM pentru a ridica numele utilizator şi parola necesare transmiterii online a registrului general de evidenţă a salariaţilor în format electronic. Necesitatea încheierii unui contract individual de muncă.
Curtea de Apel Oradea
Tichete de vacanţă. Condiţii de acordare
Curtea de Apel Craiova
Nulitatea deciziei de sancţionare disciplinara pentru cauza prevăzuta de art.252 alin.2 lit.c din Codul muncii.
Curtea de Apel Constanța
Acţiune prin care se solicită de către angajator obligarea angajaţilor la restituirea unor sume primite în temeiul prevederilor din contractul colectiv de muncă, urmare a emiterii de către Curtea de Conturi a unui act de control.